Mai 032011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Aterizăm în sfârșit la 11 noaptea pe aeroportul Paris Beauvais şi deja suntem încântați. În atmosferă este un aer plăcut şi un miros care te îmbie să te așezi pe iarbă şi să contemplezi natura… dar nu e timp de așa ceva întru-cât trebuie să prindem ultimul autobuz spre Paris pentru că altfel dorința noastră de a petrece noaptea sub cerul liber chiar va deveni realitate. Luăm rapid autobuzul şi cădem jumătate lați…Drumul e destul de lung dar merită mai ales când constați că Parisul te întâmpină în lumina reflectoarelor rotative montate pe Turnul Eiffel… am ajuns… este excepțional. Parcăm lângă o clădire care la vremea aceea părea de înălțimea turnului (mai târziu o să realizăm că ne-am înșelat)..oricum era suficient de înaltă încât să cazi în fund încercând sa-i verzi vârful… Nu mai rețin ce hotel era dar era undeva pe la Porte Mailat….. Şi acum începem aventura… hai să luăm metroul că sunt doar 7 stații până la noi la hotel… Pornim încolonați în formă de grămada către cea mai „apropiata” stație de metrou iar după câteva minute bune de învârteli în cerc şi amețeli în jurul unor locuri care părea identice, reușim să găsim o stație de metrou unde…. surpriză… tocmai se închideau porțile iar băiatul responsabil cu organizarea pe acolo ne-a invitat respectuos să ne căram fundul la suprafața şi să luam şi autobuzele şi să nu-l mai deranjam pe el…



Bun.. Așa o să facem.. adică luam un taxi… că doar nu suntem nebuni la 12 noaptea să plecam cu autobuzul prin Paris.

 
 
După o oprire ala București în mijlocul unui imens sens giratoriu sărim în taxi şi nu vedem decât patul în faţa ochilor…. Băiatul ăsta în schimb de conduce taxiul nu împărtăşeşte aceleași viziuni ca noi.. întru-cat după ce îi arătam adresa primim răspunsul şoc: No..no.. Ne pas Paris!! .. în acel moment începem să nu ne mai plăcem de loc… Cum nu e mă Paris la adresa asta.. da ce e? Londra? (zic eu în gând)…. După 1 minut de scărpinat în cap şi întors harta pe toate direcțiile, timp în care taximetristul nostru bisilabic rostea cu o cadență enervantă No Paris! No Paris! şi pufăia de parca NOI i-am stricat lui toată seara, ne decidem să coborâm în lumina farurilor şi în acompaniamentul claxoanelor din nou în mijlocul giratorului…
Cum no Paris mă? Ești cretin..? Mă rog… hai să găsim o stație de taxi că ăla sigur a fumat ceva iarbă. Inutil să-ti povestesc că până acolo mult iubita mea soţie cred că mi-a înșirat (în gând) anumite epitete culese cu multă atenție din vre-o carte de zoologie, ținând cont că eu m-am ocupat de organizarea întregului „eveniment”… A reușit totuși sa-mi zică doar: Poate totuși nu am luat hotelul în Paris! 
 
Eu mă încred în tehnologie şi după ce domnul „goagle” (ca să citez un clasic) mi-a arătat chiar şi cum se spălau geamurile acolo în zonă refuzam efectiv să cred un taximetrist bisilabic cu lanț de cocalar şi accent ciudat care repeta obsesiv No Paris! No Paris!

Găsim până la urmă o stație de Taxi… după ce trecem, a 4-a oară cred, pe lângă 2 italience care se învârteau cu un Iphone în mână încercând să găsească ceva… cred că şi ele tot un taxi deoarece făceau parte din grupul expulzat politicos de la gura de metrou… Taxi.. taxi.. nimic… domnul e ocupat să schimbe un bec.. aaa.. alt taxi…. Escuse moi… Cet adress Paris? Zic eu cu o franceză ruginită şi nefolosită de 12 ani.. Oui oui.. Paris… zice nenea taximetristul. Loin? Întreb eu… No no.. ne pas loin.. 10 minut! Păi şi atunci de ce mă “fils de pute” ăla mi-a zis mă no Paris?!.. mă rog.. hai că nu e vina ta… Hai să mergem vrei?.. No no… Caffe maintenant… Rămân interzis… bine mă.. ai dreptate e 00:30, tre’ să bei şi tu o cafea… na ești obosit e noaptea lungă… hai să găsim altul.

 

 
Mai opresc un nene care deschide geamul așa cât să-ţi intre un deget şi să audă el pe lângă casca pe care o îndesa în ureche.. ziceai ca-i de la serviciile secrete.. Sorry can you take us to this address… nu mi-au mai ieșit nici 2 cuvinte în franceza de draci… Mi se răspunde respectuos să fac pași şi să aștept în stația de taxi cum face toată lumea… abia atunci am observat că se făcuse o ditamai coadă în stație (unde când ajunsesem noi nu era nici naiba)… Bine mă.. hai că așteptăm acolo.. cuminți toți în linie… Vine şi ăsta de la serviciile secrete care probabil că era în misiune pentru că normal că își continuă liniștit drumul în treaba lui acompaniat de “uralele” oamenilor de la rând… cred că am auzit înjurături în toate limbile pământului…
In sfârșit.. vine al cincilea taximetrist în toată povestea asta a noastră şi se dovedește învingător… Ne ia.. în sfârșit … deci cu o medie de 20% taximetriști buni şi 80% taximetriști idioți reușim să pornim în drum spre hotel..


A meritat călătoria…. hotelul este superb.. camera bestială… este un fel de residence.. cu bucătărie, cada, plasmă, mașină de spălat vase.. etc. etc… de parcă ziceai că venisem să facem cartofi prăjiți şi ouă în tigaie acolo dar să nu ne plângem de confort da?! Apreciem atenția acordată dar din păcate se strica rapid gluma când, coborând în hol să luam şi noi o apă, am văzut că juma’ de litru costă 5 Euro… băi băieți…. voi sunteți normali la cap?!? Hai somn că e 1:42 şi suntem terminați…. Bonne nuit!






Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  3 Responses to “Cu taxiul la miez de noapte în Paris (1/4)”

  1. Mai, eu zic sa construiesti ceva din toate experientele… sa faci o carte, te pricepi! Ti-o public eu :D!

  2. Chiar ca e bestiala camera, a meritat efortul!

  3. 🙂 Mersi.. Fantastica, intr-adevar, camera… n-am mai fi plecat…

Cristi si Diana