Mar 312012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


De ce tocmai în Austria mă? Ce în altă parte nu puteai să te duci de Revelion? Zici tu citind titlul… Normal că puteam să ne ducem dar cum toată lumea laudă Austria pentru vacanțele de iarnă, mai ales pentru împătimiții schiului, am zis să testăm terenul împreună cu câțiva prieteni. Locul unde am fost de revelion  l-a găsit Mr. Rock, așa că dacă nu-ți place să te iei de el. 🙂
 
Cam nasoale sărbătorile de Crăciun fără zăpadă, sincer, parcă nu prea le simți dar ce avea să vină în 2012 a fost simțit cu vârf și în desat. Din păcate doar în România! Hai mă nu mai bate câmpii, zici tu, zii naiba unde ai fost!
 
 



 

Ei bine, Crăciunul după cum ai dedus, am ales să-l petrecem în țară iar Revelionul în localitatea Hermagor-Pressegger See (ți se limbă plimba-n gură nu?) din Austria, pe lângă Villach, asta ca să-ți dau așa un punct de reper și să nu rămâi rece. Am făcut mișcarea asta, pe care aș numi-o tactică, pentru că era la jumătatea distanței dintre Milano, de unde veneam eu cu Diana și încă 3 prieteni,  si Viena de unde venea Mr. Rock cu prietena lui Blogărița (te-ai prins, Da, are un blog). Am aterizat pe Linate pe 29 Decembrie 2011, pe la un 15, și am băgat mare să ajungem acasă să facem bagajul că la 17 urma să plecăm spre destinația noastră.

 

 
A fost așa pe fugă totul că na, nu poți să stai și mult acasă și să vrei să ajungi și devreme la Revelion . Și dă-i și pregătește mașina pentru schiuri adică să montez suportul de schi pe care mi-l dăduse Lichidatorul. Nu apuc să-l montez pe mașină, să văd cum ar sta schiurile, că îl scap din mână și se alege ”parcaliciul” de el. Mamăă..  bucăți s-a făcut…. Ce pisicii mei fac acum pentru că noi eram 5 oameni în mașină, fiecare cu bagaje și echipamente de schi  și în plus eu cu Auditorul mai aveam și două perechi de schi și clăpari și căști!



 

Băi nu vrei să vezi cum arăta bietul Citroen C4 hatchback. Bine tu poți să vrei dar n-am cum să-și arăt că am uitat să fac poză, dar măcar pot să-ți descriu. Eu la volan, normal lejer că de, sunt șoferul, iar în dreapta mea Auditorul venit un pic mai romantic către mine, mai mai să mă ia în brațe. Făcuse mișcarea asta ca să lase locul de la geam schiurilor care i se sprijineau pe umărul drept. Cred că pe falca din dreapta, ca să nu văd eu, i se sprijineau și câteva înjurături pentru mine că am stricat suporturile de schi. La picioare, tot în dreapta, avea bețele. În spate îl aveam pe Micuțul cu Micuța și Diana. Micuțul are vreo 1,87 m dar Micuța chiar e cum am botezat-o eu aici: micuță, simpatică și foarte de treabă. Noroc cu ea și cu Diana că altfel nu mai încăpea și un rucsac acolo. În portbagaj mai bine nu îți mai descriu… îți spun doar că pe drum am crezut că îmi bate un telescop pe spate dar de fapt era un clăpar care ciocănea în geam la fiecare denivelare. .. și asta vreo 500 de km cât a durat drumul până la Pressegger See.

 

Ce frumossssss…. Am ajuns la vreo 12 km de cabană și a început să ningă cu fulgi mari. Super frumos! Și ce noroc pentru că anunțaseră că nu o să fie zăpadă. Mă bucur că s-au înșelat și îmi place foarte mult și că pensiunea la care o să stăm, pensiunea Waldkrieber, este undeva retrasă în pădure și departe de traficul străzii naționale. La pensiune ne întâmpină, buimac de somn, Mr Rock, că de, ”boierii” veniseră doar doi în mașină, liniștiți, doar 400 de Km și se dăduseră la odihnă… Scularea băăă!!! Scularea pe naiba că am căzut rupt….

 

 
 
 
… prima zi full
 
Mamă ce bine am dormit… neîntors la cât eram de rupt de somn. Mă întreb dacă Auditorului i s-or fi îndreptat oasele….. Diana bagi un mic dejun? …. Aaaaua!…. Nici dacă dai cu petarde în casă nu o trezești pe Diana așa că până la urmă cobor doar eu la socializare.


 

În sala de mese mă întâlnesc cu nenea Bill și tanti Kay (parcă) pentru că a lor era toată jmecheria asta aici. Bill părea așa mai încet la prima vedere, și până la urmă s-a încăpățânat să nu mă contrazică și să arate că chiar este un pic mai lent atât în mișcări cât și în gîndire. Tanti Kay a fost de treabă. Cu nenea Bill în schimb am mai avut ceva discuții în contradictoriu îți povestesc stai liniștit.
Scrambled eggs (omletă bătută)?!  …întreabă Bill pe șustache pe la spatele meu cu o voce de Adams family,  de m-au trecut fiorii. Întreb dacă mai e are și altceva? Boiled egg (ou fiert) ?!  Altceva? Scrambled eggs?! îmi răspunde… Ești dus deci… Păi e greu de ales… Hai bagă o omletă și îmi mai iau eu de pe aici ce mai găsesc. Good choice(bună alegere) zice!

 

Măi, pensiunea este foarte tare, este utilată ok, are și sală de jocuri, ăștia doi sunt de treabă, doar că, nouă, el ni s-a părut cam chitros, cam pus pe economii pe spinarea noastră. Zic asta pentru că în nopțile de le-am petrecut am cam înghețat de frig și el zicea că este foarte cald în cabană. Dar na, per ansamblu, de locație nu am avut de ce să ne plângem.

 

Din punct de vedere distracții de iarnă, gașca noastră era foarte eterogenă. Adică eu cu Auditorul eram înnebuniți după schi și de fapt pentru asta și venisem aici, Diana ar fi vrut să ia lecții de schi dar nu singură, Micuța cam la fel dar azi nu avea chef, Micuțul nu practică sporturi de genul că el zice că e de la Capitală și acolo e câmpie, iar mr Rock cu Blogărița adoră să se bălăcească la terme. Dar cum pe lângă eterogenitate, gașca noastră mai era și foarte democrată, după ce i-am dus  Dianei micul dejun la pat (am scris asta doar ca să mă laud 🙂 ) am decis să facă fiecare ce dorește, mai ales că aici în zonă chiar poți să faci multe lucruri, așa că eu și cu Auditorul am plecat la schi în Tropolach, chiar la granița cu Italia, iar Diana cu ceilalți au plecat să inspecteze zona și să viziteze și Hermagorul, unde ajunsesem noi azi noapte când nu găseam cabana și îl stresam pe Mr. Rock cu telefoanele.

