Sep 302011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

E o beznă totală în cameră şi cântă o muzică de mama focului.. Mamă în ce hal sunt de ameţit şi cum mă doare capul… Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă…. Ia uite ecranul la telefon luminat… aaa.. sună telefonul… Păi parcă anulasem alarma? Nu e alarma! Mă suna un prieten… băi să te găsească toţi sfinţii că m-ai trezit tu pe mine din somn. Nu vrei să ştii câte alte înjurături şi-a mai luat. Am aruncat telefonul cât colo si m-am culcat la loc că aveam capul ca o betonieră plină cu bolovani şi de câte ori mă mişcam mai „măcinam” câteva pietre. 
Cu chiu cu vai ne trezim pe la 11 si ne uitam pe geam.. Haaaa… Ia ghici? Hai încearcă nu fii sfios…. Hai că îţi dau un euro daca știi răspunsul corect. Uite elementele problemei: Suntem la Madrid, la jumătatea lunii August, afară toată noaptea au fost 30 de grade, iar eu sunt împreună cu Diana.

 

Întrebare:  Ce crezi tu că se întâmplă afară? Daaaaa.. Plouăăăăăăăă…… Ma bufnește instant râsul pentru că aşa ceva sincer nu se poate. Băi, eu nu mă las şi într-o zi o să-i fac testul suprem: mergem în concediu în Sahara şi dacă plouă, acolo rămânem şi deschidem un business!

 

 





 Intrăm totuşi pe net şi constatăm că nu este vina Dianei că cică e normal pentru Madrid, în perioada asta a anului,  să plouă aşa rapid gen duş de vară şi chiar aşa a fost, pentru că după nici 30 de minute se opreşte şi iese soarele din nou. pentru că de data asta am ales un hotel lângă metrou, nu îmi mai primesc blagosloveala de dimineaţă şi plecăm uşor către centrul Madridului cu următorul traseu în cap: Puerta del Sol, Opera, Palazzo Reale, Piazza Spagna, Gran Via şi mai multe altele, dar momentan plecăm, vedem noi ce o să fie.

 

            

 
Aaaaaaaaaa!!!!! Câtă lume aici la Puerta del Sol… Băi să fie.. nu ai loc să ieşi la suprafaţă.. Incredibil! Şi toată lumea are tricouri cu JMJ 2011… Aaaa.. ăştia sunt ăia de i-am văzut aseară în Zaragoza.  JMJ – Jornata Mondiale dellaJoventù (Ziua Mondială a Tineretului) şi cred că aici sunt toate naţiile pământului. Plecăm din poză în poză agale spre piaţa Operei dar în drumul nostru suntem traşi de nas de mirosul plăcut de venea de la un băruleţ specific capitalei Iberice şi cum era deja aproape ora 13 şi stomacul nostru ne-a muştruluit de vreo 3 ori cum că ar mai trebui să-i dăm şi lui ceva de mâncare, ne-am oprit să savurăm. Se mănâncă excepţional aici şi destul de interesant mecanismul ăsta de a mânca bot în bot cu barmanul. E adevărat că se mai practică şi în alte tări dar de regulă când bei o cafea sau mănânci un croissant nu când îţi pică toate firimiturile din gură pe barul lu’ ăla de îţi stă toată mâncarea în gât. Dar am văzut că erau unii de 5 ori mai porci ca noi aşa că nu m-am mai sfiit.

  

 


Plecăm de la bunătăţi culinare şi ne îndreptăm spre bunătăţile arhitecturare şi anume Palazzo Reale, dar între timp mai băgăm o apă. Mamă cât este de cald, am băut 2 litri de apă într-o oră şi tot mai ne este sete.  Ia să vedem dacă domnul rege Carlos face şi el cinste cu o cola. Cică palatul ăsta e reşedinţa lui oficială dar noi când ne-am dus nu era pe acasă sau era în inspecţie la una din din cele 252 de camere de oaspeţi. Totuși am eu o vagă bănuială că nu îi place palatul ăsta pentru că se simte cam singur şi atunci stă în palatuţul ăla mai mic de la marginea Madridului, Palacio de la  Zaruzela. Estefoarte impunător palatul şi seamănă izbitor de mult cu palatul cu același nume din Milano, de lânga Duom.

