Câteva zile în Barcelona (1/3)

Olaaaaaaa…. Bon Dias Barcelona! Ne trezim pe la un 10 așa ținând cont că aseară am făcut log off pe la un 2 dar mai lenevim până la 11. Ia să văd eu pe unde este metroul aici că atunci când am luat hotelul scria 5 minute. Aflu că între timp între hotel si metrou nenea primarul a săpat o ditamai groapa că și el  vrea suspendată așa că până la metrou avem de mers doar 15 minute sub arșița de afară. Cu siguranță îți închipui că celelalte 45 de minute petrecute în metrou de la Sant Andreu până la Barceloneta au fost folosite ca să ascult muzică de la Diana: De ce am luat hotelul acesta așa departe de metrou? Ia uite cât facem până la plajă! Mai bine rămâneam în ăla de la Nisa și veneam zilnic aici că era tot aia.. și tot așa. Hai măi că nu ne grăbim în concediu ia uite.. cât ai zice Am ieșit din cameră am mers pe jos de ne-au ieșit ochii și am stat o veșnicie în metrou, eram deja pe plajă. Ai văzut ce simplu. Problema e că sunt vreo 38 de grade acum și mai e și ora 13 așa că nu putem să stăm acum la plajă că ne luăm la UV-uri în cap de ne pică și părul. Găsim o terasă specific catalană, Princess 23, fix în buza mării pe plajă și trece rapid supărarea și boticul. (vezi terasa live aici )

Comandăm micul prânz și mâncăm muy bien.. stai un pic ca să-mi ling degetele că murdăresc pe aici unde scriu… Cu un prânz așa delicios foamea trecuse repede.. UV-urile, în schimb, nu, așa că mai cerem un rând de de-ale gâtului și mai tragem un pic de timp admirând peisajul și făcând mișto de ăia de-i ardeau tălpile de la nisipul încins și țopăiau ca niște capre bete pe plajă.  Facem chiar și planul pe următoarele zile ca să vizităm ce nu am apucat anul trecut când am fost. Oricum mai lejer cu vizitele că vrem mai mult plajă. Băi mi-a adus fata aia o bere într-o halbă cât putina de varză că după ce am terminat de băut m-a băgat instant la murat. Ziceai că aveam picioare de gumă și mai îmi afectase și caseta de direcție și când mai pui și că eram împins de la spate de cele 39 de grade de afară, toate astea pe cărbunii ăia încinși de pe plajă, poți doar să-ți închipui cam ce mișcări de flamenco am băgat alergând pe  plajă și oprindu-mă direct în mare, moment în care șoriciul de pe mine a făcut Sfrrrrrr…

Imposibil dom`le să stai fără umbrelă, că ne-am dus direct în zona publică, fără șezlonguri,  fiind deja aproape ora 3. (vezi plaja live aici )

Mă duc să cumpăr o umbrelă mare mare să acopere cele 2 prosoape cât un teren de fotbal pe care le-a luat Diana și să ne ferim și de leșin. Învârtindu-mă pe străduțele din fostul cartier pescăresc Barceloneta, constat o altă față a Barcelonei, aia care nu îți este prezentată în ghiduri. E o zonă din aia de îți e frica sa mergi noaptea pe acolo. E într-adevăr suspectă, să spunem așa, dar are farmecul ei, de oraș portuar vechi, de oameni care își continuă tradiția și obiceiurile neinfluențați de zecile de mii de turiști care se perindă la doar 2 străzi de ei. Găsesc un magazinaș unde vindea o băbuță așa pe la vreo 80 de ani. Să vezi ce o să mă mai conversez cu ea de iar o să mă doară mâinile. Văd umbrele și îi arăt cu degetul bucuros că nu trebuie să fac semne obscene să descriu ce vreau. Mamă.. atât mi-a trebuit. Cred că băbuța asta a studiat marketingul deoarece mi-a vorbit 10 minute (pe ceas) despre toate caracteristicile și materialul și rezistența și performanțele acelei umbrele. Ziceai că îmi vinde cel puțin o mașină de spălat și nu o banală umbrelă: închis, deschis, pliat stânga-dreapta. Deoarece stăteam ca vițelul la poarta nouă, nu păream convins de investiție și mă cheamă să-mi bag capul acolo sub umbrelă să-mi arate angrenajele. Nu îți spun că asta a fost cea mai mare greșeală de am făcut-o pentru că băbuța asta luase câteva lecții, cred, cu ceva ani în urmă cu Doroftei și când a vrut ea să-mi arate uite señor, atââââât de mare se face umbrela mi-a ars un dos de palmă peste bot de am crezut că mi-a scos 2 dinți. Degeaba pardon señor, pardon că mie încă îmi dârdâiau fălcile de la upper-cut-ul ăla și simțeam de parcă mi-a făcut anestezie locală. Gata mamaie o cumpăr numai nu mai da! Mă întreabă dacă nu vreau și un prosop… nu mersi că dacă mi-l mai descrii și pe acesta clar plec cu o coastă ruptă.
Mă întorc și sunt primit în urale pentru umbrelă și râsete pentru pățanie, de Diana, care deja sfârâia. Acum putem să stăm liniștiți pe plajă, să înotăm până la stâncile din depărtare și să ne răcorim și noi. Și tot facem asta timp de 3 ore.. băi ce bine e să stai și să nu faci nimic. E un fel de Senzațional în direct ca să citez din ”clasici”!

