Ian 302012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...
 

 Hai că te-am obişnuit să-ţi povestesc despre locuri frumoase de prin lume şi să nu divaghez, aşa că dacă ai citit titlul ai înţeles că urmează să-ţi vorbesc despre două oraşe superbe din sud-estul Franţei  şi nu despre sfinţi sau alte chestii bisericeşti. Cu toate că sincer nu ţi-ar strica să cunoşti semnificaţia religioasă a numelor celor două localităţi şi nu doar faptul că aici locuiesc ăia plini de bani şi cu un pic mai multe fiţe în cap. O să-ţi povestesc oricum, acum hai să plecăm la drum şi să ne bucurăm de această vară lungă sau toamnă întîrziată, ia-o cum vrei.




Cu noi weekend-ul ăsta în excursie o să mai fie şi 2 prieteni bucureşteni, soţ şi soţie, foarte simpatici, el expert în arta programării şi ea expertă în plăţi externe şi fotografie,  alături de care sigur o să te simţi excelent. Le-am zis bucureşteni că ei ne zic milanezi sau italieni, aşa că trebuie să ne „stimăm” reciproc.

 

 

Mamă iar trebuie să fac drumul Milano – Coasta de Azur, vinerea seara… Cred că anul ăsta am fost cam nesătui că am făcut drumul ăsta de cel puţin 3 ori… dar merită sincer… În 3 ore şi jumătate eşti acolo… Da, acolo pe Coastă.. doar că Sfântul Maxim, când a plecat el din Constantinopol unde îl sfătuia pe împăratul bizantin,  Heraclius, s-a gândit să nu se stabilească cu toată „plebea” acolo pe coastă la Nisa, Cannes şi alte “sătuce” de genul aşa că a venit undeva mai la sud… la vre-o ora mai în sud, pe langă Sfântul Tropez.

 

Sunăm rapid la hotel să anunţăm că nu ajungem la 21 după cum ni se cerea pe rezervarea de pe Booking ci pe la vreo 23. Mamăăăăă… ce scandal ne-a făcut tanti aia… ca ea trebuie să doarmă, ca e prea târziu, că nu se poate aşa ceva….. Am rămas interzis! Zi mă şi tu?! Ţi se pare că ora 23 e în creierii nopţii?!? Of Doamne! Ca să fim siguri că nu ne lasă pe afară şi să fim „acoperiţi” îi trimitem un mail (cu ajutorul Google Translate) să o informăm totuşi şi pe limba ei că întârziem asta şi datorită faptului că tot monologul anterior fusese doar în franceză, timp în care în interiorul maşinii noi făcusem telefonul poştă dându-l de la unul la altul doar, doar, o reuşii vreunul din noi să rupă două cuvinte şi nu doar sunete de urangutan castrat. Of ce mă enervează franceza asta că mă face să am mutră de inginer: privesc galeş, înteleg dar nu pot să mă exprim. Ajungem pe la urmă pe la 23:10 şi mamă ce ceartă ne-am luat de la băbuţa de acolo.. că cică nu e frumos! Că uite cât e ceasul… Oare vroia să-i dau ceva?! ‘ete flori… m-am făcut că plouă. Hai ca să mă descarc, hai să ne uităm împreună cum se vedem Monte Carlo noaptea că şi din cauza lui am întârziat un pic.



 

 

 

Băi camera de aici este deosebită, sincer, trebuie să vii şi dacă vrei să vizitezi  St Tropez îţi sugerez să stai aici la St Maxim eventual la babuţă că sincer, pe lângă cearta de mai înainte era de treabă. Bine, avea ea un nas ca un deschizător de bere dar vii să admiri peisajul aici şi nu baba deci…. Hotelul se numeşte Domaine Du Calidianus şi are nişte camere în stilul camerelor unui castel vechi, iar dacă nimereşti la parter ca noi, o să ai direct acces afară la o ditamai terasa cu şezlonguri şi măsuţe, chiar lângă piscină (de fapt asta am văzut a doua zi). Oricum e mult mai convenient aici decât la fiţă în St. Tropez. Hai somn că eu am condus nu am citit ca tine….




….a doua zi
 

 

 
 

 

Dacă îţi ziceam că nu vrei să vezi baba sigur o să vrei să o vezi pe fisa 😉 dar noi nu pentru aia eram acolo aşa că plecăm să luăm o cafeluţă pe malul mării Mediterane însoţiţi de briza caldă a acestei dimineţi de sfârşit de septembrie. Oraşelul este foarte mic, cred că are puţin peste 10-12.000 de locuitori şi este foarte îngrijit şi foarte curat. Aici chiar se vede eficienţa de a alege primar o dată la câte 8 ani.. are omul timp să facă treabă şi să-l dezvolte.




