Iul 312011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Deci, știu că nu e bine să începi propozițiile cu „deci” după cum ne învață primele lecții la școală dar, DECI abia așteptam weekendul acesta, gata, m-am săturat de căldură, de serviciu, de aglomerație de tot, vreau să stau un week-end cu burta în sus la mare, așa.. de vară. În sfârșit a „sunat clopoțelul„ și s-a terminat săptăluna asta de lucru, cu toate că nu am lucrat decât 3 zile deoarece am fost la Târgu Jiu să-mi refac documentele.. știi tu, nu mai intrăm în detalii. O să-ți povestesc în următorul post despre Târgu Jiu că acum mă grăbesc să prind metroul și să ajung cât mai repede acasă, să luăm mașina și să decolăm spre Cannes.

 

 

 

Toată lumea avea bagajele făcute, le aruncăm un doi în portbagaj la mașină și hai să plecăm. Deja m-am obișnuit să stau în dreapta și să fac pe copilotul dându-mă șmecher ca am șofer. În aventura noastră de week-end ne însoțește și Roxy, soră-mea  așa drept răsplată că a terminat anul cu note mari și fără restanțe (și mai era și ziua ei). Ce n-aș fi dat să am și eu un frate așa… J După 3 intersecții realizăm că au mai fost și alții care au făcut manevra de a pleca mai devreme, mulți alții, cam jumate de oraș și toți merg în sud la mare deci acum așteptăm ce să facem. Hai să sun la hotel să le zic că o sa ajungem târziu să nu închidă ăștia taraba si să dormim direct pe „coastă”. Îmi răspunde o madmoiselle și eu mă apuc să-i spun povestea întrebând dacă e vre-o problemă. Realizez că „elle ne parle pas ăn boabă du anglais”  când se chinuie să-mi spună că a înțeles că „j’arrive tard” si că ”ne pas problem”. Ii confirm că we will arrive „tard” de le bufnește pe fete râsul și ne mai liniștim puțin. Traseul se dovedește totuși relativ lejer fără prea multe blocaje, dar oricum eram obișnuiți de la noi la stat la coada în drumul spre mare. (să sperăm că tanti Boagiu schimbă mai repede situația). Nimerim hotelul relativ ușor și încercăm să găsim un loc de parcare. Normal că ăsta de era aici schimbul de noapte e mai praf ca tanti de dinainte. Am „vorbit” de mă dureau mâinile, vreo 10 minute și până la urmă s-a lăsat păgubaș și mi-a zis să parchez în față hotelului. Trag concluzia că e bine uneori să faci pe prostul dar tre’ să fii atent să nu rămâi așa J. Primim camera care nu este absolut deloc așa cum arăta în poze. Nu e nasoală dar pozele ălea cred ca au fost luate de la alt hotel. Pentru un hotel de 3 stele mi se pare cam claustrofobică camera asta a hotelului De la Mer din micuțul orășel Golf Juan, dar who cares… nu am venit să dormim… decât acum.. și cădem rupți.

 

