Noi 182011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

No, hai că am plecat din San Sebastian. Mamă ce am mai fii stat, măcar vreo 2 zile dar asta e, am zis că ultimele oraşe din turul nostru de 5.000 KM sunt mai aproape de Milano aşa că mai putem reveni. Demarăm deci în trombă spre Lyon dar, normal ca odată intraţi în Franţa, demararea nu ţine mai mult de 25 de km, exact până la graniţă, unde, din nou BOUCHON!! Cred că toată zona de pe lângă plajele din Franţa este un mare buşon. Ca de obicei, buşonul apare din 30 în 50 de km când, de fiecare dată, trebuia să mai scoatem din buzunar câte 7- 10 Eur. Nu îţi spun că până la Bourdeaux, 210 km pe autostradă, i-am făcut în 5 ore. Incredibil! Si trebuie să-ţi mai povestesc ceva pentru ca aşa ceva nu ni s-a mai întâmplat niciunde în lume:

 

La un moment dat am ieşit de pe autostrada că şi aşa mai mult stăteam decât mergeam. Normal că în scurt timp am constatat că a fost cea mai mare greşeală pentru că în localitate era de 10 ori mai rău. Şi mergem, mergem timp de o oră prin localitate, socializând cu ceilalţi participanţi la trafic şi căutând şi noi o toaletă. Nimic băi, nimic nimic. Am oprit şi la Peco să bag motorină, chiar dacă aveam şi primim acelaşi răspuns: no toilette! Oprim la o cofetărie să luam ceva : no toilette! Am încercat la 4 magazine/restaurante etc.. Nimic măi.. Nimic!

La un moment dat apare un indicator cu un centru comercial. Ajungem rapid dar eu deja nu îmi mai simţeam picioarele… Nu ştiam dacă mă plouase, că ploua cu găleata în timpul ăsta, sau mă “udasem” singur. Intrăm într-o farmacie şi întreb, cu franceza mea ruginită, unde este o toaletă în centrul ăsta comercial? Răspuns: No toilette!  Nu, nu, nu… Aşa ceva nu se poate şi am izbucnit: C’est ne pas possible! En tout la France No toilet!?!Trois cent km e No toilet! C’est ne pas possible! Mademoiselle, je „mă chiş” pe mine! Compris!?!

Se pare că a compris şi ne-a lăsat acolo în farmacie să nu trebuiască sa facă curat după noi! 🙂

 

 
 
 

În sfârşit, începe cât de cât să se mai mişte ceva, dar în continuare plouă cu găleata şi mergând uşor uşor pe autostrăzile ăstea înguste şi fără banda de urgenţă, unde plăteşti la fiecare pas cam 10 Eur pe suta de kilometri, cu chiu cu vai reuşim să ajungem pe la un 2 noaptea în hotelul nostru de pe malul Ronului. Mamăă nu vedeam nici să parchez de somn. Iţi vine să crezi că în drumul nostru, pe 26 August temperatura a ajuns la 9 grade?!? Nici nouă.. Dar ţi-am pus o poză să te convingi. Poate am fost noi ghinioniști de am prins tot balamucul acesta.. nu ştiu. Tu când ai fost a fost ok? Uite în ce condiții am condus până aici:

 

 
 
….. a doua zi
 

Ne trezim până la urmă şi vedem şi noi cum arată camera. E faină, cu saună şi masaj chiar la noi pe palier, dar cine are timp… Ţi-am zis că facem 100 de metri garduri zilele astea ca să ne întoarcem acasă. Totuşi nu putem să nu vizităm al treilea oraş ca mărime din Franţa, aşa că achiziţionăm rapid o hartă şi pornim să explorăm oraşul oprindu-ne, cum era firesc, pe peninsula dintre Ron si Saon, chiar în piaţa Bellecour. (te rog să citeşti în gând numele da?). Profităm de micul popas şi facem şi câteva poze bisericii Sant Martin şi bineînţeles ne oprim să…. Mâncăm… normal! Eu nu mă complic şi cer omlette jambon-fromage pe când Diana ia o ciorbă cu varză şi o chestie specifică, les quenelles (un fel de “gogoloaie” de carne).

