Iun 072011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Știam că în Croația este superb de data trecută când am fost, dar după excursia de 5 zile de la începutul lui Iunie, mi-am întărit definitiv părerea. O țară care merită vizitată, respirată, fotografiată, “mâncată” și trăită intens. Fiecare poză pe care o faci zici că e din reviste. O excursie cu adevărat minunată pe care sigur o să o repetăm.
Am ajuns să alegem Croația pentru că ne gândeam noi cum ar fi mai bine să sărbătorim ziua copilului decât cu o scurtă plimbare de câteva zile în această țară minunată care e la doar 550km de Milano. Ca de obicei suntem punctuali față de programul stabilit de 08:30 și pe la un 09:45 plecăm și reușim să ieșim din mohorâtul Milano cu destinația localitatea Baska din insula KRK.  Aveam ceva emoții pentru că plecând de la ideea Dianei de a vizita Croația, mintea mea creață a dezvoltat-o şi a ales localitatea Baska, chiar dacă nu mai ştiam eu exact de ce, dar în 2007 când am mai fost m-a impresionat foarte mult. Aveam să-mi reamintesc motivul și să imortalizez bine momentele să fiu sigur că data viitoare nu mai uit. Drumul până la granița cu Slovenia este presărat cu ploi torențiale să fie în sintonie cu nasul meu care le făcea în ciudă întru-cât curgea de 2 ori mai tare. Cred că am terminat 10 pachete de șervețele și arătam ca unul de băuse 1 litru de votcă, cu nasul roșu. Noroc că nu conduceam eu, pentru că știi tu povestea cu portofelul care m-a părăsit… ceea ce nu știi e că avea în el și permisul de conducere așa că până refac documentele stau pe tușă. Măi şi ce mă enervează că e a doua oară când merg în Croaţia, în aceeaşi locaţie şi eu stau în dreapta. Data trecută se întâmpla pentru că permisul mi-l luase nenea poliţistul şi a condus un prieten, data asta pentru că permisul mi l-a luat nenea hoţul şi conduce Diana. Dacă se întâmplă şi a treia oară, e clar, trebuie să schimb locaţia sau să mă consolez cu faptul că nu o să conduc eu!


Dăm să intrăm în Slovenia da cică ne trebuie vignete. Of, pentru 30 de kilometri trebuie să le plătim ăstora autostrăzile. Asta e o luăm pe o săptămână și ne învârtim și 10 km aiurea că se prostise GPS-ul şi oricum să nu zicem că o plătisem degeaba. Slovenia ne întâmpină cu o vreme de mai că ne venea să ne întoarcem de unde am venit, dar apropriindu-ne de Croația cerul se înseninează și ușor ușor ni se așterne drumul către vacanță. Pe lângă vreme mai primim și un Bine Ați Venit de la un indicator rutier care ne arată și câți kilometri mai sunt până-n bărbăția lui. Urât gest dar ne facem că nu vedem. Stai… că nu e așa ușoară trecerea, ne oprește un nene care zice ceva de semăna cu plăcuța de mai înainte… a vrei pașapoartele. Ia d-aicivezi ce frumoase sunt? Sunt nou nouțe măi… nu le-am folosit niciodată. Aaaaaaaaa….. câta ștampila mi-a tras…. Mi s-a întinat toată cerneala…. Dă-te-n localitatea ta de ghiolban… ar trebui să te pun să-mi iei altele acum….

 