 


Lângă palat se află o biserică impunătoare aşa că ne îndreptăm picioarele opărite spre acest lăcaş sfânt. Sunt efectiv terminat de picioare aşa că mă aşez pe o bancă aici în biserică în timp ce Diana investighează interiorul. Ia uite.. newsletter de pe HotNews despre Madrid. Ce zic ăstia aici? Cică Papa o să susțină o cuvântare la Madrid în catedrala Almudena. Dianaaaaaa!!! Cum se numeşte catedrala asta? Almudena?! Ce tare… dacă mai stăm 8 ore ne întâlnim cu Papa! Am mai fii stat că este o experienţă unică în viaţă dar locul devenise uşor uşor sufocant şi irespirabil şi toată frumuseţea vizitei pălea treptat treptat aşa că plecăm cât încă amintirea era plăcută şi tragem şi o poză de ansamblu din părculeţul din spatele bisericii.

 


Trecem pin parcul Campo del Moro şi iar ne apucă setea în timp ce ne îndreptam către gara Principe Pio… De fapt mai mult pe mine mă apucă pentru că sfârâiau jumările pe mine şi a trebuit să bag şi al treilea litru de apă de pe ziua de azi ca să sting focul! Aoleu oasele noastre, zici că suntem moși de 90 de ani și în ce hal ne dor și mușchii de la picioare. Se vede lipsa de antrenament pentru că datorită faptului că ne-am zbenguit ieri pe la Montserrat am făcut o frumusețe de febră musculara de acum mergem de parcă am avea un bățbăgat undeva. Chiar acum când tu citești aceste rânduri noi ne relaxăm tolăniți pe o bancă în Piața Spania și eu îmi iau câteva notițe ca să pot să-ți povestesc și ție cam cum arată Madridul la 40 de grade, cum se simte el când este sufocat de peste 3 milioane de turiști și cum tinerii veniți în număr de peste 1 milion l-au animat și l-au pus pe ritm de dans. Nu cred că mai ajungem în parcul Retiro astăzi așa cum ne propusesem pentru că suntem un pic cam terminați si nu vrem sa ne epuizam de tot. Îl lăsam pe mâine… Acum mai stăm aici in parc.. E așa răcoare… și așa de bine… și plăcut… Ahhh Madrid!
 



 


Timpul trece și ușor peste noi și peste ceilalți 10.000 de oameni de aici se lasă seara și suntem atenționați de stomăcele ca este cazul să alimentăm ceva. Hai să mergem acasă, să ne schimbăm și să ieșim la un restaurant chic… Aaa!!!.. sau mai bine nu… deoarece vine puhoiul spre noi. Hai să scăpam pe undeva și să ne retragem să stăm liniștiți. Zis și făcut. Găsim un loc in piața Chueca,  foarte drăguț unde am mâncat 2 paella excepționale, eu de pui si Diana de fructe de mare și ca să terminăm seara in stil spaniolo-românesc vine și o tanti cu un difuzor și un microfon după ea si-i dă drumul la o Zărzărea, zărzărea.. zărzărică zărzărea, pe la poarta casei mele… PUHOIUL trecea.. că iar au venit ăștia… Gata! Hai să plecăm naiba acasă ca deja nu mai pot.
 
 



 
          

 

 

 

Ce inepție am putut să spun. Plecăm unde? Mai exact PE UNDE?!? Stația de metrou de lângă noi e  blocată. Hai la alta… blocata și aia…Hai la alta… Țeapă.. E pe naiba! Luam un Taxi..  Ha ha.. ce glumă bună .. îl luam în brațe sau unde să-l luăm că sunt toate străzile blocate… INCREDIBIL… hai la alt metrou… Reușim să coboram și să ajungem la hotel. Aleluia, viva il Papa că sunt mort de picioare!

 

 

… ziua următoare


Ce bine e să te trezeşti şi să nu te doară nimic. Am dormit neîntorşi, ba chiar eu, mai spre dimineaţa am visat că eram pe strazi prin New York şi mă plimbam.. ciudat pentru că de regulă eu nu prea visez sau nu îmi aduc aminte.. şi de ce tocmai New York.. Mă rog..

