Paris – Ultima zi plina de surprize si amintiri (4/4)

(1 votes, average: 3,00 out of 5)

Încarc...

Astăzi este duminică aşa că nu ne dăm nici o oră de întâlnire să putem să dormim şi noi mai mult. Eu mă trezesc ca de obicei ca un huhurez cu noaptea-n cap, pe la un 8, (pentru o zi de duminica e cu noaptea in cap.. nu mai comenta 🙂 ) şi decid că este indicat să amân coborâtul din pat pe mai în colo… cam când o să aud sms-ul de la prieteni, în speranţa că ei nu o să procedeze la fel. Cad rupt şi după aproximativ o oră mă trezesc în surle şi trâmbiţe de parcă era vreo nuntă…  Zic ce că parcă Kate și William au nunta  săptămâna viitoare… şi oricum îi spusesem că nu mă duc că am alt program… Ne dezmeticim de-a binele si constatăm că luase foc hotelul…

…. bine.. aşa urla alarma aia idioată.. dar cred că fumase vr-un tâmpit în cameră şi declanşase bairamul ăsta… că altfel nu pot să-l numesc ţinând cont că pe hol erau oameni în chiloţi, în pijamale, toţi buluciţi de somn şi dându-şi cap în cap. Mă duc la unu’ mai negricios care avea ecuson de hotel şi părea că e ăla de asigură luciul şi imaculateţea hotelului.. la măturător zic: Ia zi coane…. când se termină cheful aici că aş mai dormi şi eu un pic dacă nu te superi… Aaaa… e morning party… şi mai durează zici… aha… bine da pot să stau în chiloţi la mine în cameră sau tre’ neapărat să socializăm aici pe hol cu to(n)ţii ? Merge şi la mine  în cameră.. Bine atunci mersi.. Ne auzim după.. Da cine drac’ a angajat DJ-ul ăsta de pune numa’ house d’ăsta cretin? Nu înţelegi o boabă aşa-i… hai.. te-am pupat… În cameră acelaşi scandal ca pe hol… de nu te înțelegeai om cu persoană. Hai să ne îmbrăcam şi să plecăm naiba că o luam cu capul aici.

Vorbiserăm înainte să înceapă cheful cu prietenii noştri şi rămăsese că ne vedem în 20 de minute… aşa că plecăm spre punctul de întâlnire… Păi ce… crezi că erau acolo? Draci chiori… ăştia-s buni de trimis după moarte că întârzie cu orele. Hai bă veniţi.. că stăm aici în intersecţie ca prostituatele şi ne claxonează toţi când ne mai pupăm şi noi din când in când… Da venim… în 20 de minute ajungem… Păi aşa aţi zis şi acum o jumătate de oră… Ajung în sfârşit şi ne blagoslovim reciproc pe post de bună dimineaţa. Hai să bem o cafea să mai destindem spiritele.. găsim şi un loc drăguţ cu privire la turn şi aşa mai ne calmăm niţel.

Wow.. ce tare e aici.. şi se vede un pic şi moţul la turn… scaune roşii… aer curat… hai să ne dezmorţim picioarele aici. Ia să aranjăm noi masa asta că mă enervează scaunele astea fără spătar… Noooooooo, se aude un urlet) Aoleu.. ce am făcut… stai tanti nu te răţoii aşa la noi că nu înţeleg o boabă… Aaa.. nu trebuia să deranjăm mobilierul? Aha.. păi stai mă că le punem la loc că vrem să stăm şi noi comozi… Oricum nu mai e niciun client.. ce… Nu?.. Mda bine… las’ că pleci tu şi ne descurcăm noi. Pleacă afurisita asta cu nasul ascuţit şi buze subţiri… şi dăm să facem reorganizarea… Ups.. păzea că ne-a văzut şi vine să ne castreze…. Hooo… Alooo… taci în taburetul tău din gură că mă doare capul… Urlă asta mai tare ca alarma din hotel…. Ştii ceva… ia tu taburetul ăsta, îl întorci invers si să te aşezi tu şi cu celelalte 3 prietene ale tale de chicotesc acolo la colţ pe el.. da?… încăpeţi toate patru sunt sigur. Ne mutăm mai în colo… unde era un băiat de treabă care servea şi ne-a lăsat să ne organizăm după bunul plac. Scoate şi el carneţelul virtual ca toti chelnerii de pe aici şi-şi notează în cap: 2 omlete cu fromage şi 2 omlete cu  fromage şi jambon.. Oui… 2 cafele… Oui… Şi o sticlă de apă. Oui… Ai notat tot da?… Oui!  Binee..

Vine şi comanda după ce ne-am umflat de pâine. O omletă mixtă şi 3 cu jambon… bă da ai ţinut minte excelent… Eşti minunat… ia fi atent.. lasă tu 2 omlete aici că ne e foame rău de tot şi pentru fete te duci tu frumuşel şi recuperezi notiţele din capul acela sec şi vezi că acolo scria brânză… Behehe sau Muu Muu.. daa?.. nu Guiţ guiţ.. da? Şi le aduci la fete ce trebuie… Păi ce comedia naibii… Ne-am înţeles rapid şi nici nu s-a supărat…. Bun… acu’ că s-a mâncat bine şi s-au calmat spiritele plecăm salutând respectuos chelneriţele de la restaurantul vecin… transmiţându-le în franceza noastră:  vous êtes quatre „tute”… Au revoir!

Hai la plimbăreală că ne-au mai rămas chestii de văzut… şi trebuie să facem şi rodajul la balerinii pe care Diana şi i-a cumpărat ieri si care acum o umplu de băşici la picioare… Tăiem Parisul in lat mergând spre biserica San Madeleine care avea nişte coloane imense la intrare de ziceai că am ajuns la Panteonul din Atena. Ia uite aici pe hartă scrie că pe lângă Obelisc au construit o columnă că cică s-a ofticat Napoleon într-o zi ca el de ce nu are columnă d-aia ca a lu’ Traian să-şi scrie şi el memoriile şi să deseneze acolo cum le-a dat-o pe cocoaşă la ăia de l-au supărat.

Şi-a tras şi el o copie a columnei si a scrijelit ceva pe ea.. ce nu mă întreba ca până am ajuns acolo ne-a fiert toată materia cenuşie si am căzut laţi acolo în piaţă ca nişte căţele leşinate… abia ne mai mişcam picioarele de cald… cred că am băut o damigeană de apă… deci îmi cer scuze dar am uitat să ne uităm ce a pictat ăla pe coloană… i-am făcut o poză da aşa să marcăm locul pe hartă. Hai să mergem la Operă să vedem care e şpârla şi pe acolo. Ia uite… au venit ăia de la noi din hotel aici… se mutase spectacolul în stradă şi o ardeau de un Can Can oamenii… foarte frumos… mergem mai departe.