Noi 032011
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...


Mmmmmmaaaaa…… M-am întins aşa vreo 20 de minute. Nu aveam nici un chef să ne dăm jos din pat. Off.. mai e un pic şi se termină concediul. Dar concediul nu se termină până nu fac o baie în ocean.. Mmmaaaaaaa….. iar mă întind şi casc. Hai băi, sus!! Hai nu te mai întinde că nu se mai vinde la metru pielea de măgar.. îmi zic eu trăgând de mine şi de Diana în acelaşi timp. Reușesc să mă ridic până la urmă cu chiu cu vai. Ia să văd în ce mă îmbrac…. Azi mergem la ocean deci mă îmbrac în albastru. Mda… Stă tricoul ăsta pe mine ca maieurile pe tractoriștii ăia burtoși. Se pare că a crescut porcul și a rămas cocina mică… Sau a intrat la apă… Noroc că aseară, după ce am mâncat am făcut un pic de shopping și mi-am luat un tricou cu toate locurile de văzut din Portugalia inscripționate pe el. Și ce bine că erau locuri multe să am ce citii că Diana nu știu ce tot făcea frate acolo în baie că îmi venea să mă urc pe pereți. Grigoresculeeee… Hai măi moșule ce tot pictezi acolo? 🙂

A dat D-zeu și și-a terminat “pictura”. Era așa în ulei că s-a dat și cu cremă de protecție. Azi se anunța o zi așa și așa, adică nici prea prea nici foarte foarte. Habar nu aveam unde să mergem. Am vedea totul și n-am mai vedea nimic. Off.. ce nasol e să fii nehotărât. Ia hai să mergem noi la acvariu, sau oceanograf sau cum s-o numi. Zice aici în ghid că e super tare și e deschis și recent. Ieri în autobuz la căscuță l-au lăudat și ăia așa că trebuie să mergem să vedem minunea. Un doi am ajuns la Turnul Vasco da Gama să ne mai scofâlcim la niște poze să lăsăm moștenire la nepoți. E fain aici, e liniște și se aud doar valurile râului cum se lovesc de pereții de ciment ai estuarului. Luam și telecabina de aici din zonă să putem admira Lisabona de sus în timp ce ne atârnam nestingheriți la vreo 20 de metri deasupra râului. Mamă ce priveliște, iar podul Vasco da Gama pe care l-am traversat în prima zi te lasă într-adevăr cu gura căscată.

    

 
 
Frumos într-adevăr dar așa cât pentru o plimbărică de dimineață. Mamăăă… Ce-i cu coada asta băi aici la acvariu? V-a găsit pe toți culturalizatul astăzi. Mamă și câți copii drăguți și simpatici care urlau cât îi țineau plămânașii lor. Încep să mă strâmb la unul d-ăsta mai îndârjit și să fac cucu-bau cu el că am văzut că pe mă-sa o durea în cot. Reușesc să-l mai îmbunez nițel, așa cât să tacă până luam noi bilete. 
Este într-adevăr foarte frumos la acvariu. Începi vizita de la etaj, din camera cu oceanul atlantic dacă mai țin bine minte și sunt tot felul de locuri unde mă băteam cu ăia mici să mă bag ca să treacă peștii peste noi. Ce ziceam mai înainte că a crescut porcul? A crescut destul de bine că era să rămân înțepenit într-o cămăruță d-aia și un drac de copil s-a găsit să mă ciupească de fund când mă chinuiam să ies spre deliciul Dianei! Gata.

 

 
 
 
 
Nu mai intru prin scorburi și continuăm vizita și spre celelalte oceane. De fapt în mijloc, pe 2 etaje se află un acvariu imens de 5.000 de metri cubi iar în el se varsă 4 alte bazine mai mici, fiecare cu specific diverselor zone de pe glob. Poți să vezi de la pinguini și vidre, până la șerpi și tot felul de pești și căluți de mare. Pe noi ne-au impresionat cel mai mult și mai mult vidrele și ca să înțelegi de ce, ți-am pus un mic filmuleț aici.


