(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
No, hai că am plecat din San Sebastian. Mamă ce am mai fii stat, măcar vreo 2 zile dar asta e, am zis că ultimele oraşe din turul nostru de 5.000 KM sunt mai aproape de Milano aşa că mai putem reveni. Demarăm deci în trombă spre Lyon dar, normal ca odată intraţi în Franţa, demararea nu ţine mai mult de 25 de km, exact până la graniţă, unde, din nou BOUCHON!! Cred că toată zona de pe lângă plajele din Franţa este un mare buşon. Ca de obicei, buşonul apare din 30 în 50 de km când, de fiecare dată, trebuia să mai scoatem din buzunar câte 7- 10 Eur. Nu îţi spun că până la Bourdeaux, 210 km pe autostradă, i-am făcut în 5 ore. Incredibil! Si trebuie să-ţi mai povestesc ceva pentru ca aşa ceva nu ni s-a mai întâmplat niciunde în lume:
La un moment dat apare un indicator cu un centru comercial. Ajungem rapid dar eu deja nu îmi mai simţeam picioarele… Nu ştiam dacă mă plouase, că ploua cu găleata în timpul ăsta, sau mă “udasem” singur. Intrăm într-o farmacie şi întreb, cu franceza mea ruginită, unde este o toaletă în centrul ăsta comercial? Răspuns: No toilette! Nu, nu, nu… Aşa ceva nu se poate şi am izbucnit: C’est ne pas possible! En tout la France No toilet!?!Trois cent km e No toilet! C’est ne pas possible! Mademoiselle, je „mă chiş” pe mine! Compris!?!
Se pare că a compris şi ne-a lăsat acolo în farmacie să nu trebuiască sa facă curat după noi! 🙂
În sfârşit, începe cât de cât să se mai mişte ceva, dar în continuare plouă cu găleata şi mergând uşor uşor pe autostrăzile ăstea înguste şi fără banda de urgenţă, unde plăteşti la fiecare pas cam 10 Eur pe suta de kilometri, cu chiu cu vai reuşim să ajungem pe la un 2 noaptea în hotelul nostru de pe malul Ronului. Mamăă nu vedeam nici să parchez de somn. Iţi vine să crezi că în drumul nostru, pe 26 August temperatura a ajuns la 9 grade?!? Nici nouă.. Dar ţi-am pus o poză să te convingi. Poate am fost noi ghinioniști de am prins tot balamucul acesta.. nu ştiu. Tu când ai fost a fost ok? Uite în ce condiții am condus până aici:
Ne trezim până la urmă şi vedem şi noi cum arată camera. E faină, cu saună şi masaj chiar la noi pe palier, dar cine are timp… Ţi-am zis că facem 100 de metri garduri zilele astea ca să ne întoarcem acasă. Totuşi nu putem să nu vizităm al treilea oraş ca mărime din Franţa, aşa că achiziţionăm rapid o hartă şi pornim să explorăm oraşul oprindu-ne, cum era firesc, pe peninsula dintre Ron si Saon, chiar în piaţa Bellecour. (te rog să citeşti în gând numele da?). Profităm de micul popas şi facem şi câteva poze bisericii Sant Martin şi bineînţeles ne oprim să…. Mâncăm… normal! Eu nu mă complic şi cer omlette jambon-fromage pe când Diana ia o ciorbă cu varză şi o chestie specifică, les quenelles (un fel de “gogoloaie” de carne).
Ca să digeri bine, îţi recomand să faci cum am făcut noi şi să urci pe jos până la Biserica Notre Dame de Fourviere. O să mă înjuri după aceea dar e mişto să-ţi iasă limba de un cot, mai ales când greşeşti străzile. Până ajungi la biserica te poţi opri la nişte ruine romane, care din păcate nu mai ştiu cum se numesc (parca muzeul galo-roman) unde faci pentru prima dată cunoștința cu panorama Lyonului.
E foarte interesantă biserica asta. Nu ti-o descriu că poţi să citeşti aici dacă te interesează. Ce ne-a impresionat foarte mult a fost faptul că, din nou, ca în Zaragoza, şi biserica asta era împărţită pe două nivele, cu două altare, doua săli de rugăciune, etc. Nu am înţeles bine de ce.. poate pentru că erau două stiluri diferite! Nu ştiu…
O altă chestie care merită tot efortul de a urca până aici (chiar dacă la coborâre am constatat că era un funicular până sus) este panorama pe care ţi-o oferă Colina Fourviere. Ca să te conving iţi pun câteva poze şi un filmuleţ.