 
I’auzi… ce drăguț.. urlă un copilaș cât îl țin plămânii lui mici. Ăsta sigur e ceva rudă cu ăla de l-am cunoscut pe Sena când am fost la Paris. Ia să vedem la cât ne-a dat deșteptarea? Hmm.. e doar 8:30.. ce drăguț. Las’ că și așa aveam alarma la 9.. nu-i problemă. Măcar mai lenevesc așa în pat un pic că parcă a mai tăcut. Sună telefonul, nu mobilul, fixul, ăla din cameră. Ăștia ce mai vor? Că n-or zice că urlu eu?! Ridic receptorul și primesc ordinul scurt: Sir, move voiture! Ce zici tu cucoană? Să mut mașina? Mda, mă așteptam eu să se întâmple asta pentru că bizonul ăla de aseară nu mi-a zis să-i las cheile. Mă îmbrac și cobor să execut mișcarea.. nu apuc că doamna monosilabică era deja la ușă de m-am și speriat. Keys please! Gata, ia-le numai nu da! Ce nesuferită… Acu` că m-am îmbrăcat, ia scularea și voi fetele… păi ce? Numai eu să fac armata aici? Hai Diana, hai că oricât ai încerca aici nu plouă J Sunt vreo 29 de grade afară iar marea ne face cu ochiul de la geam. Hai.. fuguța și tu Roxy, hai să păpăm și direcția leneveală pe plajă. Nu vreau să fac nimic azi. Coborâm la masă unde o revedem pe madmoiselle care ne rânjește fals. E clar, pentru zâmbetul ăsta de milioane te-au angajat aici… Ce zici ?… dacă vreau lamâie în ceai.. nu mersi.. tu ești suficientă…. Exagerez eu un pic, nu era așa de acră doară că săraca nu reușea să se exprime așa că behăia și ea scurt ce reușea, plus că mă enervase că mă speriase mai devreme la ușă. După ce mâncăm bine îi mai iertăm un pic pentru neobrăzările de mai înainte și după ce vedem că în 5 minute chiar se ajungea la plajă (măcar informația asta de pe site era reală) îl iertăm și pe micul tenor de azi dimineață și ne întoarcem cu posterioarele în sus să prindem cât mai mult soare și odihnă. Când m-am întors eu cred că au dat pe CNN breaking news: eclipsă parțială de soare în sudul Franței. Am încercat să fac baie de vreo 2 ori dar era cam rece apa așa că am stat un pic doar să admir peisajul. Să știi că m-am gândit și la tine, și chiar mă gândeam cum să fac să simți și tu mai bine senzația de aici așa că mi-am luat de la chinezoi un ceas care filmează. Am făcut câteva filmulețe și apoi am făcut și unul subacvatic să vezi și tu cât de cristalină este apa că de aici din Golf Juan puteai să vezi cred că până la Antibes la cât era de limpede ca cristalul. Știu că acum o să vrei să vezi înregistrările. Și eu aș vreau, doar că chinezul mi-a scris acolo pe factură cu litere de-o șchioapă: NO WATERPROOF dar na, te pui cu mine. Ceva am apucat să filmez, dar după vreo 10 minute s-a dus naiba. Las că îți arăt niște poze să nu te superi.

 

 
Băi râdem noi glumim dar pe mine m-a luat o foame de nu mai vedeam nici cât e ceasul.. sau o fii de la apa care intrase în el? Oricum… și pe fete le cam roade la stomăcel deci înseamnă că e pe bune. Hai să mergem să păpăm ceva, dar lejer că e foarte cald afară. Găsim un restaurant pe malul mării și ne comandăm ceea ce am înțeles din meniul ăla în franceză. Bă dar aici chiar nimeni nu vorbește engleza?!? Vin salatele comandate, adică doar o salată, a mea, că fetele primesc fripturica, cu sălățică și cartofi prăjiți.. așa de bine am înțeles meniul… nu puteam să „greșesc” porția mea?!? Nuu… eu stau și rumeg frunze acum ca capra… scuză-mi cacofonia! Da bine.. sunt gras.. știu! 😛 Băi băieților, la ăștia apa costă cât friptura măi băieți. Ăștia sunt puritatea absolută măi. Se „tratează” doar cu apă Evian care costă cât plinul de motorină… e clar.. bem doar bere! J

 

După masă ne plimbăm un pic pe malul mării și apoi iau mașina către Cannes. Las` nu-ți mai pune atâtea întrebări că între timp m-a anunțat maică-mea că mi-a venit permisul și îl primesc luni așa că merge și așa și mai admiră și Diana peisajul.