 

 
 
 
 
 
 
 
 
Cam într-o oră și jumătate am terminat cam tot de văzut și când am ieșit afară, surpriză! Nu, nu ploua, de ce cobești? Era un soare de numai numa’! Gata! Nu mai vizităm nimic, mergem la plajă. Metrou, hotel, schimbat, mașină, GPS setat Plaja de Adraga și duși eram! Mamă abia aștept! Sunt vreo 40 de km până acolo dar pe autostradă nici nu îi simți.  În drumul nostru vedem indicatorul Cabo da Roca și cum ți-am promis că o să-ți arăt cum se vede la capătul Europei, ne-am abătut din drum special pentru tine și sper să fii la fel de încântat ca și noi atunci când o să vezi pozele astea.



 

  

 
 
Am ajuns la plajăă, am ajuns la plajăă, uite e așa cum se vedea din satelit și nu e nici multă lume că sunt toți la masă, eeee… Hai să mergem la baie! Nu? De ce nu! Iți e foame… Și mie… Dar parcă totuși, oceanul… nu mâncăm după? … Bine acum…. Oceanul! Ia uite cum se izbește el de mal… Ce frumos! Adu’ mă odată de mâncare că intră soarele în nori! Eu vreau cel mai mare porc pe care îl ai pe aici! De fapt adu’ doar unul că îi dau si Dianei un pic! 🙂



 

 
Băi am zis UN porc, nu trei! Doamne câtă mâncare ne-a adus. S-a uitat cred la gabarit când a luat comanda. Incredibil! Am mâncat cât doi purceluși de rasă și ne grăbim să plătim să mergem la plajă. Și vine altă surpriză… Nota de plata: 17 EUR… Hai mă tu mă iei la mișto? Aici pe malul Atlanticului, toate bunătățile alea plus 5 kile de salata, 2 saci de cartofi prăjiți, o apă o cola și un pahar de vin 17 EUR?!? Incredibil.. Și era full de oameni aici.. Vedeți măi băieți Neptunari, Mamaiari, Eforisti și alte specii cum se fac afacerile? Putin de la mulți… Dar nu vă dau eu lecții de marketing acum, acum eu merg în apăăăă! Arshhh… Nu, nu ardea! Ziceai c-am intrat la copcă! Ce receee…. Și ce valuri! După ce am făcut țurțuri la… pantaloni, am ieșit și am început o ședință foto ca să avem câteva amintiri de la polul sud că așa de rece era apa. Și ușor ușor apune soarele la capătul Europei, iar razele lui mângâitoare sunt înlocuite de un vânt rece și neprietenos care ne trimite spre sobele noastre.
   
 
 
Ne întoarcem la hotel și ne schimbăm de oraș pentru o cină romantică. Și unde poți să iei o cină romantică în Lisabona dacă nu în Bairro Alto, o zonă cu o multitudine de restaurante, discoteci și baruri unde poți să te distrezi în voie. Restaurantele, cu mese afară sunt foarte fain făcute pentru că sunt în trepte și fiecare se poate bucura de panorama Lisabonei în timp ce savurează un platou de fructe de mare. Și cam asta am făcut și noi, făcând abstracție de faptul că mesele erau așezate ca la pomană și în stânga noastră erau niște nemți pe care doar Diana îi înțelegea iar în dreapta noastră unul o agăța pe una cu o engleză de baltă și niște replici de cacao, gen ză uărld hez nevăr bin dă seim sins ai mit iu! Hai să mori tu! Oricum a fost una dintre cele mai frumoase cine din concediul ăsta și ne-am simțit excelent.


Dar seara nu se termină aici! Ia să vedem noi ce mai fac băieţii ăia de cântă fain în clubul nostru preferat? Până am ajuns acolo am constatat că s-a îmbunătăţit oferta dealerilor care pe lângă haş şi mari acum au băgat şi coca.Noi refuzăm politicos pentru că nou ne place moji..to Mamăăăă şi câtal mojito-ul…. Iar pahare din ălea de un litru… numai bune să ne antreneze la dans şi să ne facă să ne simţim bine. Hai, plsss… dă-ne vreme faină mâine!