 
Măi acum, dacă ești schior, știi că nu am multe chestii să-ți povestesc de la schi pentru că acolo doar schiezi, bei un vin fiert, mânânci și încerci să înveți multitudinile de piste care sunt aici. Cam asta am făcut și eu cu Auditorul care între timp chiar începuse să schieze foarte bine. Îți pun o poză cu harta ca să înțelegi ce o să îți povestesc mai în colo. Deci Auditorule, ești gata? Hai să mergem de încălzire pe 56 că e albastră (ușoară) și cu ocazia asta testăm și noi schiurile că numai ce le cumpărasem. Aoleeeeu…. Am nimerit o gașcă de puștiulici care învățau să schieze și ajunseseră toți odată la capatul pârtiei și se împingeau și urlau de ne venea să ne dăm cu bețele în cap că am decis să coborâm aici la grupa mică. Eram și caraghioși, doi cârlani între toată puștimea aia… ne mai salva câte un părinte pe ici pe colo.  Ia uite un filmuleț în care cobor crăcănel și un pic crispat pentru că nu eram sigur pe modul în care îmi reglasem legăturile… să nu râzi:
 
 
Ha ha.. ce să-ți spun, te-ai amuzat! 😛 Îl iau pe Auditor și mergem pe 52, tu rămâi aici că văd că îți arde de miștouri! Ziua a decurs frumos pentru noi și chiar am schiat, fiind foarte multumit de prestația schiurilor. Hai noroc că acum am obosit și ne oprim la un vin fiert….. Băi și mă durea și piciorul îngrozitor. Ți-am zis că atunci când am luat kartul în meclă m-am lovit de fapt și la picior? Nu cred că ți-am zis… vreo 4 zile nu am putut să merg… și acum se simte… mă strânge clăparul de mor. Hai că îmi revin după pauza asta. Hai noroc!

 

 
După o scurtă plimbare prin micuțul orășel de doar 7.000 de locuitori, Diana și ceilalți prieteni rămân impresionați de arhitectura frumosului oraș Austriac dar mai ales de restaurantele din centru. Atât de impresionați încât se opresc să bage un ditamai jnițelul și să ne sune pe noi să ne facă în ciudă că localul și  mâncarea sunt deosebite. Ete scârz…. Nu mă oftic. Eu rumeg ușor prăjitura mea de mere ca să bag zahăr în mine că am cam obosit și apoi continui schiatul.

 

 
 
 
Ajungem mai pe seară înapoi la cabană, boierii cu mașina și schiorii cu autobuzul normal. Dar să știi că sunt foarte bine legate intre ele localitățile de aici și au curse regulate de transport în comun. De asemenea au o frecvență foarte mare aceste curse și nu stai claie peste grămadă în autobuz. Dar oricum Auditorul se obișnuise să stea cu schiurile în cârcă la drum lung  🙂
Când ajungem, nenea Bill citea o carte și arsese un pește de împuțise toată pensiunea așa că ne hotărâm să mâncăm la un hotel din apropiere, hotelul Alpen Adria**** pe care îl descoperise gașca de dimineață când plecase în recunoaștere. Cina a fost excepțională și foarte romantică și ținând cont că aveau și muzică și puteai să și dansezi ne hotărâm ca mâine să facem revelionul aici! Mamă ce am schiaaaaa … aaa.. ce mai casc…. Somn ușor!

 

 
 
…. a doua zi
 
 De data asta se trezește și Diana dornică să experimenteze bogatul și variatul meniu de la micul dejun. Aflu’ și parola la net care semăna cu un cod de-al Pentagonului, uite dacă zici că bat câmpii: 3WPHoHc6heKasjzbG7huxwNwy5, și cu parola aflată putem să comunicăm în perimetrul cabanei între noi profitând de internetul gratis care mergea destul de bine. Sătul de micul dejun, cel puțin eu că atunci când vine vorba de mâncare eu mănînc de la carbit în sus aproape orice, plecăm cu toții la munte să schiem, unii dintre noi sau alții să învețe.

 


Odată ajunși, le arătăm la ”juniori” de unde se închiriează echipament, de unde se ia profesor sau monitor cum i se mai spune și dus am fost. Nu e că suntem egoiști dar azi chiar aveam chef de schiat nebun. Așa că am băgat rapid timp de o oră ba un 50 ba un 45 ba un 23 (nu e băutură ci sunt numerele pistelor)… numai bine să ajungem la timp să….. Auditorule… ce faci frate…  Ia uite la ăsta cum vrea el să scurteze pista și să o ia pe off road…. Nu a apucat să meargă mai mult de 10 metri că imediat am văzut un nor mare de zăpadă creat de mișcarea cap, fund, picioare, cap, mâini, picioare, mișcare antrenată lejer și de  pierderea unui schiu prin zăpadă și amplificată și de stratul de cel puțin 50 de cm de sub el.

 

10 minute am râs de mă durea burta, apoi m-am dus să-l ajut să-și caute schiul care era pe undeva pe acolo pe sub jumatea de metru de zăpadă.  Cred că l-am căutat vr-un sfert de oră de transpirasem tot dar până la urmă l-am găsit.


 

Când ne întoarcem constatăm că fetelor chiar le place munca la calculator că uite ce ”monitor” de 23 își luaseră… așa brunețel cu ochii căprui, slăbuț.. ce să mai…. Bravo măi fetelor… v-ați luat ”stimulent” să prindeți mai repede?  Oricum băiatul a fost formidabil pentru că a reușit să o facă pe Diana să stea în picioare pe schiuri fără să cadă. Eu mai avusesem 2 tentative dar m-am lăsat păgubaș după ce curgeau apele pe mine ca Dunărea la Porțile de Fier. Băi dar trebuia să o vezi pe Diana pe schiuri înainte să o învețe ăsta. Era mai ceva ca Neo din Matrix 1 când a reușit el atunci să evite toate gloațele ălea trase asupra lui. Așa se mișca și ea și dădea din ”aripi” de mai avea un pic și își lua zborul.

 

 
 
 
Oricum fetele au prins cel mai bine faza cu schiatul, cred că și din cauza ”monitorului” care le oferea o bună ”vizibilitate” lăsându-l un pic în beznă pe Micuț care nu a prins mai nimic din această artă a echilibrului și agilității.

 

În timpul acesta, Mr. Rock și Blogărița stăteau cu fundul în sus într-o piscină termală, unde nu au făcut poze să pot să-ți arăt și ție, și în timp ce ei se încălzeau la posterioare, cocktailurile li se răceau în zăpada pufoasă de înconjura piscina… sau cel puțin așa s-au lăudat că eu nu am văzut nicio poză. Băi și se mai lăuda Mr. Rock că a fost la saună și acolo era o dom’șoară brunetă care nu s-a sfiit să stea la saună cu ei doar în costumul Evei de i-a băgat în boală pe toți ăia de acolo. N-am înțeles dacă nu a putut să se holbeze bine de la aburi sau pentru că avea ”polițistul” cu el 🙂

Toată distracția asta s-a întâmplat în hotelul de lângă pensiunea noastră, de ți-am zis mai înainte de el, dar în caz că vrei să te duci, vezi că era cam scump (hotelul că la piscină erau acceptabile prețurile).


 

A fost frumos azi la schi… si chiar am fost în formă și spre bucuria mea nu m-a mai durut nici piciorul. Azi am schiat ca nebunul. Uite:
 
 
Nooo.. și uite că ușor ușor se scurg minutele și se duce și anul 2011. Așa că nu putem să nu sărbătorim cum se cuvine evenimentul, tot la hotelul cu pricina. Cred că deja Bill începuse să ne urască pentru că nu mâncam și la el dar sincer era așa cam ciudățel și nu ne inspira deloc, plus că de fiecare dată comenta la fiecare chestie pe care o făceam și colac peste pupăză nu știu ce gătise în seara aia dar mirosul de pește de ieri seară se combinase acum cu unul de capra sau mai știu eu ce de cred că înebunise toți urșii de prin pădurile din zonă.