Măi, am mai fi stat noi sa mai admirăm peisajul, să ne mai holbăm la zgârie norul Credit Lyonnais, să vedem parcul Tete d’Or, Teatrul Roman, Crucea Roşie şi alte edificii interesante dar acum trebuie să plecăm spre următoarea destinaţie: Geneva!
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
Măi, mai ţii minte când erai mic şi te duceai la mare? Şi odată ajuns acolo nu îţi mai venea să pleci şi începeai să chirăi şi să faci ca toate visele când se termina sejurul? Ei bine, dacă tu nu făceai aşa, află că pe noi de fiecare dată ne târau de pe plajă sau ne vrăjeau cu tot felul de chestii ca să plecăm de bună voie. Cam în condiţiile acestea am părăsit noi Lisabona, mai ales că urma să parcurgem 945km într-o zi, dar gândul că o să ajungem în unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa ne-a făcut să ne mobilizăm rapid şi să accelerăm spre San Sebastian. La plecare primim cu foarte mare plăcere cadoul de la hotelul ce ne găzduise cele 5 nopţi, şi anume nota de plată pentru micul dejun copios pe 4 zile: 25 EUR amândoi!! Incredibil!
În San Sebastian ajungem lejer pe la un 21:30, ţinând cont că am dat ceasurile înainte, şi la hotel primim o cameră la ultimul etajul cu vedere spre ocean… sau cel puţin aşa părea de la geam că era o beznă şi deja începuse să şi picure… tipic ai spune tu! Dar nu ne sperie pe noi 3 nori aşa că plecăm să explorăm oraşul şi profităm de ocazie să mai băgăm ceva glucide. Aici, chiar pe malul oceanului este un restaurant, chiar la mijlocul plajei super chic şi cu o muzică excepţională şi ţinând cont că am prins masă fix la marginea terasei de dădea înspre ocean pot să spun că am încheiat seara într-un mod excelent bucurându-ne de luminiţele oraşului ce se reflectau în apa liniştită a Oceanului Atlantic.
Ce ziceam că e liniştit oceanul? Liniştit pe naiba că a plouat toată noaptea şi acum Atlanticul nostru este super agitat şi izbeşte tot ce prinde în cale. Momentan prinde nişte surferi chiar la mal dar reuşeşte să le smulgă doar zâmbete şi chicoteli de bucurie. În timp ce bem o cafeluţă citim şi un ghid al oraşului şi constatăm că este şi aici un funicular care ne duce acolo sus unde am întrezărit noi un turn aşa tip castel. Am luat la funiculare concediul ăsta de ne-am zăpăcit dar fiecare urcare a meritat tot “ne-efortul”.
…….. …….. …… ……. aa ….. aa …. ştii, eu ţi-am mai descris ţie peisaje văzute de sus nu? Lasă-le naiba… ignoră tot ce am zis… wooooooowwwwww! Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte ei bine mie îmi trebuie un DEX întreg să pot să-ţi descriu plaja în formă de semicerc, cu insuliţa plină de verdeaţă din mijlocul golfului unde se loveau cu putere valurile învolburate ale oceanului Atlantic, cu sclipirea de diamant lăsată de multitudinea de iahturi prezente aici, cu superba reflexie a cerului turcoaz…. Ce să mai.. 
Înconjuraţi de peisajul acesta de basm pe care am încercat timid să-l descriu mai sus ne-am gândit noi să luam o mică gustare. A fost cel mai frumos prânz din viaţa noastră şi am stat aici aproape 3 ore şi nu ne mai venea să plecăm. Am analizat fiecare colţ al acestui tablou feeric şi am zâmbit la fiecare val de se izbea de ţărm lăsând o perdea de apă peste aventurierii de la marginea balustradei de protecţie. Mâncarea a fost excelentă şi relativ ieftină pentru că restaurantul de aici de sus este gen împinge tava. Şi ca să nu comentezi că mănânc mult, uită-te bine în poză şi vezi că am mâncat broccoli da?!?
