Sep 072011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Trosc, trosc, hârșc…. Ce se aude? Deschid ochii și Diana se uita fix la mine. Am înghețat instant… Zic: Ce e? Și cică ea: Ne-a găsit! Mi-am dat seama că încă visează și zic: Normal că ne-a găsit că are cheia… hai culcă-te la loc!  Era amețita aia de cameristă care nu știu ce o fi fost în capul ei de s-a gândit ea că la 08:20 noi deja ne zbenguim pe plajă. Cred că mai mult s-a speriat ea de noi decât noi de ea. N-am mai putut să dormim și am aflat și cine trebuia să ne găsească… cică ne urmărea unul și era gata gata să pună mâna pe noi când a intrat aia în camera, asta la Diana în vis. Acum dacă tot nu mai dormim, ne pregătim de plecare că azi e zi de vizite așa că plecăm conform planului făcut ieri pe terasa de la malul mării. Prima oprire: Parcul Guel.

 



Băi frate, nu știu dacă tu ai fost în Cluj la Belvedere sau mai exact în Atena pe  Lycabettus (Likavitos) băi dar în parcul lu` nenea Guel e de 3 ori mai nasol și ca să ajungi de la stația de metrou până sus în parc te găsesc nebuniile măi. E ca și cum ai parca în Predeal și ai lua-o pe jos până în vârf la Clăbucet. Și cică nea Gaudi a și locuit o perioadă aici sus. Mare atlet cred că ai fost dom`le.

Surpriză, nu sunt singurul leneș ci suntem mai mulți pentru că nea primarul, ăla de a săpat groapa lângă hotel, a pus scări rulante aici. Băi băieți, să vă deja D-zeu sănătate și viață lungă că dacă era să începem maratonul așa, la 13 eram deja leșinați. Și așa tot a fost greu că nu erau peste tot și motoarele noastre ruginite trăgeau din greu.
 
 


Wooowww.. uite Sagrada Familia, uite Hesperia Tower.. wooww.. uite se vede tot portul și aproape tot parcul Montjuic. Aaaaaaa… suntem deasupra lumiiii!!!! Așa de tare e senzația. Excepțional! După ce căscăm gura îndelung la priveliștea fără suflare pe care acest colț de parc ne-o oferea în mărinimia lui, îl înțelegem și pe nenea Gaudi de ce a ales el să-și bea sangria aici la înălțime . Plecăm să explorăm parcul care e plin de palmieri și cum ți-am mai zis, palmierii sunt slăbiciunea mea și ne îndrăgostim rapid de acest minunat loc, mai ales că aici nu simți că ești într-o mare metropolă, fiind înconjurat doar de verdeață și păsărele care cântă. Tot înaintând descoperim și câteva din operele lui Gaudi, opere care au aceea arhitectură aparte un pic haotică și plină de bucăți de marmură viu colorată, acea îmbinare între sobrul gotic și luminozitatea catalană stil care a luat chiar numele marelui arhitect. Cel mai mult ne-a impresionat o casă al cărei acoperiș servea drept terasă pentru miile de turiști adunați gură cască iar partea laterală era plină de coloane imense viu colorate și foarte sucit construite. În timp ce ne luam micul dejun, aproape pe acoperișul acestei case, am înțeles noi de ce baștanul Guell l-a susținut financiar pe Gaudi, pentru că acesta chiar făcea treabă și chiar îl ducea capul și a lăsat o moștenire frumoasă Barcelonei și Spaniei în general. Mai târziu vrem să mergem să vedem și alte opere. Continuăm plimbarea în explorarea imensului Parc Guel stând atenți să nu ne pierdem. În parcul acesta nici dacă ai veni cu bicicleta nu ai reuși să-l vezi pe tot într-o zi. Continuăm urcarea, din nou fără rulante și ajungem într-un loc de unde chiar credeai că ești deasupra lumii. Reușeam să vedem aproape toată Barcelona de aici de sus, este de-a dreptul spectaculos. Odată ajuns aici sus, indiferent ce cărare apuci, aproape la tot pasul o să vezi Barcelona în toată splendoare ei, etalându-și cu nonșalanță frumusețile.
 