 

 
 
 
 
 

 


Ca să digeri bine, îţi recomand să faci cum am făcut noi şi să urci pe jos până la Biserica Notre Dame de Fourviere. O să mă înjuri după aceea dar e mişto să-ţi iasă limba de un cot, mai ales când greşeşti străzile. Până ajungi la biserica te poţi opri la nişte ruine romane, care din păcate nu mai ştiu cum se numesc (parca muzeul galo-roman) unde faci pentru prima dată cunoștința cu panorama Lyonului.

 
 
 
 
 

E foarte interesantă biserica asta. Nu ti-o descriu că poţi să citeşti aici dacă te interesează. Ce ne-a impresionat foarte mult a fost faptul că, din nou, ca în Zaragoza, şi biserica asta era împărţită pe două nivele, cu două altare, doua săli de rugăciune, etc. Nu am înţeles bine de ce.. poate pentru că erau două stiluri diferite! Nu ştiu…

 O altă chestie care merită tot efortul de a urca până aici (chiar dacă la coborâre am constatat că era un funicular până sus) este panorama pe care ţi-o oferă Colina Fourviere. Ca să te conving iţi pun câteva poze şi un filmuleţ.

 

 
 
 
 

 

  
 
 
 
 
 
 
 

Măi, am mai fi stat noi sa mai admirăm peisajul, să ne mai holbăm la zgârie norul Credit Lyonnais, să vedem parcul Tete d’Or, Teatrul Roman, Crucea Roşie şi alte edificii interesante dar acum trebuie să plecăm spre următoarea destinaţie: Geneva!

 

 

.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Noi 152011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Măi, mai ţii minte când erai mic şi te duceai la mare? Şi odată ajuns acolo nu îţi mai venea să pleci şi începeai să chirăi şi să faci ca toate visele când se termina sejurul? Ei bine, dacă tu nu făceai aşa, află că pe noi de fiecare dată ne târau de pe plajă sau ne vrăjeau cu tot felul de chestii ca să plecăm de bună voie. Cam în condiţiile acestea am părăsit noi Lisabona, mai ales că urma să parcurgem 945km într-o zi, dar gândul că o să ajungem în unul dintre cele mai frumoase oraşe din Europa ne-a făcut să ne mobilizăm rapid şi să accelerăm spre San Sebastian. La plecare primim cu foarte mare plăcere cadoul de la hotelul ce ne găzduise cele 5 nopţi, şi anume nota de plată pentru micul dejun copios pe 4 zile: 25 EUR amândoi!! Incredibil!






Drumul până la Golful Biscaya este presărat cu munţi colţuroşi şi peisaj arid, tipic peninsulei iberice iar peste aceste locuri, unde timpul pare că s-a oprit, Cel de Sus a pictat un superb cer albastru presărat cu nori albi pufoşi. O minunăţie de senzaţie şi o plăcere să conduci pe o asemenea vreme, aşa de bună încât nu mai trebuia să porneşti aerul condiţionat şi să faci guturai pe esofag. Mâncăm undeva în câmp, că doar era câmp peste tot, dar la restaurant nu pe capotă la maşină da? şi ne luam o super ciorbă castelană şi apoi nişte ouă cu jambon şi cartofi la cuptor. Ce să mai, “lejereanu” să nu ne cadă greu pe drum. Am vrut să spăl şi maşina dar după ce am stat la rând 30 de minute mi-a zis ăla că spală numai camioane! Îmi venea să-l bat cu jambonul în cap. Bine că mă laşi să aştept ca prostul. Hombre estúpido!