 

Îl dăm în colo și plecăm la ”vecini”. Masa de revelion și atmosfera în sine este de nota 10. Am primit vreo 7 feluri de mâncare de, la un moment dat m-am încurcat în furculițele de pe masă, (olteanu, ar zice un prieten, a văzut și el furculiță de revelion) atmosfera era plăcută, prietenii de asemenea, muzica excelentă iar modul în care am fost tratat de chelnerul cu care ne împrietenisem cu o seară înainte a fost exemplar. Bine o fi fost și pentru că îi lăsasem  vreo 20 EUR bacșiș dar na.. așa se fac afacerile…
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
10…9….8…7….6…5…4…3…2…1.. La mulți ani!!!!! Happy New Year!! Ein glückliches neues Jahr!! Sau ce pisicii mei zic ăștia aici în jurul nostru… Frumos an, plin de foarte multe realizări dar mai ales plimbări. Rememorăm, probabil în mod involuntar, în gând, în timp ce ne sărutăm de la mulți ani, frumoasele plimbări de le-am făcut în 2011 și promitem să o ținem tot așa mult timp de acum înainte. Dar hai să admirăm acum focurile de artificii și să… Aoleu… ce e cu capul ăsta de porc spoit cu maioneză și cu morcovi pe ochi?! Alooo.. bă.. nea chelnerul… pentru cearcăne se pun castraveți nu morcovi să știi… N-aud nimic din ce îmi explică … Zicea că este…. Las’ că îți spun mâine…
 
La Mulți Ani!

 

 
 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Mar 262012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...
 
Abia abia mi-a trecut de ochiul ăla învinețit, dar de fapt între timp mi s-au învinețit amândoi pentru că mi-a coborât umflătura și arătam mai ceva decât columbianul Edison Miranda după ce l-a făcut Bute knock-out. Să vezi cum mă ocoleau toți când mergeam pe stradă că săracii credeau că sunt mare bătăuș și nu și-ar fi putut închipui că mi-am luat un volan în freză. Băi bine că mi-a trecut că uite acum vin ai mei în vizită și o băgam pe maică-mea în sperieți dacă mă vedea așa.

 
Și a venit familionul în vizită în sfârșit că de doi ani trăgeam de ei, și unde putem să-i ducem noi ca să-i plimbăm? Păi, așa cum pe tine te-am dus pe la terme și la Verona, și cu ei am dat o fugă pentru că era și aproape dar și foarte relaxant. Dar acum este weekend și, profităm de ocazia că nici Diana nu mai fusese la Torino, ne hotărâm să vizităm acest frumos oraș, încă italian pentru că am auzit că e plin de români.
  

În Torino sunt câteva lucruri frumoase care merită văzute, așa că pe parcursul celor 2 ore, cât durează drumul de la Milano, facem un pic programul cu ce am vrea să vizităm. Întru-cât eu am fost mai des, dar de cele mai multe ori m-am învârtit numai prin centru, am sugerat să mergem întâi pe dealurile ce înconjoară acest frumos oraș, mai exact la biserica Superga, care îți oferă o panoramă superbă asupra întregului oraș și îți dă posibilitatea să hotărăști de acolo de sus ce anume vrei să vizitezi.
 
Băi dar nu ești cu toate rotițele în tărtăcuță? Ia uită-te frate la ăsta…  Între timp am ajuns la Torino și uitasem, din 2005 când am fost eu și am stat mai mult timp, că ăștia aici au o problemă cu locurile de parcare, dar cred că și cu capul, și parchează fix în mijlocul străzii… băi dar fix tu știi ce e aia… pe linia dublă continuă. Așa și ăsta din fața mea, îl văd că se bagă pe mijlocul străzii, încetinește și… PARCHEAZĂ, se deschid ușile la șofer și la pasagera din dreapta, normal fără să se asigure, închid mașina și pleacă fără nicio grijă.  Bun așa, și la noi îți ”plantează” semnul de interzis când dormi și apoi îți ridică mașina peste noapte.
 

 
 
Dar să lăsăm ”ghiolbănelile”, că ăstea în orice loc ai merge tot o să găsești o oaie neagră, și hai să admiri alături de noi priveliștea de ți-o oferă biserica Superga.
 



 

 
Dacă tot am ajuns până aici, hai să dăm o tură și prin biserică, mai ales că între timp a venit și taică-miu, că l-am trimis să vadă dacă e un loc de parcare dar am trecut apoi pe lângă el că ne-a zis unul că sunt locuri sus în piață și că sunt și gratis în week-end, așa că nu am mai oprit să-l luam. Hai mă că nu a urcat mult plus că era un autobuz în spatele meu și nu aveam unde să opresc.
 
 
 
 
 
Biserica este la fel de frumoasă precum mi-o aminteam eu de acum 6 ani, la primul meu contact cu Italia, în august 2005.  Este simplă și fără prea mult fast inutil. După o scurtă reculegere și o lumânare aprinsă ne încumetăm, ținând cont de ”atleții” din gașca noastră, să urcăm pe scările întortocheate până fix pe acoperiș de unde putem admira încă odată frumosul oraș de pe malul râului Po. Îți pun și o poză, făcută la un poster, să vezi cam cum poate arăta orașul de aici de sus dacă ai noroc de o zi senină.
 
 
 
 
 
 
 
În acest loc, în caz că nu ști, pe 4 mai 1949 s-a prăbușit un avion în care era întreaga echipă de fotbal a Torinoului, una dintre cele mai bune echipe de fotbal de la vremea aceea. De aceea în fiecare an, sute de suporteri vin aici să aducă un omagiu.
 

 

 Mai ne plimbăm un pic prin părculețul de lângă biserică și ușor ușor ne îndreptăm spre mașina ca să coborâm din nou în orașul cu parcarea pe mijlocul drumului.  Măi, sunt câteva chestii frumoase pe care merită să le vizitezi în Torino, cum ar fi Museo del Automobile, Muzeul Egiptean, Molle Antonelliana sau Duomo și de ce nu Parco del Valentino, dar ai girjă că dacă mergi noaptea pe lângă parcul ăsta o să ai parte de surprize ”prăfuite”. Sunt și ceva discoteci prin zonă și cred că erau preferatele lui Mutu când mai venea la meciuri pe aici. Într-o noapte am văzut vreo 20 de mascați care prinseseră 3 pricăjiți de albanezi, cred, și-i înșiraseră pe trotoar cu fața în jos, ca fasolea la uscat, în timp ce unul, bine făcut, îi scotocea prin buzunare și alinia apoi în fața lor, punguțele de le găsea. Oricum, sincer, din toate discotecile în care am fost în Italia, cele de aici se aseamănă cel mai mult cu ce avem noi, adică chiar se dansează, nu doar paharul în mână, armaniul pe nas și fița la trotuar să zicem că cică am ieșit la disco, cum se întâmplă de exemplu la Milano.

 

Ținând cont că eram însoțiți de ”sportivi de performanță”, cu excepția soră-mii care e în stare să te plimbe și 20 de km, ne-am limitat totuși la câteva din operele de ți le-am descris mai devreme. Este 10 Decembrie 2011 iar oamenii de aici se pregătesc de sărbătorile de iarnă. Băi dar te rog eu, să nu vii aici în August… nuuuu… asta decât dacă vrei să ții cură de slabire. Este totul închis închis închis, iar dacă îți arde de plimbări ca să descoperi orașul o să descoperi o grămadă de magazine închise, o să descoperi cum o să-ți ghiorțăie mațele de foame și o să descoperi cum o să te coci de cald, așa că să ai grijă când îți programezi o excursie.