Gata plaja pe ziua de azi așa că plecăm spre hotel să ne pregătim de ieșit pe strasse. În drumul nostru întâlnim tot felul de specimene ciudate ca de exemplu unul de ieșise cu porcul la plimbare sau o fetiță târa după ea un hamster fugărit de un afurisit de câine. Mare e grădina ta Doamne! Mă rog fiecare trebuie să iubească ceva în viață. Între timp am ajuns la hotel unde ne schimbăm în ținută de gală și decidem să alegem altă gură de metrou care părea aproape pe harta. Aproape pe naiba! Am mers de ne-au ieșit ochii și până la urmă îl întreb pe unul cam luat în freză unde e metrou pe aici.. Auzi mă? Metrou! U.. u..! Puf puf!.. și cică Vaya, vaya en línea recta .. mă nu-ți e rușine!? Deci tot înainte.. și unde ajung? Sant Andreu?! Păi dă-te încolo atunci că acolo nu vrem să ne mai întoarcem! Las` că ne descurcăm, mersi frumos! Și nu dăm să plecăm că ne trezim cu ăsta în spate: Boss, tiene usted un cigarrillo?! Nu fumez coane, îmi pare rău! Reușim până la urmă să găsim gură de metrou Santa Coloma, muuuult la naiba în praznic, după ce ne-a explicat o doamnă de ziceai că descrie circuitul de la Monza. Nu îți mai descriu stațiile ăstea de metrou de aici din cartierele noi ale Barcelonei, că zici că ai ajuns la CERN în Elveția și nu la un banal metrou. Trebuie să coborâm 4 etaje să luam metroul 5 stații, să urcăm 2 etaje, traversăm un peron, mai urcăm un etaj ca până la urmă să ajungem la 2 stații mai în colo de Sant Andreu. Mare afacere am făcut și ne-am învârtit precum cârtița prin sfeclă timp de o oră.  Gata! Ne este foame, vrem cină romantică și apoi vrem chef! Și rugămințile ne-au fost ascultate când undeva pe lângă Piața Reial am găsit muzică în aer liber și imediat lângă un castel unde se servea cina pe terasă. Gata, aici mâncăm ceva tradițional!

Mâncarea a fost bună, am uitat cum se numește dar era ceva cu fidea și aripioare de pui (parcă fideua), nu chiar excepțională, dar atmosfera în schimb a fost foarte plăcută, mai ales când din piață supușii dansau pe un remix mai recent al lui Paul Anka, Diana. Cum între timp începuse fiesta, în adevăratul sens al cuvântului, coborâm și noi să-i salutăm  și să ne zbenguim puțin înainte să ne întoarcem pe La Rambla să mai căscăm gura. Aici cred că au probleme cu dimensiunile pentru că, la o terasă unde ne așezasem, primim 2 pahare imense de sangria de să tot bei din ele până la ziuă. În timp ce admiram oamenii de pe carrer se oprește în fața ”prințesei mele” un bufon și începe să ne facă să râdem imitând oamenii de pe stradă.  Cât timp a avut masca pe față era amuzant, după îți venea să o iei la fugă. Și uite așa se face ora 2… Hai că mâine e zi de vizitat … Offf.. de ce am luat noi hotelul ăla așa la naiba în praznic……

(1 votes, average: 3,00 out of 5)

Încarc...