 

 

În trecut o aşezare romană cu profil agricol, St Maxim a devenit de-a lungul secolelor o îmbinare de oraşel comercial şi sat de vacanţă, sau cel puţin aşa se vedea de la terasa La Belle Aurore unde savuram un mic dejun tipic franţuzesc, adică un corn prăpădit şi un capuccino, eu, şi o cafea ceilalţi… Am terminat de mâncat şi apoi am plecat să vedem unde mâncăm şi noi ceva că nu mai puteam de foame. E adevărat că aici am mâncat puţin dar măcar am avut o privelişte deosebită. Ne decidem să înfulecăm în drumul spre Saint Tropez ca să nu cumva să pierdem vremea asta bună şi soarele dogoritor numai bun să ne facă un bronz uniform aşa cum văzusem noi în videoclipul lui Dj Antoine… sau era el mai bronzat aşa de felul lui?! Mă rog….



 

 

Vai de mine ce hărmălaie aici… pliiiiin de oameni, pliiin de maşini…. Abia găsim un loc de parcare şi plecăm să vedem întâi cât de cât oraşul. Cred că ştii că dacă vii aici nu vii să vezi muzee sau alte atracţii turistice. Aici vii că să pui piciorul şi să zici că ai fost în St Tropez. Şi tinând cont şi de preţurile practicate vii să te bucuri de o gură de aer curat şi de o privelişte deosebită asupra portului şi a mării, cam singurele chestii gratis de pe aici. Ia uite ce priveliste demnă de secolul nostru se aşterne peste cheiul Jean Jaurès: 2 fete şugubeţe, mergeau înainte şi chicoteau făcând poze în timp ce doi măgari de rasă, undeva mai în spate trăgeau de nişte sacoşe de plajă sub arşiţa nimicitoare de afară. .. Welcome to St Tropez!!!

 

 

 

 

 

 
 

 

Până la urmă am fost incurajaţi cu câţiva pupici şi cu câteva poze alături de „landmark-urile” celebre de aici ca ceasul din port, expoziţia de yahturi, expoziţia de artă din port sau nişte rable de Aston Martin-uri şi Ferrari, chestii pe care le întalneam la tot pasul în timp ce anvansam către plajă… Plajă?!?

 

Dar unde este mai plaja aia că nu ma….. Wow…. Ce tare este aici! Şi ce contrast de temperatură…. Tot înaintând se terminase cheiul şi ajunsesem la marginea caselor vechi care trădau originile pescăreşti ale micuţului oraşel, iar casele acestea ajungeau fix până în mare făcând probabil imposibilă plimbarea de acum în cazul unei mări agitate. Doamne ce frumos este.. şi ce răcoare puteam să avem de la umbra vechilor cocioabe pescăreşti care de-a lungul anilor deveniseră hoteluri şi restaurante. 



 

 

 

 

Prietena noastră, de meserie turist japonez în timpul liber, adică face 500 de poze pe secundă, rămăsese cu gura căscată şi când şi-a revenit a început să ţopăie de bucurie şi cred că ne-a făcut poze din toate unghiurile posibile. Iţi pun câteva ca să nu te plictisesc, dar mai mult pentru peisaj să ştii. Cred că aici eram pe plaja Glaye după cum văzusem pe o hartă acolo în port. Să ştii că multe din pozele pe care le-ai văzut sau urmează să le vezi le-am luat de la „micuţa japoneză”, pentru că sincer are şi ochi pentru artă.




 

 

 

 

 

Încă o dată, toate bune şi frumoase, frumos pe aici, alei în mare, străduţe înguste, moşuleţi la taifas, restaurante cochete, Louis Vouitoane şi Dolce Gabbane, briza caldă a mării dar,  toate ca toate, vreau să ştiu unde este plaja aia?!? Pe harta părea aproape aşa că ne continuăm drumul şi găsim un…. Cimitir! Hmm… Nu e chiar ceea ce căutam aşa că mergem mai departe şi după încă 30 de minute, prin toropeală şi praf, ajungem la o bombă de plajă într-un stufăriş…. o plajă de vreo 100 m pătraţi plină până la refuz… What my chickens, zic în „dialect”… ce asta e plajă? atâta fâs pentru ce? E drept că în videoclip am văzut numai yahturi şi gag.. pardon, tipe, adică ce era şi pe aici şi nici urmă de plajă. Off… hai înapoi în St Maxim, mai ales că se cocoşaseră măgarii de la plasele ălea pline cu prosoape, creme de corp, de faţă, de soare, de umbră, ochelari, etc etc…