  

 

 
Ușor ușor începe să se încălzească rău așa că ne adăpostim pe la umbra pădurilor de aici, chiar cu riscul de a ne pierde, dar este prea frumos, prea curat, prea aerisit, prea mirific aici ca să ne fie frică de ceva și tot înaintând reușim să ajungem la civilizație și să ieșim în stradă. Nu, nu am ieșit să protestăm, ci ca să luăm tramvaiul albastru și să ajungem sus la Tibidabo unde am citit noi în ghid că este un loc pe care nu trebuie să-l ratezi dacă ești în Barcelona.





Cum noi îl ratasem data trecută am zis că nu e frumos acum să nu ne ducem să ne prezentăm. Cu câteva indicații în spaniolă reușim să găsim the blue tram și pe măsură ce acest tramvai urca declasa tot ceea ce noi crezusem până atunci că înseamnă “sus” și unde urlasem de atâtea ori I`m on top of the Woooorld! E foarte simpatic tramvaiul iar urcarea îți dă senzația că ai fi într-un film turnat în San Francisco. De unde ne-a lăsat tramvaiul am luat un funicular și am continuat urcarea iar gurile noastre au continuat căscatul…. nu de plictiseală ci de holbăială. Vrei să-ți descriu care a fost senzația când am ajuns sus, pe terasă la Tibidabo? Nu știu dacă o să reușesc pentru că am rămas efectiv fără cuvinte. Este cel mai înalt punct de unde am privit vreodată un oraș. Degeaba îți descriu eu și îți zic că este ca și cum ai fi sus pe Transfăgărășan și în locul drumului șerpuit de l-au lăudat și la Top Gear, ai vedea direct Bucureștiul.. degeaba îți zic… trebuie să vezi tu cu ochii tăi. Am rămas amândoi mult timp cu degetele încleștate pe balustradă, privind la sutele de kilometrii pătrați de splendoare cărămizie si albăstrie ce se așternea în fața noastră. 

  

Și dacă stai mult timp cu capul în nori ajungi să te comporți ca atare că altfel eu nu pot să explic care au fost motivele raționale ce ne-au determinat să ne urcăm într-un braț automatizat care ne mai ridica încă 70 de metri deasupra a tot ceea ce văzusem până atunci. Hai să ne urcăm ce, parcă ținem morțiș să ne ducem să-l luam pe Sf. Petru de picior, că mult nu mai aveam până acolo Sus. Reușesc să-mi conving viteaza mea soție care după ce am cumpărat biletul s-a panicat în fața intrării și nu mai vroia să urce. Nu trebuie să-ți povestesc eu pentru că se aude bine pe fundalul filmulețului de mai jos cum primesc instrucțiuni să stau naiba locului și să nu mă mai mișc atât iar în timpul acesta eu râdeam ca un mare curajos dar când m-am uitat și eu o dată în jos era să-mi ud pantalonii și am început să mă țin și eu strâns de cușca de ne înconjura și ne ținea suspendați deasupra lumii. Aici este într-adevăr cel mai înalt loc posibil de unde poți să vizitezi Barcelona. Îți recomand cu căldură în picioare și răceală pe șirea spinării să nu te speri pentru că îți promite Diana că nu o să pățești nimic.
 

 

Și dacă tot suntem cu înălțimile astăzi, urcăm și în turla bisericii de aici, fix sub Iisus care stă cu brațele deschise. E foarte interesantă arhitectura bisericii deoarece este jumătate Bizantină și jumătate Gotică iar ceea ce vezi tu când stai cu burta în sus la soare pe plaja din Barcelonetta e doar partea gotică, aia bizantină trebuie să faci efortul de ți l-am descris eu până acum ca să vezi, dar te asigur că merită.
 