 


Wow, wow, wow… este superb aici în Cannes. Parcăm fix în buricul târgului și pornim la explorat orașul pe jos ca să putem să rămânem și mai mult cu gura căscată. De când ajungem în centru suntem întâmpinați în atmosferă cinefilă cu un superb tablou conturat pe o clădire. Mai fotografiem și câteva bombonici care nu am înțeles exact care e scopul lor dar era tot orașul plin de ele. Cred că vroiau să sublinieze că e o bomboană de oraș Cannul.  Ajungem pe faleză unde respirația se blochează pentru o secundă atunci când vedem culoarea mării și ansamblul de palmieri care desăvârșește peisajul. Ne strâmbăm un pic la poze ca să avem câteva amintiri plăcute, eu chiar mă dau mare pozând în postura lu’ James Bond. Bine acum sincer, fata o am.. îmi lipsesc doar toate celelalte chestii dar recuperez eu treptat. Decidem până la urmă să ne întoarcem spre centru ca mă bătuse soarele în cap ca pe Diana papucii. În drum spre centru…  Magazineee… Nuuuu!!! Nu vreau magazinee… Reduceri ?!?!… Mult mai mari ca la Milano?!?! … Bine hai… Dar doar un pic da? O dată și gata? Da de unde… O oră am pierdut prin magazine dar măcar m-am ales cu tricouri faine, Diana cu blugi si Roxy cu magnet, parfum și tricouri faine.

 

Gata că ni s-a luat de magazine, hai să facem și noi o baie că nu am venit aici să stăm la aer condiționat. Zis și făcut. Trântim prosopul pe o porțiune de plajă mai liniștită și plecăm la bălăceală. După ceva timp mă cam ia oboseală și mă întind un pic să mă odihnesc….

 

Brr… mamă ce frig e! Cât e ceasul? Aoleu e 8? Bă de ce m-ați lăsat sa dorm atât? Aaa.. Numai ce v-ați trezit si voi… Foarte tare.. Se pare ca eram într-adevăr obosit de am căzut așa lat. Păi și unde e toată lumea? Mi se răspunde râzând că cică am horcăit așa de tare de a plecat toată plaja. Concluzionez ca să scap de sarcasm, că înseamnă că eram obosit rău de tot și mai adaug și că somnul acesta profund mi-a cam terminat proviziile așa că trebuie să mergem să alimentăm ceva.

 

 
 
 
 
 
E foarte frumos localul, chiar într-o intersecție în buricul târgului, exact unde începe bulevardul La Croisette. Nenea patronul ne servește personal pentru că eu zic că era invidios că eram cu două fete frumoase. Băi ia nu te mai benocla așa la fetele mele că mi le deochi!  Se dovedește până la urmă băiat de treabă că ne aduce o mâncare excelentă la care îi adaugă ”toppingul final”: înghețată cu fructe.

 

După ce mai admirăm un pic lumea de pe strasse ne urcăm în mașina și pornim șă vedem mai în detaliu La Croisette după care concluzionăm că seamănă foarte mult cu Champs Elysées. Părăsim ușor Cannul ca să ne întoarcem la hotel unde băgăm rapid un duș și plecăm să desăvârșim seara într-un club ceva în Antibes.

 

Ce club mă? Că nu e nimeni pe aici. Alooooo…! Unde v-ați ascuns măi copii? E într-adevăr 23:30 dar totuși… doar nu v-ați dus la nani de la ora asta. Dacă tot am ajuns hai să vedem castelul de aici din port.Este super fain realizat castelul, seamănă un pic cu acela din KRK fiind chiar în buza mării doar că este mult mai mare, mai înalt și cu o arhitectură mult mai spectaculoasă iar priveliștile de ți le oferă, chiar dacă e noaptea și nu se vede mare lucru în depărtare, sunt într-adevăr spectaculoase. Măi eu zic că ăștia s-au ascuns toți pe iahturi și dau petreceri private și noi admirăm pe aici singuri orașul. Ia stai un pic, parcă se aude ceva scandal… Hmm.. tu nu auzi știu că dacă ai auzii ți-aș recomanda să te duci la doctor J dar chiar se aude ceva muzică. Ia uiteee… v-am găsit! Aici vă ascunseserăți măi. Dăm să intrăm în mini club. Păi ce crezi că poți? Era full ochi și era și singurul club de pe aici așa că ne oprim la o terasă.