 

 

 

 


În San Sebastian ajungem lejer pe la un 21:30, ţinând cont că am dat ceasurile înainte, şi la hotel primim o cameră la ultimul etajul cu vedere spre ocean… sau cel puţin aşa părea de la geam că era o beznă şi deja începuse să şi picure… tipic ai spune tu!  Dar nu ne sperie pe noi 3 nori aşa că plecăm să explorăm oraşul şi profităm de ocazie să mai băgăm ceva glucide. Aici, chiar pe malul oceanului este un restaurant, chiar la mijlocul plajei super chic şi cu o muzică excepţională şi ţinând cont că am prins masă fix la marginea terasei de dădea înspre ocean pot să spun că am încheiat seara într-un mod excelent bucurându-ne de luminiţele oraşului ce se reflectau în apa liniştită a Oceanului Atlantic.

 


 
Ce ziceam că e liniştit oceanul? Liniştit pe naiba că a plouat toată noaptea şi acum Atlanticul nostru este super agitat şi izbeşte tot ce prinde în cale. Momentan prinde nişte surferi chiar la mal dar reuşeşte să le smulgă doar zâmbete şi chicoteli de bucurie. În timp ce bem o cafeluţă citim şi un ghid al oraşului şi constatăm că este şi aici un funicular care ne duce acolo sus unde am întrezărit noi un turn aşa tip castel. Am luat la funiculare concediul ăsta de ne-am zăpăcit dar fiecare urcare a meritat tot “ne-efortul”.

 

 
 
 

 

           ……..  ……..  …… ……. aa ….. aa …. ştii, eu ţi-am mai descris ţie peisaje văzute de sus nu? Lasă-le naiba… ignoră tot ce am zis… wooooooowwwwww! Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte ei bine mie îmi trebuie un DEX întreg să pot să-ţi descriu plaja în formă de semicerc, cu insuliţa plină de verdeaţă din mijlocul golfului unde se loveau cu putere valurile învolburate ale oceanului Atlantic, cu sclipirea de diamant lăsată de multitudinea de iahturi prezente aici, cu superba reflexie a cerului turcoaz…. Ce să mai.. 
 
 
Nu pot să-ţi descriu pentru că rămâi efectiv fără cuvinte odată ajuns sus aşa că te las să admiri câteva minute filmuleţul de mai jos.

 

 
 

 

 
 

 

Înconjuraţi de peisajul acesta de basm pe care am încercat timid să-l descriu mai sus ne-am gândit noi să luam o mică gustare. A fost cel mai frumos prânz din viaţa noastră şi am stat aici aproape 3 ore şi nu ne mai venea să plecăm. Am analizat fiecare colţ al acestui tablou feeric şi am zâmbit la fiecare val de se izbea de ţărm lăsând o perdea de apă peste aventurierii de la marginea balustradei de protecţie.  Mâncarea a fost excelentă şi relativ ieftină pentru că restaurantul de aici de sus este gen împinge tava. Şi ca să nu comentezi că mănânc mult, uită-te bine în poză şi vezi că am mâncat broccoli da?!?

 

 
 

 

 

 

Noi trebuie să plecăm acum pentru că este aproape 15:30 şi azi avem 830 km până la Lyon. Tu poţi să mai rămâi cu câteva poze dar să ştii că nimic nu se compară cu senzaţia de acolo, cu mirosul de ocean şi cu liniştea deplină. San Sebastian este un oraş în care se merită să-ţi faci un concediu gen luna de miere, sau dacă eşti vr-un norocos şi ai ceva rude aici, că am văzut o grămadă de bătrânei simpatici în terasă la citit, poţi să vii şi să te relaxezi cu toată familia. Îţi dai seama când o să scrie copilul compunerea la şcoală: Eu am fost la bunicul la ţară la San Sebastian….
 
 
 

 

 

 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Noi 032011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...