 

 

Ca mai în toate marile orașe din Italia, cele mai frumoase locuri și cele mai multe magazine sunt pe Corso Vittorio Emanuele, așa că, nici Torino nu face notă discordantă și ne lasă să căscăm gura prin vitrina multelor magazine de aici. Dăm o fugă și până la Duom că era curios taicămiu să-l vadă ca se spune că aici cică ar fi giulgiul lui Hristos. Nu i-a fost satisfăcută curiozitatea pentru că am găsit închis. Avem o baftă în ultima perioadă să găsim obiectivele turistice închise de numai. Acum mai nou nu ne mai plouă, acum mai nou găsim locurile închise… Offf… sau Ufffa 🙂 cum se spune pe aici prin Italia 🙂 Măcar facem o poză și ne mai plimbăm un pic prin zonă fotografiind una alta, inclusiv Mole Antonelliana care se cam vede din orice colț al orașului.
 
 
 
 
 
Ușor ușor, peste capitala regiunii Piemonte se așterne seara și tot-odată și frigul că suntem destul de aproape de munți așa că ne îndreptăm cu pași grăbiți să găsim un loc unde să ne încălzim nițel și de ce nu să și mâncăm ceva nu? Ce tu crezi că eu rezist doar cu ”pizzettele” ălea de le-am luat de pe ici de acolo. În drumul nostru, în derivă, către un restaurant care să ne inspire și să-i facă și pe ai mei să experimenteze tradiționala bucătărie Torineză, faimoasă în toată lumea, ne oprim pe undeva prin centru să ne încălzim urechile cu câteva colinde și să adulmecăm un pic din spiritul sărbătorilor de pe aici.
 
 
 
 
 
 

  

 Gata că am înghețat, hai să găsim un restaurant… Tot plimbându-ne așa am ajuns fix sub Mole Antonelliana. Normal că muzeul Cinematografiei tocmai închidea iar liftul panoramic care te duce în orice anotimp al anului, acolo sus la cei aproape 160 de metri, să admiri orașiul, era, normal, închis. Mama lui de ghinion… Vezi, că se tot ia Diana de mine că sunt foarte organizatoric. Nu poți să pleci așa la mișto sau ”ad caz…” cum se spune în italiană (te las să cauți pe net cuvântul) pentru că riști să găsești multe chestii închise. Dar de data asta a fost ok că ai mei nu prea sunt cu vizitele dar cred că tu ești, și ai fi vrut să vezi și de sus în jos numerele ălea de pe impunătoarea și la un moment dat controversata clădire.

 
Ști care-i treaba cu numerele ălea? Este șirul lui Fibonacci, un matematician faimos la vremea lui, care, cred că o dată citea el pe blogul unui matematician indian de prin secolul 6 și a văzut acolo o secvență de cifre care îl putea ajuta să rezolve o problemă la care lucra. E vorba de creșterea idealistă și ipotetică a populației întru-cât în șirul lui fiecare număr reprezintă suma primelor două de dinaintea lui (0,1,1,2,3,5,8,13,21… ai prins ideea). Dar hai că sigur cum nici mie nu mi-a plăcut matematica, nici tu nu prea te dai în vânt după ea. Lasă că e bine că era închis că poate mai trăznea iar cum s-a întâmplat în 1904 și ne-o luam în freză dacă urcam acolo. Data viitoare.. acum am și eu o intrebare: Unde mâncăm?!?!



Răspunsul salvator vine de la soră-mea care găsește un restaurant frumușel pe Via Giuseppe Verdi, restaurantul TreDaTre. Foarte șic, frumos și măricel acest restaurant așa că ne punem pe comandat. Printre mâncarurile tradiționale din piemonte se regăsesc mielul și grillul mixt de pește. Cum cu ”be-he-he-ul” nu ne împăcăm așa de bine, mergem pe pește și un pic de paste, mai exact preferatele mele: spaghete cu scoici, usturoi și ulei. Ai mei nu prea se dau în vânt după chestii de genul așa că maică-mea mă pune să-i comand ceva fără ”gângănii” prin farfurie așa că cer o salată de fructe de mare. Au Doamne… băi, tu știi cum arata salata de fructe de mare? Cu siguranță! Câteva frunze acolo, un sos în care sunt ascunși bine și mărunt câtiva creveți, mă rog, delicioasă la gust și destul de estetică. Ia uite ce a primit maică-mea că era să dea pe spate când a văzut farfuria:

 

 

Băi și a naiba chelneriță i-a pus drăcovenia aia de homar fix cu mecla înspre maicămea de ne crăcănaserăm toți de râs de fața ei. Până la urmă l-a mâncat Diana că ea se împacă bine cu ”lighioanele” ăstea de mare. Restul felurilor de mâncare au fost deosebite așa că cina a decurs normal și toată lumea a plecat sătulă, doar maicămea a rămas cu ”sechele” și cred că și acum mai are imaginea cu mustățile homarului și ochii ăia de se ”benoclau” la ea :))
La întoarcerea spre Milano, cât timp Diana era în magazin mi-a sărit în ochi un super cadou de Crăciun cu care pot să-l întregesc pe cel pe care îl luasem deja. Este mare și gras ca mine, dar mult mai simpatic. Ți-l arăt dar să nu-i spui încă…. Al naiba nu încape în portbagaj….
 
Cum am apucat să-ți descriu cât de cât, Torino este un oraș frumos, iar acum în prag de sărbătoare este chiar superb, dar dacă vrei să-l vizitezi dedică-i măcar 2 zile și citește bine programul obiectivelor turistice. Să ai o seară frumoasă eu mă… ia-uite frate nu se închide portbagaul de la iepuroiul ăsta…Aaaa… că doar n-o să-l ținem în brațe….


Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Mar 112012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Îți amintești că ți-am spus la un moment dat că am avut un eveniment mai neplăcut care ziceam că m-a scos un pic din uz și nu am mai scris o perioadă. Ei bine a venit vremea să ți-l povestesc. Măi fii atent, tu mă vezi așa  mai “pufos” să zicem, dar chiar și așa tot sunt capabil de diferite sporturi după cum ai văzut că am urcat cu bicicleta până la 2.600 de metri (daca ai uitat vezi aici). Unul din sporturile mele preferate iarna este bineînțeles schiatul și cum la 3.300 de metri zăpada era deja numai bună iată-ne porniți spre Bormio, în nordul Italiei.



 


În această aventură plecăm cu două mașini pentru că suntem mai mulți care avem chef de voie bună. Conducătorii auto suntem eu și Lichidatorul, îi zic așa datorită faptului că la jobul lui asigură lichiditățile firmei. Oricum îl cunoști că a mai fost cu noi prin mai multe locuri (Croația, Franța etc.) doar că nu i-am zis numele până acum. Pe lângă noi  4, eu Diana, Lichidatorul și prietena lui mai avem 4 invitați surpriză, și anume: Auditorul, Țânțarul, Micuța și mama ei. Despre Auditor o să-ți mai povestesc, Țânțarul e tot coleg cu noi și îi spun așa pentru că are 60 de kg cu bocanci cu tot. Micuța este prietena Dianei și venise in vizită cu mama ei la Milano. Buun… acum că îi cunoști pe toți hai să lăsăm palavrageala și să plecăm la drum.. Aoleu e deja 7:20 azi 26 Noiembrie 2011 și noi încă nu am pornit la drum

 
 
Băi mult e de condus până la Bormio. Sunt aproape trei ore și jumătate și așa îmi era un somn… Aloooo.. Diana!!! Ia uite frate a adormit cu capul pe geam… păi ce faci măi.. Intreține atmosfera aici să dorm eu 😀  De regulă noi mergem la Piani di Bobbio care e doar la 1 oră de Milano doar că acum iarna o să vină târziu așa că cei 1.800 de metri de la Bobbio sunt buni de coborât cu bicicleta nu cu schiurile. O să te duc oricum și la Piani di Bobbio că e frumos și chic și acolo…. Ce vrei mă?! Doamne…a înebunit lupul… Țânțarul are chef de o cinzeacă auzi… să se încălzească și să-și facă curaj la schi. De unde să luam măi o cinzeacă?
 