M-a pus naiba să conduc eu… așa că acum doar cola. Mă și era o bere aici și chiar dacă eu nu sunt un mare băutor de bere, chiar aș fi vrut să încerc, pentru că cică era de fructe de pădure. Nu știu tu dacă ai mai auzit de așa ceva dar eu unul nu. Diana merge tot pe Corona ei așa că nu reușim să aflăm secretul berii cu gust ciudat. Data viitoare. No, între timp s-a făcut cam 1 noaptea așa că ar cam trebui să plecăm ușor spre hotel, dar nu înainte de a-și cumpăra fetele două inele frumoase, așa drept amintire din Antibes. Ajungem la hotel și iar nu avem loc de parcare. Fetele șmechere se duc în cameră și mă lasă pe mine cu pelicanul ăla de ieri seara să dăm amândoi din aripi până ne înțelegem.  În timp ce se agita ăsta ca peștele pe uscat să-mi explice unde să parchez (de parcă era și greu: erau doar 2 locuri și mașina mea încăpea doar în unu dar el se încăpățâna să mă bage în al doilea) la un moment dat zice 3 cuvinte în italiană. Ahaaaa.. păi de ce nu zici măi gâsculită că tu știi și italiană?!! Hai mă să vorbim și noi acum că mă dor mâinile de cât ți-am explicat. Parchez și mai rămân 5 minute cu el la povești. Îmi spune că nevastă-sa e italiancă și că sora lui e măritată cu un român care face pizze la Nisa. I-auzi.. ce mică e lumea. Mă eu știu că tu nu ai niciun chef să rămâi acum singur și că ai mai vorbii cu mine de vreme, de inflație și de ce ți-o mai trece ție prin cap dar pe mine sincer mă așteaptă patul acolo sus în cameră și plec să-i țin companie. Ia, ține și cheile ca să nu mai vin madmoiselle dimineață să-mi facă Bau Bau la ușă.

 

 
Aaaa.. ce plăcut și ce trist în același timp că azi e Duminică și deci din păcate ultima zi. Așa de trist încât și paturile plângeau o melodie duioasă hârșcâind gresia în timp ce la tobe erau suratele lor scaunele care se trânteau la rândul lor de pământ … cel puțin așa era în capul meu semiadormit la 8:40 dar când m-am dezmeticit mai bine am realizat că de fapt erau cameristele ălea care cu o nesimțire maximă făceau tot posibilul ca semnul Do not disturb de pe ușă să fie fix zero.  Soră-mea se trezise și ea și se holba la mine râzând de mama focului. Tu ce râzi mă așa la mine? Cine te gâdilă? Și îmi întinde telefonul să ascult și eu melodia pe care se trezise ea. Cred că în curând o să devină hitul verii pe coasta de azur. Eram eu care horcăia ca porcul. Incredibili!! Ce mă că eu nu sforăi de obicei! E clar, sunt rupt de oboseală și chiar avem nevoie de un concediu din acela lung unde să stăm și să lenevim toată ziua.

 

Bine, acum dacă tot te-am trezit merg eu cu tine la plajă, îi zic lu’ Roxy și o lăsăm pe Diana să doarmă.

 

Mănânc ca porcul, că zic că dacă tot sforăi ca el măcar să-i mai iau și atributul acesta și plec spre plajă unde îmi definitivez somnul de frumusețe întru-cât era și un pic răcorică dimineața asta și nu prea mergea de baie, plus că trebuia să eliberăm camera că altfel cred că iar venea sergenta noastră să-mi deja ordinul: Vă ordon să vă cărați! Mergem să o luam și pe Diana, să pape și ea ceva și părăsim „minunatul” hotel cu părere de… bine. Următoarea destinație: Nisa!