Plecăm suflând pe pașapoarte să se usuce, trecem prin inima localității Rijeka și rămânem impresionați de asemănătoarea izbitoare cu construcțiile de pe la noi. Aproximativ ca la noi pentru că intrarea în oraș se facem cam de pe “sub” oraș.  „Pășim” accelerând timid pe insula KRK traversând imponentul pod format din două arcuiri masive cu o înălțime de câteva sute de metri. De când intri pe insula Krk rămâi cu gura căscată de combinația ciudată de ariditate și peisaje de te lasă fără respirație. Căscăm noi gura și ușor ușor încep să recunosc locurile.. Orașul Krk cu cetatea lui veche pe malul mării, Punat cu portul lui plin de iahturi și bărci de lux, Kornic care nu are nimic deosebit dar este sătucul unde am stat în 2007 și asta îl face special.. ușor ușor ajungem în Baska și după 2-3 manevre ala București găsim strada și vila unde aveam rezervarea (strada Zarok). Mă sună Natașa să-mi spună ca o să vină unu’ cu cheia… După vreo 20 min se vede o arătarie la orizont, că era greu să-l ratezi că nu era nimeni pe aici și era și o liniște deplină, numai bună să-l auzi pe ăsta cum își târâia picioarele. Nu era el, că trece fără să ne zică nici bună ziua nici localitatea lor… dar se oprește din pragul casei și răgnește ceva. El era.. Face un demo rapid mormăind pe limba lui ne ia pașapoartele și se tirează… 

 

Aloo, tataie.. păi ce faci.. Dacă bagi vreo ștampilă te căpăcesc. Să o sun pe Natașa si să mă descurc cu ea… Hmm sună tentant.. bine hai că ne descurcăm. Apartamentul este super tare, are 2 camere, o sufragerie şi chiar şi o bucătărie dar cel mai tare şi mai tare un balcon cu vedere la mare. Ies în balcon și cad în fund pe scaun admirând deschiderea către golful din Baska, pur și simplu spectaculoasă. Nu pot să stau mult că mai îmi trebuie iar un pachet de șervețele. A naiba răceală cum m-ai luat tu exact înainte de concediu… Nu puteai mai devreme că aveam motiv să chiulesc și eu de la servici. Hai la Natașa și să scoatem și ceva bani să avem și noi niște kukuruz d’asta de-al lor în buzunare. Plecasem cu schimbul valutar memorat 15 kuna = 2 Eur ca să fim siguri că nu luăm tzeapă.
 Între timp tanti Slovenia s-a supărat că ea n-a dat cu ștampila în pașapoartele noastre așa că a trimis ploaia după noi să ne deja câțiva stropi pe cocoașă.  Normal că atunci când am ieşit din vilă nu ne-am luat umbrelele cu noi, de ce să le luăm? Aşa se păstrează mult timp, nefolosindu-le.
 
Apar nişte stropi timizi dar nu ne sperie şi reuşim să scoatem în voie nişte kukuruz de la bancomat. Plec cu prietenul meu să vedem ce zice Nataşa si cam ce ar trebui să facem să primim paşapoartele înapoi. Pe fetele le lăsăm la magazine, ca să nu le plouă nu de alta… Nataşa este un fel de poligloată şi după o discuţie cu nişte nemţi trece pe o englezo-italiană cu noi şi mai baga şi ceva vorbe de’ale lor la telefon şi până la urmă ne descurcăm. Nici acum nu îmi vine să cred că am plătit mai nimic pe ditamai apartamentul pe 5 nopţi. Mai bag un pachet de şerveţele, trag gluga pe cap şi ne aventurăm înapoi spre casă. Până să ajungem la fete începe potopul şi în 5 minute toate hainele de pe mine câştigă 5 kg în greutate iar gluga din cap nu făcea altceva decât să-mi scurgă apa pe spate în jos. Ne întâlnim şi cu fetele, care râdeau de noi că arătam ca nişte câini plouaţi, şi ne hotărâm să mergem la un restaurant  să ne mai ferim de ploaie şi să alimentăm ceva.

 

Mamă cum se „alimentează” aici în Croaţia… cred că ne-a adus tanti ospătăriţa o juma’ de porc de persoană, vreo 3 kg de cartofi prăjiţi, zacuscă, salată, cârnăciori şi câte şi mai câte bunătăţi. Trag şi 2 duşti de oscilococinum să mai scot răceala din mine pe care tanti ploaia de mai devreme o îndesase adânc de tot. Trecusem de la un pachet de şerveţele la o oră la câte 2 pe oră. Las’ că mâncăm bine aici, băgăm oscilo d’ăla, un duş fierbinte, poate şi un ceai cu coldrex si mâine sunt ca nou. Plătim o nimica toată pe o masă în patru, ca să-ti faci o idee la cât am băgat în noi a costat undeva pe la 10 EUR de persoană, şi plecăm spre duşul meu fierbinte. Fierbinte din părţi că cercopitecul ăla de ne-a făcut demo-ul la cameră nu ne-a zis că trebuie să pornim boilerul cu câteva ore înainte. E clar, n-am nicio sansă să-mi treacă răceala curând. Bag un duş la copcă şi mă culc cu toate păturile şi plapumele de le-am găsit prin casă. De mâine începe distracţia.