 Oprim până la urmă, după ce se termină autostrada, să luam și noi un mic dejun sănătos. Fiecare vrea mâncare normală doar țânțarul cere la bar: una cinquantina di grapa (50 de țuică) că a făcut el o traducere ad hoc. S-a uitat aia la el ca la mașini străine…  până la urma a venit cu o sticlă de o juma’ de litru de țuică. Doamnă stai nu-l îmbăta că și așa abia ne înțelegem cu el. Doamne cât de repede poate să vorbeasca.. și în română și în Italiană.


Ajungem în sfârșit pe pistă. Primul contact cu pârtia în iarna asta. Diana cu fetele nu închiriază schiuri pentru că preferă să viziteze orașul așa că rămânem noi băieții să ne spargem în figuri. Dar ce să te spargi mă că doar eu cu Lichidatorul schiem. Ăștialalți sunt praf… Off.. hai săi învățăm pe pista de începători. Băi să fiu…. Al naiba Auditor, nu îmi vine să cred. Ăsta e obișnuit să citească și să prindă repede procedurile. I-am explicat trei patru mișcări, ceva trucuri la curbe și, ia uite la el cum coboară. În 30 de minute era deja la un nivel mediu. Pe când Cinzeacă boy a căzut de cred că au fermentat toate prunele ălea de țuică în el. Săracul… A prins cât de cât dar nu pentru pistele de la 3.300 de metri. Mai trebuie să exerseze doar că Lichidatorul nu mai are răbdare. El vrea sus și a zis că pleacă și singur. Băi Cinzeacă, fii atent… te mai dai până nu cazi deloc. Când reușești asta de 3 ori consecutiv vii sus, ok? Băi să nu vii mai devreme că e nasol apoi! Da? Ne înțelegem și plecăm doar noi trei în creierii munților.

 

 
Între timp Diana cu fetele căutau un patinoar să guste într-un fel și ele timid din acest început de iarnă. Orașul este in plin proces de împodobiri pentru sărbătorile de iarnă, iar o băbuță în pragul casei, cum mai vezi pe la noi pe la țară, le dă bună ziua. Dacă te uiți în jur nu prea ai zice că urmează să vină iarna ci mai degrabă primăvara. Orășelul de doar 4.000 de locuitori impresionează prin arhitectura lui boemă dar și prin frumoasele peisaje pe care le oferă, dar în accelași timp și pentru facilitățile balneare pentru care este renumit și plăcut turiștilor. Dar fetele era aici pentru alt motiv… și uite că au găsit motivul: Diana care este înebunită după patinaj face cel mai mare botic când găsește în loc de gheața cristalină un mare semn ÎNCHIS. Oricum eu cred că înăuntru era o minipiscină și nu patinoarul unde se antrenează echipa olimpică așa cum scria pe pliante. Hai măăăă.. îi zic la telefon că mă sunase între timp, în timp ce urcam spre culmile munților, haaaai… asta esteHai aici sus pentru că sunt niște peisaje superbe! Orășelul e frumos, îmi zice, dar e cam pustiu. Nu știu unde s-a dus toată lumea! Hai că venim și noi la voi.



 
 
 
Doamne ce frumos este aici sus, că am ajuns între timp. Te simți efectiv deasupra tuturor. Se vede până până hăt în Elveția. Super frumoasă priveliștea dar nu mă bucur mult că ma lichideazăăsta că el vrea să schieze. Și dă-i!
 
Pista este excepțională, zăpada este naturală și nu artificială așa că se schiază superb. Din păcate nu sunt deschise decât vreo 3 că de, sunt totuși 15 grade jos… nu e chiar răcorică. Chiar și așa este excepțional. După două coborâri deja le învățăm și zburăm ca nebunii…. Aaaa… stai băă… alooo Lichidatorule…. Stai mă să vină și Auditorul !! 
 
Și pe Lichidator tot eu l-am învățat să schieze dar pe pârtiile de la Pianni di Bobbio care sunt mult mai ușoare ca aici. Acu’ nu e că sunt eu mare expert la schiat că nu m-a învățat nimeni. M-a dus un prieten acum ceva ani la Azuga (cea mai dificilă pârtie din țară) și a zis… Hai! L-am înjurat toată ziua dar până la urma am prins. Așa că cu ce știam eu, cu ce am mai auzit de la unul altul în ultimii ani, le mai dădeam la băieți câteva sfaturi. Ia uite frate cum vine Auditorul… zici că s-a născut pe schiuri! Bravo man! Ești deja expert… hai!
 
 
 
Ce să-ți spun. Se schiază foarte frumos aici și pistele sunt relativ ok fiind roșii (adică medii) ca dificultate. Dar ușor ușor… ia ghici? Normal… ÎMI E FOAMEEE!!!! 🙂 Așa că ținând cont că între timp ajunseseră și fetele sus, mâncăm doar o ciorbiță rapid, ca să ne păstrăm pentru diseară. Restaurantul de aici este de vis. Este cel mai înalt loc unde am mâncat vreodată fiind construit practic fix în vârful muntelui și având toată fațada din sticlă de jur împrejur să poți să admiri peisajul deosebit.



 

 
 
După mâncărică se zboară efectiv pe pârtie. Venise și nea Cinzeacă și să-l vezi al naiba ce se ținea de noi…. De fapt apoi ne-am prins, când l-am văzut în fund, pe spate și sărind toate dâmburile posibile, că săracul nu putea să oprească. 🙂 L-am ridicat și am continuat distracția. Super fun cu el că e și haios așa de felul lui. Ăsta te face să râzi indiferent ce probleme ai. Ajungem la o pârtie foarte înclinată, cu zăpadă afânată, d-aia nasoală de-ți pune ”piedică a naiba”. Mai coborâsem înainte dar așa ca babalâcii așa că acum vrem să ne spargem în figuri. Țânțarul renunță și o ia ușor în plug, Auditorul zice că nu suntem întregi la cap, iar Lichidatorul zice să o iau eu înainte. Acum îți închipui că cu atâția spectatori nu puteam să-i dezamăgesc. Băi și era abruptă rău pârtia dar, dă-i.