 

Mergem noi de-a lungul Coastei de Azur iar acum stau în dreapta să pot să casc gura mai bine și să fac și câteva filmulețe și poze să poți să te bucuri și tu de minunățiile de pe aici. Când intrăm pe bulevardul principal, trecând pe lângă imensul aeroport, rămânem gură căscată toți.. este de 500 de ori Wow!! Cred că acesta este cel mai tare oraș pe care l-am vizitat până acum.  E clar, când o fi să ies la pensie aici vreau să lenevesc! Este un oraș spectaculos care îmbină excelent turcoazul mării cu verdele palmierilor și cărămiziul munților creând un pastel de l-ar face și pe Grigorescu să pice în fund și să spună:  Da mă lași!

 

Nu are sens să îți descriu că am făcut sute și sute de poze și filmulețe: uite o cascadă acolo sus în munte, uite ce piață plină de palmieri, uite ce mare turcoaz, uite ce valuri imense, vai ce panoramă, mamă câte avioane, ce piață în formă de tablă de șah și câte și mai câte de noroc că am cardul de 8Gb la aparat și am reușit să surprindem tot. Plecăm spre cascada de sus din munte, care ne-a făcut cu ochiul mai devreme și în drum spre ea ne bucurăm de priveliștea oferită de fortăreața amplasată în buza mării.

 

 
 
 
 
Ajungem și constatăm ca avem și lift ca să putem urca acolo sus. OK luăm liftul, lasă că putem să slăbim și altă dată nu tocmai acum când ne grăbim. Când se deschide ușa la lift cad pe spate fix pe soră-mea… Poți să îți închipui că stai închis într-o cămăruță de 1 metru pătrat și când se deschide ușa vezi în fața ta o imensă întindere albastră ce îmbină o alta portocalie „pătate” de galbenul unei nave de croazieră de părăsea portul? Incredibil! Ca să admirăm mai bine peisajul și să putem să fim siguri că am cronometrat bine că aici aterizează un avion la 2 minute, ne oprim să luam o salată așa la înălțimea acestui peisaj de basm.  Pe lângă salată doamna de aici a mai adus și alte chestii să ne țină de cald la stomac, că de, se făcuse ora 13:30 între timp. Nu mai îți spun ce și nu îți mai pun nici poze că iar mă iei la mișto 😛
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Coborâm până la urmă din așezarea zeilor și ne apucă dorințe de muritori și anume să facem și noi o baie că prea mă atrăgea de când am ajuns aici, marea asta albastră ca ochii mei :P. Ne schimbăm rapid și dăm să intrăm în apă! Aoleu… aaa.. auci .. mamăă.. doare… Da, eu și cu soră-mea suntem ăia de făceau așa pentru că plaja este compusă din 400 de miliarde de pietre. Băi da nu pietricele d-alea mici.. bolovani imenși care erau antrenați de valurile învolburate ale mării și de câte ori vroiai să intri în apă îți făceau numai vânătăi pe picioare. După ce mi-am nenorocit pulpa și soră-mea unghiile, am prins până la urmă șmecheria că trebuia să lăsăm să se retragă marea și în secunda aia să fugim și să ne aruncăm direct în valul de vine, că aici apa nu e ca la mamaia de te plimbi prin mare ca prin parc până să ajungi și tu la zona cu apă adâncă. Aici intri direct la 2 metri. Senzațională senzația dar din păcate nu putem sta decât o oră că avem cale lungă până la Milano. Cât stăm noi să ne uscăm râdem de ne dor burțile de un copilaș la vreo 16 ani, gras cât o putină de varză, care încerca și el să intre în „infernul” de ți l-am descris mai devreme.

 

 
 
Băi băiete… băi lu’ ăsta să-i zici tu mă că e gras.. nu mie.. Pe lângă el eu sunt un subnutrit. Inutil să-ți spun că nu a reușit să intre în apă pentru că de câte ori reușea și el să ajungă în „larg” venea valul și dădea cu balena Willy înapoi pe mal, între bolovani… săracul de el.. după ce am râs bine începuse să mi se facă milă de el că timp de 15 minute a încercat.. de și-a pierdut și ochelarii în bătălia asta pe viață și pe moarte. Până la urmă a renunțat.. și apoi stătea la mal uitându-se spre marea victorioasă.