 
 
 
 
 
 
 
 
„Mâine” mă trezeşte cu razele soarelui în ochi şi cu un rânjet pe faţă că abia aşteptam o plajă bună şi o baie pe măsură. Eram transpirat fleaşcă de am crezut că m-am culcat cu hainele de ieri pe mine. Era de fapt de la nenea oscilo’ si cu tanti coldrex care îi dăduseră pumni buni şi picioare în fund răcelei mele. Ia uite ce aer de mare e aici, că în sfârşit acum pot respira, e şi mai faină ca ieri atmosfera. Hai… scularea şi la micul dejun. Brânzoaiceeee.. mamă ce brânzoaice bune.. n-am mai mâncat aşa de vreo 5 ani cred… excepţionale… păpăm excelent şi iar plătim nimic. Deja începe să ne placă aici dar în ritmul ăsta ajung cât apartamentul.  Iar s-a înnorat… of ce mă oftic… măcar nu plouă aşa că hai să ne plimbăm pe străduţele înguste din Baska, pline de magazine şi oameni zâmbitori la tot pasul. Uşor uşor urcăm printre uliţele înguste pline de trandafiri, mini-terase cu scaune de nuiele împletite şi miros de mâncare bună la tot pasul. Să vii şi să tot stai aici. De sus dintre căsuţe între-zărim un far în mijlocul mării aşa că nu trebuie să ratăm ocazia să facem un film aşa la 360°. Încetișor începe să ne prindă foame, pentru că era şi normal la câte tentaţii sunt la tot pasul, şi ne oprim la un restaurant cu nume interesant: Cicibella.
 

Vine chelnerul poliglot şi ne îmbârligă lăudând tot ce fac ei bun acolo la bucătărie de te lingi pe degete, de nici nu mai vrem meniul şi mergem direct pe mâna lui. Ne pune babeţică la gât, cică e Armani zice glumind, ne umple masa de ustensile de ziceai că ne pregătim să torturăm pe cineva şi după câteva minute ne trânteşte un platou imens de fructe de mare.. măi da imens ştii ce e aia. Cred că avea vreo 5-6 kg fără să exagerez. Ne bagă zâmbitor şi un limoncello din partea casei şi, şi mai zâmbitor ne aduce nota de plată. Acum am înteles de ce era castronul ăla aşa de mare… ca să aibe unde să-ţi pice faţa când vezi nota de plată. Incredibil…. mai târziu aveam să aflăm că a fost efectiv hoţie pe faţă dar na a fost prostia noastră să nu ne uităm pe un meniu ca măcar să avem o idee cât de cât de ce ar trebui să plătim. De nervi am uitat şi pinul la card… noroc că era prietenul meu… Am plătit un pic mai puţin decât a costat apartamentul de l-am închiriat… pe 5 nopţi nu una!! Aşa că mare atenţie, comandă din meniu şi nu te lua după bandiţii ăştia de aici.  Băi măcar am mâncat da Dio cum se spune pe limba spaghețească… nu avem de ce să ne plângem dar tot sunt super ofticat pentru că insist, a fost hoţie pe faţă. Plecăm să ne dezumflăm buza la o plajă că între timp ieşise şi soarele.. măcar atât că dacă nu ne supăram şi cu tine…
 

Plaja de 2 km din Baska îţi oferă o vedere asupra întregului golf cam din orice poziţie te-ai afla. Cu munţii albi de calcar pe partea dreaptă, cu biserica situată undeva la jumatatea versantului stâng  cu 2 platforme poziţionate în mijlocul mării, pentru amatorii de senzaţii tari, şi cu o apă de culoare cerului, golful Baska îţi dă efectiv senzaţia că te afli într-o destinaţie exotică, doar tu şi cu marea.