 


Vedem că afara e răcorică şi până la urmă reuşim să plecăm pe la un 11 cu destinatia Grădina Zoologica. Nu îţi povestesc cum a fost pentru că te simţi într-adevăr ca într-o lume de basm iar showul delfinilor este fantastic şi nu trebuie să-l ratezi pentru nimic în lume. Noua ne-a plăcut la nebunie chiar dacă atunci când s-a terminat show-ul o domniţă ne-a şterpelit harta parcului, aşa pe faţă, Diana crezând că harta noastră era la mine. Şi cică noi eram „românii”!!  Mergând aşa rând pe rând pe la animale (după ce am cumpărat altă hartă)  sincer când mă uitam la un Dromadermi s-a părut că îi dăduseră lacrimile uitându-se la mine… Nu mai trebuie să mă uit la Madagascar că ştiu că mă mai uit la filme pentru copii dar sincer parcă şi mie îmi parea rău că stau închise acolo dar nu ştiu cum e mai bine: să fii pe cale de dispariţie (nu la dromader mă refer ci la câteva specii pe cale de disparitie de aici) sau să fii închis într-o cuşcă toată viaţa. Cred că prefer să dispar, dar poate sunt prea egoist. Oricum locul aici este imens, foarte frumos amenajat, cu ambianță specifică locului de proveniență al animalelor ca măcar să se simtă ca la ele acasă şi se vedea că sunt întreţinute şi hrănite bine. Era doar problema că erau închise.


 




 

 



Plecăm cu un zâmbet de copil mic şi tâmp pe faţă, încântaţi la culme de ceea ce văzusem şi mergem spre Piaţa Spania ca să luăm din Paseo de Pintor Rosales telecabina ca să admirăm cum se vede Madridul de sus. Odată ajunşi în Piaţa Spania, ieşim cu chiu cu vai de la metrou pentru că iar îi întâlniserăm  pe Aleluia ăia.  Efectiv tot oraşul este blocat, oriunde te duci şi orice faci ori sunt străzile închise ori sunt cordoane de poliţie ori nu poţi să treci ori eşti urlat în cap. Reuşim să ieşim pe o uşă lăturalnică şi să ajungem în parcul cu pricina unde JMJ era din nou în acţiune, dar măcar aici erau mai puţini. Băi şi era o căldură de se topea tricoul pe tine de nu mai puteam merge nici 2 metri. Cum Diana avea nişte săndăluţe de se dădeau uşor jos, se bagă în mini piscina fîntînii arteziene de aici, ea şi încă 20 de JMJ. Doamne ce bine cred că le mai era!! Ia uite-i cum se stropesc cu apă… Apăăă…. am băut 4 litri până acum la ora 15 … GATA! Nu mai rezist ! M-am descălţat şi am intrat şi eu dar nu aşa doar să mă ud un pic la picioare… M-am dus până fix sub arteziană şi m-am făcut fleaşcă fleaşcă, eu, tricoul, pantalonii, telefo… Aaaa !! Telefonul!!! Dă-l în colo! Mamă ce bine eeeee… Nu mai puteam…  Ce bine e acum. Chiar dacă sunt 38 de grade ştii ce bine adie vântul prin tricoul meu ud… Acum putem lua telecabina !

 


Ajungem si normal că JMJ Forever erau la COADĂ!!! Să vă ia…  bine, hai că nu zic nimic că merge destul de repede… Hombre, îl întreb pe băiatul de acolo,  „furnicarul” ăsta ne lasă lângă gura de metrou ?! Si, si, hombre… dal metro!Perfect…atunci  plecăm.

 

 

 


Călătoria durează cam 11 minute şi nu este foarte sus, 40 de metri, dar ajungi din centrul Madridului fix în cel mai mare parc de aici, plămânul verde cum este numit, Camp Nou. Ce zicea mă ălă de gura de metrou?  Să-l ia toţi sfinţii şi să-l ducă într-un loc la fel de cald şi fără umbră ca potecile ăste pe unde orbecăim noi acum ca să găsim metroul… După ce dăm de garduri peste garduri şi mergem ca animalele alea de la zoo pe langa ele, reuşim să găsim într-un final peronul, după 15 minute de îmi ardea şi aparatul foto în mână şi Diana mai avea un pic şi îşi bea şi strugurelul. Gura de metrou se numea Lago dar aici era o ditamai stepa. Uite o poza de pare ruptă dintr-un roman de Agârbiceanu dar de fapt e doar Diana suflând greu prin arşiţa parcului Casa del Campo.
 