Mmmmmmaaaaa…… M-am întins aşa vreo 20 de minute. Nu aveam nici un chef să ne dăm jos din pat. Off.. mai e un pic şi se termină concediul. Dar concediul nu se termină până nu fac o baie în ocean.. Mmmaaaaaaa….. iar mă întind şi casc. Hai băi, sus!! Hai nu te mai întinde că nu se mai vinde la metru pielea de măgar.. îmi zic eu trăgând de mine şi de Diana în acelaşi timp. Reușesc să mă ridic până la urmă cu chiu cu vai. Ia să văd în ce mă îmbrac…. Azi mergem la ocean deci mă îmbrac în albastru. Mda… Stă tricoul ăsta pe mine ca maieurile pe tractoriștii ăia burtoși. Se pare că a crescut porcul și a rămas cocina mică… Sau a intrat la apă… Noroc că aseară, după ce am mâncat am făcut un pic de shopping și mi-am luat un tricou cu toate locurile de văzut din Portugalia inscripționate pe el. Și ce bine că erau locuri multe să am ce citii că Diana nu știu ce tot făcea frate acolo în baie că îmi venea să mă urc pe pereți. Grigoresculeeee… Hai măi moșule ce tot pictezi acolo? 🙂

A dat D-zeu și și-a terminat “pictura”. Era așa în ulei că s-a dat și cu cremă de protecție. Azi se anunța o zi așa și așa, adică nici prea prea nici foarte foarte. Habar nu aveam unde să mergem. Am vedea totul și n-am mai vedea nimic. Off.. ce nasol e să fii nehotărât. Ia hai să mergem noi la acvariu, sau oceanograf sau cum s-o numi. Zice aici în ghid că e super tare și e deschis și recent. Ieri în autobuz la căscuță l-au lăudat și ăia așa că trebuie să mergem să vedem minunea. Un doi am ajuns la Turnul Vasco da Gama să ne mai scofâlcim la niște poze să lăsăm moștenire la nepoți. E fain aici, e liniște și se aud doar valurile râului cum se lovesc de pereții de ciment ai estuarului. Luam și telecabina de aici din zonă să putem admira Lisabona de sus în timp ce ne atârnam nestingheriți la vreo 20 de metri deasupra râului. Mamă ce priveliște, iar podul Vasco da Gama pe care l-am traversat în prima zi te lasă într-adevăr cu gura căscată.

    

 
 
Frumos într-adevăr dar așa cât pentru o plimbărică de dimineață. Mamăăă… Ce-i cu coada asta băi aici la acvariu? V-a găsit pe toți culturalizatul astăzi. Mamă și câți copii drăguți și simpatici care urlau cât îi țineau plămânașii lor. Încep să mă strâmb la unul d-ăsta mai îndârjit și să fac cucu-bau cu el că am văzut că pe mă-sa o durea în cot. Reușesc să-l mai îmbunez nițel, așa cât să tacă până luam noi bilete. 
Este într-adevăr foarte frumos la acvariu. Începi vizita de la etaj, din camera cu oceanul atlantic dacă mai țin bine minte și sunt tot felul de locuri unde mă băteam cu ăia mici să mă bag ca să treacă peștii peste noi. Ce ziceam mai înainte că a crescut porcul? A crescut destul de bine că era să rămân înțepenit într-o cămăruță d-aia și un drac de copil s-a găsit să mă ciupească de fund când mă chinuiam să ies spre deliciul Dianei! Gata.

 

 
 
 
 
Nu mai intru prin scorburi și continuăm vizita și spre celelalte oceane. De fapt în mijloc, pe 2 etaje se află un acvariu imens de 5.000 de metri cubi iar în el se varsă 4 alte bazine mai mici, fiecare cu specific diverselor zone de pe glob. Poți să vezi de la pinguini și vidre, până la șerpi și tot felul de pești și căluți de mare. Pe noi ne-au impresionat cel mai mult și mai mult vidrele și ca să înțelegi de ce, ți-am pus un mic filmuleț aici.