Bine eram cam doar noi şi cu marea pentru că probabil că nu era încă vârful sezonului. Când să intru în apă era să fac stop cardiac… mamăăă ce rece e… cred că are vreo 13-15° apa asta… cine naiba poate să facă baie în ea. Cum cine, îmi zice prietenul meu. Nemţălăii şi austriecii ăştia, că era plin de ei pe aici. Cred că limba oficială în Croaţia o să devină în curând germana. Se zbenguiau nişte puştani prin apa asta de ziceai că-s cel putin 40° afară şi apa mai are un pic şi dă în clocot.   Sigur erau din Hamburg de undeva de ei când ieşeau la baie trebuiau să-şi spargă gheaţa să-şi pregătească copca. Platformele ălea 2 din mijlocul mării mi-au făcut cu ochiul de când am ajuns aici şi mai că mă bate gândul să fac şi eu o săritură. Plec înot şi mă obişnuiesc cu apa.. eu că mâinile mele nu, şi până să ajung acolo iau apă la bord de vreo 3-4 ori de credeam că acuş mă înec.
 


Asta e, sunt prea departe de mal, o să mă odihnesc acolo. Ajung leşinat şi ma opresc să mă odihnesc vreo 15 minute împreună cu nişte pescăruşi. Între timp mai vin unii d’ăştia de vorbesc ciudat, cred că erau danezi şi se aruncă în cap, în picioare, în toate direcţiile. Mamă ce sar ăştia de zici că-s bagaţi în priză. Eu cred că erau bucuroşi că era prima dată când săreau şi ei în apă şi gheaţa era deja spartă. Reuşesc să mă întorc cu chiu cu vai şi mai stăm ceva la soare şi apoi plecăm să luam un mic cocktail şi ceva de mâncare că pe prietenul meu îl apucă iar foamea. 2 lucruri ştie să facă bine: să mănânce şi să se ducă la baie!
La cocktail eu sunt cel mai fraier din curtea şcolii întru-cât îmi comand cel mai scump, mic şi prost cocktail dintre toţi. Stăm ce stăm la poveşti şi până la urmă suntem nevoiţi să plecăm spre cameră acompaniaţi de un vânt binevoitor care ne zbura şi paiele din pahare. Stăm la poveşti şi iar începe să plouă afară. Adormim sperând că mâine o să fie soare şi o să avem o zi întreagă de plajă sau dacă nu sigur băgam un ATV și atunci să vezi…...
 
 

 

.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  4 Responses to “Baska – Insula KRK Croatia (1/2)”

  1. Salut!

    Cautand date despre cazare in insula Krk, am dat de blogul tau. Stii vreun site limpede si in limba romana (sau engleza) cu o oferte cazare vila in aceasta insula? Duminica ajung acolo si, desi am niste date de contact de la 2 agentii din zona, ziceam ca n-ar strica sa te intreb pe tine. Multumesc mult si concediu excelent!

  2. Eu m-am speriat cu “mancarea voastra” intr-una din poze aratzi de parca te-ai lupta cu un rechin.. :))
    Dar ceea ce ne povestesti combinat cu pozele artistice este delectarea ideala pt mine 🙂
    astept si urmatoarele parti…:)
    pupici

    Roxy C

  3. Heheee…deh bre' daca v-ati obisnuit in Italia si nu va mai uitati in meniu….
    Data viitoare sa incercati “Bistro Lantino” si veti fi ultra, mega, hecta, gica multumiti.
    Iar de la platforma se sare bestial (Robert stieeee:D)

    PS. pentru cei care merg … atentie ca sezlongurile sunt foarte scumpe (100 kune/13.4eur = 2 bucati plus umbrela)

    • Ok… Mersi de sfat dar stai linistit ca ne-am lecuit si acum ne uitam in meniu…
      Legat de sezlong.. Nu stiu ca noi am stat pe nisip.. E mai placut asa… Oricum 13 Eur in 2 + umbrela nu mi se pare foarte exagerat. La Mamaia cum e? Tot pe acolo cred…
      Mersi de sfaturi! 🙂 Cred ca data viitoare o sa mergem in P…ardon :))

Cristi si Diana