 
 
 

 


Metroul ne lasă în Parcul Retiro, descris în ghidul nostru ca unul din cele mai liniştite locuri din Madrid, unde copii aleargă în voie, adulţii stau pe banca şi dau la pedale (cică sunt bănci cu pedale aici în parc pentru circulaţia sângelui) amorezaţii se plimbă cu bărcile pe lac iar băbuţele croşetează o bârfă la una din cafetăriile din parc. Mda. Draci chiori!!!  Aia era aici.. Puteam să iau ghidul şi să i-l bag în goarna lu’ unu de îmi scosese timpanul când suflase într-o vuvuzela d-aia… Nimic din ce scria în ghid nu mai era valabil în aceste 2 zile, datorită evenimentului de îţi spuneam.

 


Acum sincer, şi eu sunt religios, şi eu cred in D-zeu, şi eu merg la biserica, dar eu nu văd religia în a urla pe străzi, a te bate cu vâslele de la bărci, a te „călarii” prin parc în timp ce alţii în spate citesc din Biblie.. Sincer, poate sunt eu de modă veche, nu neg, dar mie tot evenimentul ăsta mi s-a părut un pic foarte comercial. Am fost numai in mijlocul copilaşilor ăstora, că nu aveau mai mult de 14-15 ani de rar vedeai vre-unul de 20-25 şi stând în mijlocul lor am văzut într-adevăr mulţi foarte cuminţi, foarte religioşi şi se mai zbenguiau că de, sunt copii, dar erau şi foarte mulţi fanatici, majoritatea italieni. Eu îmi pun doar întrebarea:  Ce s-ar fi întâmplat dacă altcineva de altă religie ar fi vrut să organizeze ceva aici ? Asta mă enervează că religia e în suflet şi în comportament şi nu în tricoul de pe tine, berea din mână şi urletul din trompetă.

 

 


Dar hai să nu divagăm că asta e discuţie de alt subiect. Probabil că m-am supărat că un oraş întreg era complet paralizat așa cum era în Piaţa Spania și așa cum e aici la Retiro unde nu am reuşit să ieşim de la metrou şi a trebuit să coborâm la altă staţie. Ignorând tot ceea ce se întâmpla acum în jurul nostru, parcul este într-adevăr deosebit, aşa cum îl descrisese ghidul şi am rămas super impresionaţi de operele de aici, de statuia lui Cristofor Columb ce avea un imens lac în faţă plin cu bărcuţe. Am rămas de asemenea impresionaţi de Casa de Cristal şi de asemenea de lacul de se găseşte în apropiere unde în apa cristalină se lăfăiau câteva ţestoase jucăuşe. Aici am găsit şi un grup de copii  JMJ care cântau şi dansau pe muzică latino. Erau foarte simpatici şi se distrau foarte frumos. Am mers apoi la statuia lui Lucifer pentru că se spune că este singura operă în care este reprezentat şi expus Diavolul care spre surprinderea noastră nu era aşa urât. : )

 

 

 



 
 


Frumos aici, plăcut şi odihnitor! Hai să mergem să ne îmbrăcăm şi noi în haine de seară, să facem un duş şi să ieşim la o cină romantică în oraş că poate ascultăm şi dansăm şi pe nişte dansuri flamenco. Zis şi.… BLOCAT!  Cum naiba să te duci la metrou când se încăieraseră cele două tabere: ăia cu Papa şi ăia contra lu’ Papa, mai exact contra costurilor manifestarii ?!