Noi trebuie să plecăm acum pentru că este aproape 15:30 şi azi avem 830 km până la Lyon. Tu poţi să mai rămâi cu câteva poze dar să ştii că nimic nu se compară cu senzaţia de acolo, cu mirosul de ocean şi cu liniştea deplină. San Sebastian este un oraş în care se merită să-ţi faci un concediu gen luna de miere, sau dacă eşti vr-un norocos şi ai ceva rude aici, că am văzut o grămadă de bătrânei simpatici în terasă la citit, poţi să vii şi să te relaxezi cu toată familia. Îţi dai seama când o să scrie copilul compunerea la şcoală: Eu am fost la bunicul la ţară la San Sebastian….
Frumos într-adevăr dar așa cât pentru o plimbărică de dimineață. Mamăăă… Ce-i cu coada asta băi aici la acvariu? V-a găsit pe toți culturalizatul astăzi. Mamă și câți copii drăguți și simpatici care urlau cât îi țineau plămânașii lor. Încep să mă strâmb la unul d-ăsta mai îndârjit și să fac cucu-bau cu el că am văzut că pe mă-sa o durea în cot. Reușesc să-l mai îmbunez nițel, așa cât să tacă până luam noi bilete.
Cam într-o oră și jumătate am terminat cam tot de văzut și când am ieșit afară, surpriză! Nu, nu ploua, de ce cobești? Era un soare de numai numa’! Gata! Nu mai vizităm nimic, mergem la plajă. Metrou, hotel, schimbat, mașină, GPS setat Plaja de Adraga și duși eram! Mamă abia aștept! Sunt vreo 40 de km până acolo dar pe autostradă nici nu îi simți. 
Băi am zis UN porc, nu trei! Doamne câtă mâncare ne-a adus. S-a uitat cred la gabarit când a luat comanda. Incredibil! Am mâncat cât doi purceluși de rasă și ne grăbim să plătim să mergem la plajă. Și vine altă surpriză… Nota de plata: 17 EUR… Hai mă tu mă iei la mișto? Aici pe malul Atlanticului, toate bunătățile alea plus 5 kile de salata, 2 saci de cartofi prăjiți, o apă o cola și un pahar de vin 17 EUR?!? Incredibil.. Și era full de oameni aici.. Vedeți măi băieți Neptunari, Mamaiari, Eforisti și alte specii cum se fac afacerile? Putin de la mulți… Dar nu vă dau eu lecții de marketing acum, acum eu merg în apăăăă! 
Sparg vreo 2,3 relativ uşor şi continui să înaintez… Vine şi al patrulea şi îmi dă un cap în gură dar reuşesc să-l „sparg”. Acum e acum… privesc în depărtare. E imens… cam de 2 ori cât mine… şi vine cu viteză… pe fundal melodia din Bunul, Răul şi Urâtul (for a few dollars more)… Ne privim în ochi şi constat că e mai urât ca mine aşa că mă întorc să mă feresc. Degeaba! In secunda doi m-a pocnit după cap iar parşivul de frate-su m-a apucat de picioare şi a dat cu mine cu nasul în nisip. Nu a fost suficient! Ca să arate că el e mai tare m-a târât în timp ce eu aram cu nasul tot fundul oceanului, până la mal. Şi m-a lepădat acolo! Al naiba val! Să înţelegi mai bine cum a trişat îţi postez un filmuleţ. Dacă râzi eşti neserios! : )
Este într-adevăr deosebită plaja şi pare ruptă din filmele ălea unde îţi prezintă câte o insulă pustie şi uitată de lume. Numai în Sicilia am mai văzut o plajă aşa de frumoasă. Oricum, uitată de lume nu era pentru că după ce ne întoarcem noi de la şedinţa foto şi de wrestling constatăm că din toată plaja asta imensă şi relativ goală, fix lângă noi se aşezaseră două matahale. Zici că era Nikitta cu Piedone! Hai frate.. cât e plaja asta de mare tocmai aici v-aţi găsit.. comentez eu cu voce tare… Off!!! Mă rog… îi ignorăm şi ei pe noi cu toate că am văzut că se uitaseră un pic urât spre mine. Apoi am înţeles şi de ce… Erau români! Ups! : )