Slalom stânga, dreapta, ”maldăr” de zăpadă în față, sar, aterizez ușor dezechilibrat, stânga, dreapta… viteza devine din ce în ce mai mare. La un moment dat văd un ”maldăr” d-ăsta de zăpadă afânată și pe unul cu placa de stătea în fund. Fac rapid un plan în cap și decid că pot să trec pe lângă movilă prin fața ăstuia. Planul decurgea perfect, traiectoria era numai bună și…. Și se ridică ghiolbanul ăla cu placa așa brusc fără să se uite, fără nimic și-mi sare în față. Zic că dacă intru în el îl las lat că era de 3 ori mai slab ca mine. Viraj brusc în sus pe pantă, panta are înclinație foarte mare și mă ridică de la pământ, nu vreau să cad, virez invers… asta a pus capac pentru că m-a accelerat și mai mult. Din inerție am fost întors cu spatele la pârtie, picioarele mi s-au ridicat de pe pământ, iar când am simțit fundul care mi-a bătătorit zăpada, am apucat doar să gândesc: Capul! Da… capul a luat o trântă pe spate iar din exterior Lichidatorul a amuțit, văzând cum capul meu, cu frumoasa mea cască albă, s-a izbit precum o minge trimisă de Mutu în bara porții și, a ricoșat la o juma’ de metru de pământ. Ăsta încă era acolo înmărmurit dar eu m-am ridicat instant și îmi venea să-i sparg capul ăluia cu placa. Dar ia-l de unde nu-i.
 
Băi vedeam totul în ceață. Noroc că era ultima coborâre așa că mi-am revenit în telescaun în timp ce-l înjuram pe ăla. Ultima coborâre am zis?! Nu? Normal, că se închidea pârtia… păi Auditorul ce face pe pârtie? Băăăă!!! Coboară mai repede că se închide… Ăsta nimic. Imi arată cu degetul mai sus pe pistă. Cinzeacăăăăăă… băăăă coboară că se închide pârtia…. Cinzeacă e kaput.. nu mai putea. Stătea în genunchi, cu schuirile în mână încrucișate și cred că se ruga nu știu ce făcea. Coborâm rapid după el cu toate că ăștia inchiseseră pista dar i-am rugat să ne lase să-l recuperăm pe ăsta. Când acolo, călare pe un snowmobil și zâmbind de mama focului venea Cinzeacă complet ”vindecat”. Îl recuperase salvamontul și era așa de bucuros. Fiț-ar casca ta să-ți fie… eu nu m-am plimbat cu snowmobilul până acum. Gata, s-a terminat totul cu bine… băi ce ”troacă” am dat de pământ, noroc cu casca.
 
Încheiem seara coborând jos în orășel, care între timp se animase și prinsese aer de sărbătoare, cu oameni îmbrăcați în port popular pe stradă și magazine luminate de beculețe și podoabe de iarnă. Am mâncat în unul dintre cele mai frumoase restaurante de apres ski de până acum. Știam că o să-mi fie lene să ți-l descriu așa că i-am făcut mai multe poze :). Restaurantul se numește La Contea… Dar nu s-a terminat aici povestea….



 

 
…. doua zile mai târziu, Luni seara.
 
Așa și, zici tu, cum te-a scos evenimentul ăla din uz? Ei bine nu ăla m-a scos ci altul. Noi băieții ne-am făcut un obicei și o dată pe lună (dacă e frumos) ieșim la o tură de karturi, imediat după serviciu. Așa că astăzi, 28 Noiembrie aveam a V-a ediție de pe 2011 și normal că am decis să participăm cu toate că era un frig ca naiba. La fiecare ediție Diana venea cu mine și ne filma să putem face apoi filmulețe și să ne dăm șmecheri. De data asta avea ceva treabă pe acasă și nu a mai venit să-mi poarte noroc. Locul unde mersesem ultimele dăți era in Ottobiano, o localitate la naiba în praznic mai ales că trebuia să ne ducem la 8 seara după serviciu. Deja drumul până acolo trebuia să ne dea de înțeles că nu e a bună deoarece era o ceață de nu vedeai la 5 metri în față.



 

Pista de aici este renumită în Europa ca fiind una dintre cele mai mari și mai bine dotate unde se organizează diverse campionate la nivel European. Ajungem și trec cu bine calificările, ba chiar am ajuns pe locul 2, Eu de regulă termin în primii 4 din 8-10 concurenți deci e acceptabil ținând cont că, gabaritul, influențează foarte mult viteza karturilor și eu și încă un tip suntem cei mai grăsunei 🙂 Pornind deci din pole position, calc la maxim kartul, cu toate că de la ceață se umezise pista și aluneca destul de nasol. Dar problema nu a fost asta, problema a fost că după o curbă m-am trezit cu unu oprit fix în mijlocul pistei și frânează dacă mai poți. L-am luat în plin! Pe moment nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat mai ales că nu îmi curgea sânge s-au ceva și m-am dus doar să văd dacă e ok. Apoi am văzut că se uitau ăștia ciudat la mine și au zis că e mai bine să cheme ambulanța. Nu îți dau acum toate detaliile. Sunt ok! Doar că, apoi am realizat că, de la impact am dat cu capul în volan și, chiar dacă aveam cască, am dat fix cu viziera care s-a spart și am lovit de fapt direct cu fruntea.  Semne de bună purtare ce să mai! Mă luau ăștia la mișto că atunci când ajung acasă Diana îmi înnegrește și celălalt ochi! 🙂 Pentru siguranță am mers la spital că au insistat ăștia. Când a venit salvarea și au văzut asistenta, toată lumea era bolnavă, pe toți îi durea câte ceva, dar ”norocoșii am fost doar noi doi și doar noi am mers cu ambulanța și cu bruneta cu ochi albaștri care mesteca gumă pervers 🙂 . Nu mai fusesem în viața mea cu salvarea! E cool 🙂 dar sper să nu se mai repete. După control mi-au zis că sunt întreg la cap, dar eu nu îi cred… 🙂

 

Am primit 4 zile de odihnă să meditez la tâmpenie și partea ciudată este că în ziua aia chiar vorbeam cu un prieten că ăștia aici în Italia una două se îmbolnăvesc și eu nu am avut în viața mea o absență, nici măcar la școală, pe motiv de boală! Na… că am primit acum. A doua zi, când eram cu gheața la cap, m-a sunat patronul de acolo să vadă dacă suntem ok și să-mi spună și că am strâmbat volanul cu capul! Știam eu că sunt capos! Mi-a confirmat! 🙂
 
Sunt bine și eu și colegul, stai liniștit, gata cu sportul extrem pe anul ăsta! De acum doar chestii soft că nu mai vreau ”gâtieră” din aia sub barbă!



Băi oricum acum sincer, macar eu mi-am învineţit ochiul într-un mod cât de cât “normal” pentru învineţit ochii, nu ca o prietenă de-a mea de a stat cu piciorul în ghips o lună care ia ghici tu cum şi l-a succit!! Ghici?
Cică în somn dom’le… auzi… să-i zici lu’ mutu că în somn…. ne sună într-o zi pe la 5 dimineaţa.. Că i s-a deplasat rotula… aşa în timp ce dormea…. Băi mă laşi…. Ajungem acolo şi ne scărpinam în cap toţi… şi eu cu Diana dar şi ăia de pe salvare… care nici măcar nu ştiau cum să o ridice din pat. Toţi o luam la mişto întrebând-o unde l-a ascuns… Ziceam.. hai spune că nu te spunem lu’ bărbatu-tu dar zii unde l-ai ascuns să-l întrebăm cum de a făcut asta? :)) Bine săraca chiar a păţit-o aşa… din cauza ligamentelor slabe i s-a deplasat rotula…. super nasol… şi-a revenit apoi la spital şi şi-a scos şi pârleala că a stat şi ea apoi cu mine şi ceilalţi la spital până la 2 noaptea!! Măcar eu am avut martori nu ca ea!!! 🙂

 
P.S. Nu mi-a fost invinețit și celălalt ochi! 🙂 Am fost cuminte apoi așa că nu mai comenta ci uită-te la un filmuleț de data trecută :
 




Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Mar 052012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...