 

 



Acum daca tot ai citit până aici nu vreau să rămâi dezamăgit şi să crezi că în St Tropez nu este plajă. Normal că este… de fapt sunt nu este, şi încă câte sunt şi ce mari şi pline de turişti şi voie bună doar că, tu să ştii data viitoare şi să nu faci ca noi. Plajele nu sunt în oraş ci în afaralui,  de-al lungul coastei. Aveam să descoperim asta la întoarcerea acasă după o căutare mai detaliată pe net, căutare pe care ar fi trebuit totuşi  să o facem la plecare. Asta este acum,  data viitoare!

 UPDATE: Am fost “data viitoare” adică după un an și am găsit și plajele, citește aici.

 

 

În timp ce consoartele noastre ne povesteau că numele adevărat al St Tropezului este de fapt Torpetius, numele unui fost comandant roman care se convertise la creştinism şi fusese pedepsit prin decapitare, eu şi cu domnul programator ne uitam dupa gag..maşini şi era să ratez intersecţia care ne ducea înapoi la St Maxim dar s-a rezolvat totul cu o manevră alla Bucuresti prin care am tăiat aproape în diagonală giratoriul si pentru care am primit drept bonus vreo 20 de claxoane şi tot atâtea frumoase cuvinte franţuzeşti.

 

 

 

 

 

 

 

Aaaaahhh… ce bine este în apă, ce caldă este… ahhh.. în sfarşit, relaxare, odihnă, linişte, exact ce ne doream. Sincer abia asteptam o baie că eram copţi de căldură.  Aici pe plajă este super tare pentru că au platforma din aia în apă ca în Croaţia şi poţi să sari şi să faci toate tâmpeniile de îţi trec prin cap.

 

 

Băăăăăiii… n-am mancat?!?!?!  Nu pot să cred.. Am uitat să mâncăm.. şi era deja după masă… Eu să uit să mănânc.. e grav!! Recuperăm rapid “pierderea” şi continuăm bălăceala. După câteva ore ne-am săturat de ţopăit şi soarele se săturase de noi şi începuse să se retragă la culcare aşa că am plecat cu prietenii noştri cu destinaţia Cannes unde urma să şi rămânem peste noapte.



 
Acum sincer, tinând cont că ţi-am mai povestit deja de câteva ori despre Cannes, nu mai intru în detalii… Îti zic doar să citeşti atent meniul la mâncare şi să nu te trezeşti cu o farfurie de o juma’ de kil de carne macră,  cum am comandat eu şi ceilalti râdeau de mine că au crezut că eu sunt  “le connoseur” şi d-asta mi-am luat „sarmalele” astea crude şi borhănite. Dintre toate orăşele de pe Coasta de Azur cel mai mult si cel mai mult nouă ne plac Nisa, Monte Carlo si Cannes, chiar în ordinea asta.

 

Unul dintre cele mai frumoase locuri unde poţi să iei un pranz de neuitat, şi relativ ieftin să ştii, este pe drumul provincial, nu pe autostradă, dintre Nisa şi Monte Carlo şi am profitat din plin şi de data asta la întoarcere pentru a ne  încânta încă o dată sufletul şi ochii cu aceste imagini unice şi aceste locuri pe care merită să le vizitezi măcar o dată în viaţă. Ca să te conving te las să te uiţi la următoarea poză.

 

 

 

 

Şi dacă peisajele de mai sus te-au încântat, îţi promit că data viitoare o să rămâi cu gura larg deschisă doarece o sa te duc în unul dintre cele mai frumoase oraşele din Europa, sau cel puţin aşa se spune despre el….

 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “De-ale sfinte: Saint Maxim şi Saint Tropez”

  1. Cristi… hai recunoaste ca faz cu ''am uitat sa mananc'' ai pus-o asa, de vrajeala!!! Cum sa uiti tu sa mananci?? E imposibil. Probabil ca aia acolo in St Tropez chiar nu aveau mancarea buna 🙂
    A.

  2. Draga A.
    Sincer chiar am uitat… dar sa stii ca totusi nasul meu nu a fost atras de ceva deosebit! Ar mai fii de adaugat si ca ochii mei au fost destul de atenti si cand au vazut preturile au transmis la cap ca mai bine mancam in St Maxim! 🙂

Cristi si Diana