Lisabona, un oraș din cărțile de povești (2/2)

A dat D-zeu și și-a terminat “pictura”. Era așa în ulei că s-a dat și cu cremă de protecție. Azi se anunța o zi așa și așa, adică nici prea prea nici foarte foarte. Habar nu aveam unde să mergem. Am vedea totul și n-am mai vedea nimic. Off.. ce nasol e să fii nehotărât. Ia hai să mergem noi la acvariu, sau oceanograf sau cum s-o numi. Zice aici în ghid că e super tare și e deschis și recent. Ieri în autobuz la căscuță l-au lăudat și ăia așa că trebuie să mergem să vedem minunea. Un doi am ajuns la Turnul Vasco da Gama să ne mai scofâlcim la niște poze să lăsăm moștenire la nepoți. E fain aici, e liniște și se aud doar valurile râului cum se lovesc de pereții de ciment ai estuarului. Luam și telecabina de aici din zonă să putem admira Lisabona de sus în timp ce ne atârnam nestingheriți la vreo 20 de metri deasupra râului. Mamă ce priveliște, iar podul Vasco da Gama pe care l-am traversat în prima zi te lasă într-adevăr cu gura căscată.

 

 

Frumos într-adevăr dar așa cât pentru o plimbărică de dimineață. Mamăăă… Ce-i cu coada asta băi aici la acvariu? V-a găsit pe toți culturalizatul astăzi. Mamă și câți copii drăguți și simpatici care urlau cât îi țineau plămânașii lor. Încep să mă strâmb la unul d-ăsta mai îndârjit și să fac cucu-bau cu el că am văzut că pe mă-sa o durea în cot. Reușesc să-l mai îmbunez nițel, așa cât să tacă până luam noi bilete. 

Este într-adevăr foarte frumos la acvariu. Începi vizita de la etaj, din camera cu oceanul atlantic dacă mai țin bine minte și sunt tot felul de locuri unde mă băteam cu ăia mici să mă bag ca să treacă peștii peste noi. Ce ziceam mai înainte că a crescut porcul? A crescut destul de bine că era să rămân înțepenit într-o cămăruță d-aia și un drac de copil s-a găsit să mă ciupească de fund când mă chinuiam să ies spre deliciul Dianei! Gata.

 

 

 

 

Nu mai intru prin scorburi și continuăm vizita și spre celelalte oceane. De fapt în mijloc, pe 2 etaje se află un acvariu imens de 5.000 de metri cubi iar în el se varsă 4 alte bazine mai mici, fiecare cu specific diverselor zone de pe glob. Poți să vezi de la pinguini și vidre, până la șerpi și tot felul de pești și căluți de mare. Pe noi ne-au impresionat cel mai mult și mai mult vidrele și ca să înțelegi de ce, ți-am pus un mic filmuleț aici.

 

 

 

 

 

 

 

 

Cam într-o oră și jumătate am terminat cam tot de văzut și când am ieșit afară, surpriză! Nu, nu ploua, de ce cobești? Era un soare de numai numa’! Gata! Nu mai vizităm nimic, mergem la plajă. Metrou, hotel, schimbat, mașină, GPS setat Plaja de Adraga și duși eram! Mamă abia aștept! Sunt vreo 40 de km până acolo dar pe autostradă nici nu îi simți.  În drumul nostru vedem indicatorul Cabo da Roca și cum ți-am promis că o să-ți arăt cum se vede la capătul Europei, ne-am abătut din drum special pentru tine și sper să fii la fel de încântat ca și noi atunci când o să vezi pozele astea.

  

 

 

Am ajuns la plajăă, am ajuns la plajăă, uite e așa cum se vedea din satelit și nu e nici multă lume că sunt toți la masă, eeee… Hai să mergem la baie! Nu? De ce nu! Iți e foame… Și mie… Dar parcă totuși, oceanul… nu mâncăm după? … Bine acum…. Oceanul! Ia uite cum se izbește el de mal… Ce frumos! Adu’ mă odată de mâncare că intră soarele în nori! Eu vreau cel mai mare porc pe care îl ai pe aici! De fapt adu’ doar unul că îi dau si Dianei un pic! 🙂

 

   

 

 

Ne întoarcem la hotel și ne schimbăm de oraș pentru o cină romantică. Și unde poți să iei o cină romantică în Lisabona dacă nu în Bairro Alto, o zonă cu o multitudine de restaurante, discoteci și baruri unde poți să te distrezi în voie. Restaurantele, cu mese afară sunt foarte fain făcute pentru că sunt în trepte și fiecare se poate bucura de panorama Lisabonei în timp ce savurează un platou de fructe de mare. Și cam asta am făcut și noi, făcând abstracție de faptul că mesele erau așezate ca la pomană și în stânga noastră erau niște nemți pe care doar Diana îi înțelegea iar în dreapta noastră unul o agăța pe una cu o engleză de baltă și niște replici de cacao, gen ză uărld hez nevăr bin dă seim sins ai mit iu! Hai să mori tu! Oricum a fost una dintre cele mai frumoase cine din concediul ăsta și ne-am simțit excelent.

 

 

Trezirea rapid, spălat botic şi dinţi şi plecat direct spre Plaja de Adraga deoarece rugăciunile ne-au fost ascultate. Este super cald afară. Ieri eram aşa de entuziasmat de ocean că am uitat să-ţi descriu plaja. Fi atent.. închide ochii şi încearcă să îţi închipui… hmm.. dacă închizi ochii nu mai poţi să citeşti… ee.. hai descurcă-te şi închipuie-ţi aici: cobori cu maşina de undeva de sus de pe munte, pe lângă un stufăriş imens unde numai maşina ta încape, ajungi la malul oceanului unde este o parcare imensă, parchezi şi apoi mergi pe un ponton de lemn construit peste nisip. Ajungi fix în mijlocul plajei şi priveşti infinitatea oceanului, apoi te întorci spre dreapta şi observi 2 stânci picate în apă unde valurile le macină neîncetat de mii de ani. Continui să priveşti spre dreapta şi te întorci uşor spre ocean. Constaţi că eşti înconjurat de munţi din toate părţile, că eşti într-un fel de golf de nisip. Când iar ajungi cu privirea la ocean vezi că şi în partea cealaltă sunt stânci în mare. De fapt realizezi că în partea asta este Cabo da Roca şi priveşti în gol şi rămâi fără cuvinte. Cam aşa arată pe scurt Plaja de Adraga şi aşa arată într-o firavă tentativă de a mea de a o cuprinde în imagini.

 

 

Vremea este într-adevăr excepţională. Probabil că ştia că astăzi este ultima noastră zi aici şi drept urmare şi noi încercăm să profităm din plin. Oceanul este super, cu nişte valuri imense! Un pic cam rece dar numai bun. Dianaaaa.. hai să mă filmezi când mă duc să mă lupt cu valul.