 

 
 
 

 
Cu greu reușim să ne desprindem de Nisa, doar după ce promit eu că o să revenim curând, ne urcăm în mașină și plecăm să vedem ce mai face Mihaela Rădulescu, adică ne ducem spre Monte Carlo. Zicem să parcăm și noi într-un loc mai retras că na în centru parchează vip-urile cu Bugatti Veyron, Mercedes AMG, Ferrari și nu amărâții cu Citroen C4. Dar degeaba că în încrengătura asta de străzi, ratăm câteva parcări și ne trezim fix la cazinoul din Monte Carlo. Acum parcăm aici ce că oricum, spre surprinderea noastră am văzut că e mai ieftină ca în Nisa parcarea. Ne plimbăm un pic pe faleza din spatele cazinoului, facem și câteva poze, mai contemplăm un pic zgârie norii plasați chiar în buza mării și apoi plecăm agale de-a lungul mării. Și data trecută când am fost m-am întrebat cum au reușit ăștia aici să construiască clădirile ăstea de câte 20-30 de etaje în munte, fix pe malul mării, să facă o gară imensă, sub munte, pe mai multe etaje, să creeze o mulțime de pasaje prin munte atât pentru mașini cât și pentru pietoni iar la noi se chinuie de 10 ani să facă o amărâtă de autostradă, în câmp, în drum spre mare. Eu zic că e o chestiune de mentalitate, e vorba de voință și de bun simț dar am văzut că în ultimul timp lucrurile au căpătat totuși o întorsură mai bună și la noi. Dar hai să nu mai divagăm atât că iar mă apucă foamea!  Nu mâncăm, dar o clătită parcă merge aici pe faleză pe malul mării așa că ne oprim la un „clătitar” italian să băgăm o clătită cu finetti și banane. Aoleu.. iar ne-a adus apă Evian… am încurcat-o!

 

 
 
 
Deci cum spuneam, pe 3 clătite am dat cât pe 2 sticle de apă.. de aproape mâncai un prânz bun prin Milano. Plecăm până la urmă că ușor ușor începuse să apună soarele și nu vrem să ajungem totuși rupți de oboseală la Milano pentru că mâine ar trebui să ne ducem totuși și la serviciu.

 

Monte Carlo te-am pupat!

 

 
 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  5 Responses to “Lejer de vara… Coasta de azur”

  1. Frumos 🙂 Si super pozele!

  2. Am citit ca ti s-a stricat superceasul hightech. Pai nu vrei unul nou? 😀
    In rest pare frumos pe acolo, asta daca nu ai contract cu ei sa le faci reclama si ai mai bagat si de la tine. 😛
    PS: poate ar fi bine sa imparti povestea in mai multe episoade

  3. Mersi de aprecieri si de oferta cu ceasul. Mai vedem.. poate totusi ii gasesti o intrebuintare tu! 🙂
    Legat de reclama sa stii ca de asta scriu ce am facut eu, tocmai pentru ca urasc ghidurile platite.. o sa vezi cand o sa scriu de Madrid.. Numai fitze la restaurantele sau locurile recomandate.
    Legat de exagerari sa stii ca nu inventez evenimentele, poate uneori colorez mai mult ce s-a intamplat dar asa sunt. Altfel ma apucam sa scriu SF :))
    Mersi de sugestie.. sa inteleg ca a fost lung post-ul?

  4. fain weekend, dragilor! cred ca se bucura Roxy ka are asa un frate de o duce in lokuri asa de faine!
    si da, confirm si eu faza cu impartitul in mai multe parti! consider it for the future! 😉
    v-am pupat!

  5. Pai asta ii zic si eu mereu !
    V-am ascultat cu impartitul… Vezi San Sebastian 😉

Cristi si Diana