 
Deci, nu se poate la metrou.. hai la altul… nu se poate nici aici că sunt bandele anti Papa… aaaa.. vin după noi.. hai pe străduţa asta, acum pe cealaltă, Nu.. hai pe dincolo, mamă nu e nimeni nimeni pe aici. Toată lumea avea obloanele trase şi stătea cuminte în casă. Şi uite aşa am alergat de pe o stradă pe alta să putem să ajungem şi noi la un mijloc de transport. Am renuţat la ideea de a mai merge la hotel şi la un moment dat ne-au înconjurat cei anti şi eu aveam pe mine un tricou din ăla de semăna cu cel al voluntarilor pentru păstrarea ordinii la manifestările JMJ. Strig la Diana: Dă-te din faţa mea să vadă ăştia că nu scrie JMJ pe mine şi să trebuiască apoi să le explic, adunându-mi dinţii de pe jos, că noi căutam doar un restaurant! A trecut puhoiul ăsta pe lângă noi cam 15 minute. Nu se mai termina şi am avut timp să-i analizez bine. Nu erau agresivi, cel puţin nu aici. Erau oameni de toate felurile, bătrâni, copii şi mai erau şi ciudaţi printre ei cu câte o sticlă în mână mai erau unii raşi în cap sau tatuaţi pe față.. mă rog.. unii păreau Anti.. alţii nu!

 

 

 

 

 


Aveam în ghid un restaurant recomandat şi deşi eu nu cred în chestiile astea de prin ghiduri pentru că sunt plătite să scrie aşa, decidem să mergem. Cum îţi spuneam! Îmi venea sa-i dau lu’ ăla cu ranjetul peste bot când ne-a zis că cică e 40 EUR de persoană doar intrarea. Adică să dau 40 de euroi doar ca să intru la voi în restaurant şi apoi ce îmi iau plătesc separat nu? Da! Băi babuine, eu cred că nu eşti întreg la cap! Păi noi am dat de 2 ori mai putin azi la Zoo şi a fost mult mai interesant! Hai dispari că deja m-ai ofticat! L-am lăsat în plata Domnului şi mergând după diversele curente demografice din această seară am ajuns la un restaurant superb unde am avut parte de cea mai romantică cină. Mai încercasem la un restaurant, recomandat tot de ghid şi am avut un schimb de replici cu cei de acolo când ne-au trimis acasă să ne schimbăm ca cică nu se poate în pantaloni scurţi! Păi du-te tu şi schimbă-te băi reptilă păroasă! Cum să mă duc dacă sunt blocate strazile?! Daa.. I’m sorry un drac ! Mâncarea a fost extraordinară, viţel făcut sub presiune, cartofi natur şi jambon şi alte chestii pe care nu ţi le mai descriu pentru că îmi e milă de tine. Romantismul ni l-am creat izolându-ne într-o sferă de cristal virtuală şi ignorând elicopterele de zbârnăiau pe deasupra noastră sau urletul sirenelor poliţiei şi ambulanţelor, ca să nu mai vorbim de grupurile de manifestanţi şi mult îndrăgitele lor trompete.

 
Madrid, eşti un oraş frumos, o capitală cu multe lucruri interesante de văzut, mult mai multe decât în alte capitale europene, cu foarte multe parcuri imense unde poti sa alergi sau să-ţi duci copii să se joace în voie, cu foarte multe fântâni arteziene să poți să te răcoreşti în zilele fierbinţi…. dar toate aceste minunăţii s-au dus pe apa sâmbetii cu JMJ-ul ăsta şi tot pe apa sâmbetii ne ducem şi noi că mâine e sâmbătă şi plecăm spre Lisabona. Drept cadou de despărţire am primit de la un grup de copii japonezi nişte cântece religioase timp de 8 staţii de metrou. Habar n-aveam că în Japonia sunt catolici.

 

 

 

Madrid, adios că ne-ai zăpăcit la cabessa!





Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “2 zile la Madrid…. Ole!”

  1. 🙂 Eu ghicisem faza cu ploaia 🙂 Dar pentru asa premiu nu ma bag… Dar m-as baga la o afacere in Sahara daca va hotarati sa va transferati acolo 🙂 Sigur aduce ploaia Diana! 🙂 Ar merge ceva agricultura!

  2. Premiul era in monede de cate un cent fiecare… mai exact 100 de monede.. pacat ca nu te-ai bagat… :))) Daca ne merge bine o sa plantam niste castraveti si rosii in Sahara si facem si o statie de epurare a apei.. asa preventiv! 🙂

Cristi si Diana