Azi e mâine, adică a doua zi de plimbare în jurul frumosului lac Garda. Am cam dormit… băi și ce tare e vinul roșu…. Ce-am mai leneviiiii…. Dar nu se poate.. Este ora 9 și trebuie să ne ușchim și să eliberăm camera așa că luam o gură de aer curat pe post de mic dejun, că nu era inclus și mai furăm câteva poze superbe cu priveliștile de aici.  Gata plecăm… vrem să dăm o tură de lac cu mașina așa că trebuie să avem timp, mai ales că vrem să urcăm și cu telecabină să vedem lacul și mai de sus.   Sărut-mâna, la revedere…. Foarte de treabă doamna de aici. Ne-a povestit și cam ce putem să facem pe malul lacului și pe unde să ne oprim. Din păcate ne-a dat și vestea proastă că s/ar putea ca telecabina să nu funcționeze că este în afara sezonului. Băi și ce frumos era afară… de 10 ori mai frumos ca într-o zi de vară, chiar dacă era începutul lui Noiembrie. Asta este… plecăm și vedem!

Ce frumos aici pe malul lacului… o plăcere să conduci și să admiri peisajul ce se așterne în fața ta. Este totul excepțional, prea frumos pentru a nu opri și a face măcar o poză…. Așa că oprim și…. Ce ziceam că este mai frumos ca într-o zi de vară? Așa ziceam nu? Daaa… păi de asta mi-am pus și tricou că am zis să nu transpir. Diana normal s-a îmbrăcat ca de obicei: 4 geci, 5 căciuli și eșarfe și normal ochelarii de soare, deci ea nu are probleme. Băi mi-au înghețat toate cele dar cine mai are poză de fiță ca mineee? Huh? Ia fii atent tu… tricou cu fular… Botezatu e mic copil pe lângă mine. Într-adevăr lacul Garda este foarte pitoresc, dar dacă ar fi să-l compar cu Como nu aș știi să-ți zic care e mai frumos. Hai.. mă ții de vorbă aici și nu mai plecăm. Hai să mergem cu telecabina aia de la Malcesine. Este o telecabină super tare care te urcă pe Monte Baldo și de acolo poți să vezi tot lacul în toată splendoarea lui.
 

 

 



 
Mda.. poți să vezi un…. mare afiș pe care scrie: ÎNCHIS! Aaaaaa!!! Vreau cu telecabinaaaa!!!!! Aaaaaa!!! Ia uite că e unul mai grăsuț așa pe aici de se bagă în seamă.. Băi nea… ia zii care-i șpârla cu afișul ăsta? Ce trebuie să faceți măăă? Să o vopsiți?! Las-o nene că merge și așa… hai nu băgăm și noi o tură? Ce să fac mă?!?!? Trekking… 7 ore?!?! Băi tu cred că nu ești cu toate țiglele pe casă! Să urci tu 7 ore până la cota 2.000 pe jos.. oricum ai nevoie mai mult decât mine! M-ai supărat așa că mergem să mâncăm! Măi și cum se vede muntele acolo sus… Off…


 

 
Offf.. am făcut botic amândoi că nu am putut să urcăm cu telecabina dar nu lăsăm noi evenimentul acesta să ne întristeze așa că explorăm frumusețile orașului Malcesine și luam și noi micul dejun. Am mai fi stat pe aici pentru că este totul așa, parcă ireal, lumea de aici pare să nu aibă nicio grijă și timpul parcă s-a oprit în loc, dar trebuie să plecăm să terminăm turul lacului pentru ca apoi vrem să mergem și vreo 2-3 ore la terme. UPDATE: până la urmă am urcat acolo sus într-o altă poveste, într-un alt an 🙂 vezi aici.
 
 

 


 

Ușor ușor am reușit să dăm un tur de lac. Nu mai știu exact cât a durat că ne-am mai oprit din loc în loc să mai facem poze. Partea estică să știi că ne-a impresionat foarte mult pe când partea vestică mai de loc, de nici nu am oprit. Sincer cred și datorită faptului că strada era foarte foarte îngustă și plină de tuneluri dar oricum nu cu foarte multe localități. E frumos oricum dacă ai timp să te oprești în Desenzano și să mănânci ceva pe malul lacului. Noi nu am mai oprit că am mai fost odată, plus că aveam altă destinație.

 

 
Și ce altă destinație mă, zici tu, că te-am înebunit cu destinația mea. Băi fii atent… Mă uitam eu odată pe Google Maps și căutam așa un loc în aer liber cu verdeață, cu lacuri mă rog, ceva așa mai feeric. Era și Monza care corespundea criteriilor dar totuși aș fi vrut să facem și baie în lac… Hmm și tot uitându-mă așa îmi sare în ochi: Parco Termale di Garda: Villa dei Cedri. Intru pe net, citesc am văzut pozele superbe, prețurile normale și distanța ok, am fost o dată și ne-am îndrăgostit de locul acesta. De atunci mergem mereu . Dar hai să nu te mai aburesc, uite am ajuns în localitatea Cola’ di Lazise. Care-i treaba cu ”cola” nu mă întreba că pe aici prin zonă se produce doar apă de Sirmione da aia nu e de băut. Sărim repede din mașină… stai măi mai încette-a impresionat intrarea aia în formă de poartă de cetate huh? Vrei să fii primul? Hai, vino cu mine și cu Diana că acum știm pe aici. Poarta asta este așa pentru că aici a fost un vechi domeniu în trecut, unul dintre cele mai impozante din zonă și nu degeaba la nenea nemții, în al doilea război mondial, le-a plăcut să-și facă aici centru de comandă al Italiei de Nord.
 


După ce intri pe poarta impozantă, în fața ta se așterne o mare de gazon verde, presărat din loc în loc cu floricele de câmp și alei cu pietricele, iar peste toată această imagine feerică se ridică falnici cedri seculari, palmieri precum și câțiva stejari care întregesc cu culoarea lor aurie acest pastel de toamnă. De fapt stejarii sunt singura ”pată” de toamnă în acest tablou deoarece nu știu să-ți explic și nu știu dacă delirez dar în această parte sudică a lacului garda este o climă tropicală mai tot timpul anului și mereu este cu cel puțin 5 grade mai cald decât în alte zone de aici. Parcurgem cred pentru a cincia oară aleile modelate frumos în peisajul de basm și… hai ce faci? Ai rămas gură cască…. Hai și tu cu noi… Uite cum intri aici pe dreapta sunt niște terme închise, cred că sunt pentru tratament, nu am fost niciodată.. apoi un pic mai în față, în mijlocul oazei de verdeață se așterne o prima mini piscină în aer liber dar asta este deschisă doar vara. Hai cu noi.. pe aici printre pin și cedru… uite, aici este lacul de ne place nouă!