   
Ne despărțim cu greu de Tibidabo, de priveliștile de aici, de tramvaiul albastru și plecăm să vedem și alte opere, ca de exemplu Monestir de Pedralbes, dar era închis. E nu-i nimic, facem o poză și mergem la Palau Reial. E închis și acesta. Hai mă ce aveți?! Aaaa… azi e Sf. Maria și e sărbătoare și stau și oamenii acasă că sunt sătui de gură cască d-ăștia ca noi. Asta e, admirăm fântânile arteziene și ne plimbăm puțin prin parcul acesta cu copacii de zeci de metrii înălțime de ziceai că sunt arbori sequoia.. sau aia or fi fost că nu știu exact cum arată. Zisesem că mai mergem să vedem niște opere de-ale lu Gaudi, așa că dă-m o fugă să vedem și Casa Batlo. Măi nenea Gaudi, nu vreau să fiu lipsit de respect și nici să fiu imperinent că totuși arată foarte bine clădirea asta dar cum ai reușit să o proiectezi așa? Zici că nu aveai riglă că îmi e greu să cred că foloseai latura aia a riglei cu care se desenau doar onduleuri de-mi luam eu după cap de la tovarășa că desenam numai biscuiți pe caiet. Tu cu desenatul dar cred ce te-or fi înjurat ăia de au trebuit să o facă. Dar să nu bat câmpii casa arată foarte impresionant și sincer chiar este un stil care mie îmi place. Mă întrebam doar care o fi fost întâmplarea de a ajuns să-l inventeze.

 

 

 


 
  

La Sagrada Familia, normal că e închis. Părea deja suspect că nu sunt cel puțin 400 de mii de oameni la rând ca dățile trecute așa că stăm un pic în parcul de lângă să ne tragem sufletul și până la urmă plecăm în Placa d`Espana să vedem și noi dansul fântânilor arteziene și jocul de lumini. Mamăăă câtă lume și aici dar prindem loc în față și așteptăm, timp în care ne dezumflam picioarele.. și mai așteptăm timp în care fixez aparatul foto și iar așteptăm, timp în care ne trezim că nu mai aveam locul de dezumflat picioare pentru că ni-l luaseră niște nemți și iar mai așteptăm făcând câteva poze pe ici pe acolo  și … și… este ora 22:00 și… și… NIMIC! Un mare fâs. S-a aprins un bec…. Azi cică nu este spectacolul… Aaaaaa.. am stat 1,5h degeaba și îmi e o foame de mor.

 



Hai pe plajă că știm de data trecută un restaurant, Wok unde se mănâncă mâncare chinezească excepțională. Ajungem și .. e închis! Nasoală zi ne-am ales azi… mai bine stăteam la plajă. Gata, ne-ați ofticat, hai înapoi la barul nostru de pe plaja că acolo muzica, dansul, mâncarea și voia bună sunt non stop și Fiestaaaaaa…… Băi am umblat astăzi de am făcut bășici în talpă, de ne-am ros adidașii… dar a meritaat… mamă ce a meritaaaat… e cam tare sangria asta…. Dar a meritaatttt…. Yuhuuu….. cucuuuu…… aaaa… am uitat ce ziceam… hâc!



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  6 Responses to “Câteva zile în Barcelona (2/3)”

  1. Super frumos, chiar mi-ai facut pofta de intors in Barcelona… Si apropo, poti sa ajungi la parcul Guel si cu un autobuz care te scuteste de urcatul acelui deal pe jos si te lasa chiar la intrare 🙂 Lasa, data viitoare 🙂 Ca si asa erai la dieta, deci aveai nevoie si de un pic de miscare.
    Pupici. A.

  2. Draga A . 🙂 Mersi frumos pentru sugestie si pentru aprecieri. Da ai dreptate. Uitasem ca data trecuta chiar am vrut sa ajungem pana in parcul Guel cu autobuzul. A fost doar o mica problema: A LUAT FOC AUTOBUZUL! 🙂 Asa ca de data asta am preferat sa “ardem” calorii! :))

  3. si mie mi-ai facut pofta de intors in Barcelona …de Sangria…de mers la Tibidabo…unde nu am reusit sa ajungem in martie…
    Si, din pacate, nici noi nu am prins dansul fantanilor ….deci clar mai trebuie organizata o plimbare 🙂

  4. Da da…. Sangria… Miamiiii :))) Tibidabo este exceptional! As sta acolo 3 zile si nu m-as plictisii. Legat de dansul fantanilor noi “mai avem o zi”, deci cine stie… Stay tuned! 🙂

  5. Nice! Am asa o presimtire ca finalul de zi a fost unul pe cinste, hm? ;))) cucuuuu

  6. Cucuuu….. Nu inteleg ce zici tu aici… Cred ca finalul a fost deosebit dar cine naiba isi mai aduce aminte…. Cucuuuu :))

Cristi si Diana