  

 
…. ultima zi întreagă în Lisabona
 
Trezirea rapid, spălat botic şi dinţi şi plecat direct spre Plaja de Adraga deoarece rugăciunile ne-au fost ascultate. Este super cald afară. Ieri eram aşa de entuziasmat de ocean că am uitat să-ţi descriu plaja. Fi atent.. închide ochii şi încearcă să îţi închipui… hmm.. dacă închizi ochii nu mai poţi să citeşti… ee.. hai descurcă-te şi închipuie-ţi aici: cobori cu maşina de undeva de sus de pe munte, pe lângă un stufăriş imens unde numai maşina ta încape, ajungi la malul oceanului unde este o parcare imensă, parchezi şi apoi mergi pe un ponton de lemn construit peste nisip. Ajungi fix în mijlocul plajei şi priveşti infinitatea oceanului, apoi te întorci spre dreapta şi observi 2 stânci picate în apă unde valurile le macină neîncetat de mii de ani. Continui să priveşti spre dreapta şi te întorci uşor spre ocean. Constaţi că eşti înconjurat de munţi din toate părţile, că eşti într-un fel de golf de nisip. Când iar ajungi cu privirea la ocean vezi că şi în partea cealaltă sunt stânci în mare. De fapt realizezi că în partea asta este Cabo da Roca şi priveşti în gol şi rămâi fără cuvinte. Cam aşa arată pe scurt Plaja de Adraga şi aşa arată într-o firavă tentativă de a mea de a o cuprinde în imagini.
 
 
Vremea este într-adevăr excepţională. Probabil că ştia că astăzi este ultima noastră zi aici şi drept urmare şi noi încercăm să profităm din plin. Oceanul este super, cu nişte valuri imense! Un pic cam rece dar numai bun. Dianaaaa.. hai să mă filmezi când mă duc să mă lupt cu valul.

 

Sparg vreo 2,3 relativ uşor şi continui să înaintez… Vine şi al patrulea şi îmi dă un cap în gură dar reuşesc să-l „sparg”. Acum e acum… privesc în depărtare. E imens… cam de 2 ori cât mine… şi vine cu viteză… pe fundal melodia din Bunul, Răul şi Urâtul (for a few dollars more)… Ne privim în ochi şi constat că e mai urât ca mine aşa că mă întorc să mă feresc. Degeaba! In secunda doi m-a pocnit după cap iar parşivul de frate-su m-a apucat de picioare şi a dat cu mine cu nasul în nisip. Nu a fost suficient! Ca să arate că el e mai tare m-a târât în timp ce eu aram cu nasul tot fundul oceanului, până la mal. Şi m-a lepădat acolo! Al naiba val! Să înţelegi mai bine cum a trişat îţi postez un filmuleţ. Dacă râzi eşti neserios! : )
 
 
 

 

Este într-adevăr deosebită plaja şi pare ruptă din filmele ălea unde îţi prezintă câte o insulă pustie şi uitată de lume. Numai în Sicilia am mai văzut o plajă aşa de frumoasă. Oricum, uitată de lume nu era pentru că după ce ne întoarcem noi de la şedinţa foto şi de wrestling constatăm că din toată plaja asta imensă şi relativ goală, fix lângă noi se aşezaseră două matahale. Zici că era Nikitta cu Piedone! Hai frate.. cât e plaja asta de mare tocmai aici v-aţi găsit.. comentez eu cu voce tare… Off!!! Mă rog… îi ignorăm şi ei pe noi cu toate că am văzut că se uitaseră un pic urât spre mine. Apoi am înţeles şi de ce… Erau români! Ups! : )

Foarte frumos! Nu am mai pleca de aici… dar mâine avem zi lungă. Trebuie să ajungem în San Sebastian, în golful Biscaya şi sunt „numai” 980 de kilometri! Un fleac, aşa că ne-am mai ciuruit, ca să citez din clasici, cu un pahar de mojito şi am plecat la somn mai repejor. 

La revedere Lisabona! Cu siguranţă o să mai revenim să-ţi explorăm frumuseţile şi să-ţi ascultăm poveştile.


Lisabona muitos beijos! Adică mulţi pupici!

 

.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “Lisabona, un oraș din cărțile de povești (2/2)”

  1. nu sunt neserioasa dar am ras cu lacrimi la filmuletzul ala in care tu te luptai cu valul..si asta pt ca mi-am amintit ce ai mai ras tu de copilul ala din Nisa, care nu mai putea sa scape de furia valurilor si cum l-a tarat si l-a lovit si tot asa..si tu radeai de el! Hai ca m-am amuzat in seara asta si o sa dorm bine! 🙂
    Ms pt lectura oferita! R

  2. 😛 ala nu putea intra de gras ce era…. Eu pt ca era oceanul agitat :p
    Mersi de aprecieri! Somn usor!

Cristi si Diana