 

 
 
 
 
 
 
 
 
Cam într-o oră și jumătate am terminat cam tot de văzut și când am ieșit afară, surpriză! Nu, nu ploua, de ce cobești? Era un soare de numai numa’! Gata! Nu mai vizităm nimic, mergem la plajă. Metrou, hotel, schimbat, mașină, GPS setat Plaja de Adraga și duși eram! Mamă abia aștept! Sunt vreo 40 de km până acolo dar pe autostradă nici nu îi simți.  În drumul nostru vedem indicatorul Cabo da Roca și cum ți-am promis că o să-ți arăt cum se vede la capătul Europei, ne-am abătut din drum special pentru tine și sper să fii la fel de încântat ca și noi atunci când o să vezi pozele astea.



 

  

 
 
Am ajuns la plajăă, am ajuns la plajăă, uite e așa cum se vedea din satelit și nu e nici multă lume că sunt toți la masă, eeee… Hai să mergem la baie! Nu? De ce nu! Iți e foame… Și mie… Dar parcă totuși, oceanul… nu mâncăm după? … Bine acum…. Oceanul! Ia uite cum se izbește el de mal… Ce frumos! Adu’ mă odată de mâncare că intră soarele în nori! Eu vreau cel mai mare porc pe care îl ai pe aici! De fapt adu’ doar unul că îi dau si Dianei un pic! 🙂



 

 
Băi am zis UN porc, nu trei! Doamne câtă mâncare ne-a adus. S-a uitat cred la gabarit când a luat comanda. Incredibil! Am mâncat cât doi purceluși de rasă și ne grăbim să plătim să mergem la plajă. Și vine altă surpriză… Nota de plata: 17 EUR… Hai mă tu mă iei la mișto? Aici pe malul Atlanticului, toate bunătățile alea plus 5 kile de salata, 2 saci de cartofi prăjiți, o apă o cola și un pahar de vin 17 EUR?!? Incredibil.. Și era full de oameni aici.. Vedeți măi băieți Neptunari, Mamaiari, Eforisti și alte specii cum se fac afacerile? Putin de la mulți… Dar nu vă dau eu lecții de marketing acum, acum eu merg în apăăăă! Arshhh… Nu, nu ardea! Ziceai c-am intrat la copcă! Ce receee…. Și ce valuri! După ce am făcut țurțuri la… pantaloni, am ieșit și am început o ședință foto ca să avem câteva amintiri de la polul sud că așa de rece era apa. Și ușor ușor apune soarele la capătul Europei, iar razele lui mângâitoare sunt înlocuite de un vânt rece și neprietenos care ne trimite spre sobele noastre.
   
 
 
Ne întoarcem la hotel și ne schimbăm de oraș pentru o cină romantică. Și unde poți să iei o cină romantică în Lisabona dacă nu în Bairro Alto, o zonă cu o multitudine de restaurante, discoteci și baruri unde poți să te distrezi în voie. Restaurantele, cu mese afară sunt foarte fain făcute pentru că sunt în trepte și fiecare se poate bucura de panorama Lisabonei în timp ce savurează un platou de fructe de mare. Și cam asta am făcut și noi, făcând abstracție de faptul că mesele erau așezate ca la pomană și în stânga noastră erau niște nemți pe care doar Diana îi înțelegea iar în dreapta noastră unul o agăța pe una cu o engleză de baltă și niște replici de cacao, gen ză uărld hez nevăr bin dă seim sins ai mit iu! Hai să mori tu! Oricum a fost una dintre cele mai frumoase cine din concediul ăsta și ne-am simțit excelent.


Dar seara nu se termină aici! Ia să vedem noi ce mai fac băieţii ăia de cântă fain în clubul nostru preferat? Până am ajuns acolo am constatat că s-a îmbunătăţit oferta dealerilor care pe lângă haş şi mari acum au băgat şi coca.Noi refuzăm politicos pentru că nou ne place moji..to Mamăăăă şi câtal mojito-ul…. Iar pahare din ălea de un litru… numai bune să ne antreneze la dans şi să ne facă să ne simţim bine. Hai, plsss… dă-ne vreme faină mâine!

  

 
…. ultima zi întreagă în Lisabona
 
Trezirea rapid, spălat botic şi dinţi şi plecat direct spre Plaja de Adraga deoarece rugăciunile ne-au fost ascultate. Este super cald afară. Ieri eram aşa de entuziasmat de ocean că am uitat să-ţi descriu plaja. Fi atent.. închide ochii şi încearcă să îţi închipui… hmm.. dacă închizi ochii nu mai poţi să citeşti… ee.. hai descurcă-te şi închipuie-ţi aici: cobori cu maşina de undeva de sus de pe munte, pe lângă un stufăriş imens unde numai maşina ta încape, ajungi la malul oceanului unde este o parcare imensă, parchezi şi apoi mergi pe un ponton de lemn construit peste nisip. Ajungi fix în mijlocul plajei şi priveşti infinitatea oceanului, apoi te întorci spre dreapta şi observi 2 stânci picate în apă unde valurile le macină neîncetat de mii de ani. Continui să priveşti spre dreapta şi te întorci uşor spre ocean. Constaţi că eşti înconjurat de munţi din toate părţile, că eşti într-un fel de golf de nisip. Când iar ajungi cu privirea la ocean vezi că şi în partea cealaltă sunt stânci în mare. De fapt realizezi că în partea asta este Cabo da Roca şi priveşti în gol şi rămâi fără cuvinte. Cam aşa arată pe scurt Plaja de Adraga şi aşa arată într-o firavă tentativă de a mea de a o cuprinde în imagini.
 
 
Vremea este într-adevăr excepţională. Probabil că ştia că astăzi este ultima noastră zi aici şi drept urmare şi noi încercăm să profităm din plin. Oceanul este super, cu nişte valuri imense! Un pic cam rece dar numai bun. Dianaaaa.. hai să mă filmezi când mă duc să mă lupt cu valul.

 

Sparg vreo 2,3 relativ uşor şi continui să înaintez… Vine şi al patrulea şi îmi dă un cap în gură dar reuşesc să-l „sparg”. Acum e acum… privesc în depărtare. E imens… cam de 2 ori cât mine… şi vine cu viteză… pe fundal melodia din Bunul, Răul şi Urâtul (for a few dollars more)… Ne privim în ochi şi constat că e mai urât ca mine aşa că mă întorc să mă feresc. Degeaba! In secunda doi m-a pocnit după cap iar parşivul de frate-su m-a apucat de picioare şi a dat cu mine cu nasul în nisip. Nu a fost suficient! Ca să arate că el e mai tare m-a târât în timp ce eu aram cu nasul tot fundul oceanului, până la mal. Şi m-a lepădat acolo! Al naiba val! Să înţelegi mai bine cum a trişat îţi postez un filmuleţ. Dacă râzi eşti neserios! : )
 
 
 

 

Este într-adevăr deosebită plaja şi pare ruptă din filmele ălea unde îţi prezintă câte o insulă pustie şi uitată de lume. Numai în Sicilia am mai văzut o plajă aşa de frumoasă. Oricum, uitată de lume nu era pentru că după ce ne întoarcem noi de la şedinţa foto şi de wrestling constatăm că din toată plaja asta imensă şi relativ goală, fix lângă noi se aşezaseră două matahale. Zici că era Nikitta cu Piedone! Hai frate.. cât e plaja asta de mare tocmai aici v-aţi găsit.. comentez eu cu voce tare… Off!!! Mă rog… îi ignorăm şi ei pe noi cu toate că am văzut că se uitaseră un pic urât spre mine. Apoi am înţeles şi de ce… Erau români! Ups! : )

Foarte frumos! Nu am mai pleca de aici… dar mâine avem zi lungă. Trebuie să ajungem în San Sebastian, în golful Biscaya şi sunt „numai” 980 de kilometri! Un fleac, aşa că ne-am mai ciuruit, ca să citez din clasici, cu un pahar de mojito şi am plecat la somn mai repejor. 

La revedere Lisabona! Cu siguranţă o să mai revenim să-ţi explorăm frumuseţile şi să-ţi ascultăm poveştile.


Lisabona muitos beijos! Adică mulţi pupici!

 

.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.