 
Aici lacul cred că are vreo 2-3000 de metri pătrați nu știu să-ți zic exact că nu scria niciunde și are cam 25 de grade peste tot și din loc în loc sunt dușuri care ies din pământ cu apă de 32-35 de grade. Vezi că mai sunt unele cu apă mai rece să nu îți iei țeapă. În mijloc după cum ai văzute se află o mare pompă de unde vara țâșnește și aruncă la mare înălțime un mare jet de apă receee…. E o plăcere deosebită să stai în apa caldă și să-ți pice apă rece de sus pe tine. Dar vara da.. acum nu e nicio plăcere așa că din cauza asta l-au și oprit acum. Tot în lac după cum ai văzut mai sunt și două căzi imense, de vreo 20 – 30 de persoane unde apa are 37 si 38 de grade. Băi… 38 sunt multe… te ia capul dacă stai mai mult de 10 minute așa că nu te aventura. Dar cel mai tare și mai tare este faptul că înotând așa prin lacul acesta ajungi la… peșteri!! Da poți să intri într-o peșteră unde sunt alte dușuri înăuntru și tâșnitori precum și bănci în apă pe care stai în timp ce ți se face un super hidromasaj. Este superb îți spun! Iar dacă ești un babalâc ca noi după ce pleci de aici te simți ”ca când ți-a luat durerea cu mâna”! 🙂
 

  

 

 
 
Este 14:30 așa că ne grăbim ca la 15 se închide restaurantul împinge tava de aici. Au o mâncare de nota 10 și niște prețuri foarte bune. Cu 18 EUR în doi mânînci de te spargi. Mai dai și intrarea 48 (tot în doi) și întregești un frumos cadou de aniversare de nuntă cum am făcut noi. Ce să-ți povestesc aici… că nu trebuie să te bălăcăresc cu nimic.. am intrat în apă și am stat aproape 3 ore de nu mai vroiam să plecăm. Este deja dreptul minunat să faci pluta și să privești cerul printre ramurile cedrilor falnici sau să înoți în cadă la căldurică. Ai grijă s-o lași mai moale cu pupăturile, da, că aici scrie că nu ai voie cu ”efusioni amorose”.
 

 

 

 
 
După un duș fierbinte ne simțim ca ”noi” așa că plecăm pe ”camino della salute” (traseul sănătății) să luam încă o gură de aer curat și să admirăm frumusețea locului. Wow!!  Uite un fazan la vecinul de vis a vis! Trebuie să-i zicem și proprietarului de aici să bage și el ceva păsări exotice pe aici să-i ia fața vecinului… Hmm cu toate că nu cred că mi-ar plăcea când fac eu pluta și privesc cerul albastru să treacă vr-un păsăroi d-ăsta și să ne blagoslovească cu vr-un ”noroc”.. Nu, nu.. las-o așa… rămânem doar la Cedri și Palmieri.

 

 
 
 
După cum ne-am făcut noi obiceiul, după fiecare vizită la parcul termal încheiem seara la Verona la un mic aperitiv, mai ales că e doar la vreo 25 de km de aici. Așa că zis și ajuns la Arena din Verona, faimoasă pentru spectacolele de operă care se desfășoară aici în aer liber. Azi nu mai e nimic de Giuseppe Verdi sau alți artiști faimoși așa că ne mulțumim cu o mică plimbare prin fața imponentei arene și înaintăm cu pași mărunți pe via Mazzini.

 

Sincer pe faimoasa strada a shoppingului din Verona, Via Mazzini, nici nu ai cum să înaintezi altfel decât cu pași mărunți pentru că este o înghesuială de nedescris. Aici nu prea se simte criza. Dar ușor ușor ajungem în capăt, în piața delle Erbe dar înainte de a ne opri la un aperitiv decidem să mai vedem o dată casa Juliettei. Dacă tot am ajuns aici, facem și noi ce face toată lumea și ne tragem o poză cu sânii fetei. Acum na.. nu mai comenta că nu știu dacă noi suntem ăia perverși sau asta mică de stă cu sânii goi pe aici… da? Acu sincer toți sun niște perverși frate.. nu dom’le, nu și-ar face unul o poza în care o ține în brate sau se face că o sărută sau o mângâie.. nu dom’le.. toți pun mâna pe țâțe… scuzați limbajul  🙂  Înaintăm apoi ușor spre râul Adige și odată ajunși la unul dintre zecile de poduri care îl traversează, decidem să-i urmăm cursul șerpuit admirând străduțele și arhitectura plină de istorie a acestui oraș romantic.

 

 

 

 

 

 

Încheiem seara romantic la un pahar de vin Diana și un suc de fructe eu.. de sunt cu mașina și chiar respect regulile și suntem foarte bucuroși de această aniversare odihnitoare în care ne-am simțit excelent…. Mâine trebuie să ne ducem la serviciu! Nuuu…!! Vreau să rămânem aici!! 🙁

 
Să ai o seară deosebită și tu! Somn ușor !




 Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Mar 012012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

 
Mai tu ştii ce este astăzi? Habar n-ai nu…… Aoleuuu, vai de tine…. eu nu îmi permit să uit… sper să nu mi se întâmple cu timpul cum mai citim prin bancuri… Băi weekendul ăsta aniversăm 2 ani de când suntem căsătoriţi! … Cum adică nu te interesează mă? Bine da.. ai dreptate… te lasă rece chestia asta…. dar dacă ţi-aş zice că de aniversarea noastră mergem într-un loc deosebit, un loc liniştit unde poţi să meditezi, să te relaxezi şi eventual să profiţi şi de nişte băi termale în aer liber în mijlocul naturii? Eu cred că te mai „încălzeşti” un pic, mai ales ca locul e destul de aproape de Milano sau Verona şi ai putea să impresionezi plăcut pe cineva cu o surpriză de genul! Ia gândește-te…

 

 
Cum îţi spuneam anul acesta am hotărât să facem aniversarea undeva mai aproape, într-un loc mai liniştit pentru că, chiar dacă nu e într-un loc ca Barcelona unde am fost anul trecut, sigur şi locul de aici are frumuseţea lui aparte şi trăsăturile lui unice. Dacă la Como te duci să explorezi, să vizitezi sau pur şi simplu să caşti gura ei bine, după mine la lacul Garda vii să te relaxezi, vii să te regăseşti sau doar să te bucuri de peisaje superbe la fiecare pas. No bun dar până ne regăsim noi trebuie să regăsesc cheile de la garaj că am schimbat brelocul şi nu ştiu unde le-am lăsat… Dianaaaaaa!!!
 
Hai că am plecat, blagoslovit că sunt împrăştiat dar e mai bine să pleci la drum cu „bine-cuvântarea” primită! 🙂  Ia zi… Ai mai fost pe la lac pe aici? Nu ştiu dacă ştii dar este cel mai mare lac din Italia. Are aproape 400 de km pătraţi…. adica aproape dublu suprafaţa Bucureştiului şi s-a format prin topirea gheţarilor. Dar hai să lăsăm lecţia de geografie. Ţi-am povestit doar aşa să nu te plictiseşti până ajungem acolo. Până ajungem „acolo” unde rezervasem noi camera ne oprim să vizităm o altă localitate frumoasă şi preferată de către bogătaşii de odinoară  pentru specificul ei termal dar şi pentru amplasare, şi anume Sirmione.

 

 

 
Sirmione este un orăşel situat pe singura mare peninsulă de pe lacul Garda şi probabil că şi acest lucru îi crează o frumuseţe aparte. O dată ce părăsim autostrada, drumul porneşte serpuit şi înghesuit de casele impozante şi parcă cu greu ajunge la capăt unde ne întâmpină castelul şi fortăreaţa de odinioară a oraşului Sirmione. Parcăm la intrarea în oraş şi plecăm să luam o gură de aer proaspăt şi să mai vizităm încă o dată vechea cetate. Îţi spuneam că Sirmione se află pe o peninsulă. Ei bine aşa este doar că impozantul castel de se află în faţa noastră este de fapt pe o insulă, fiind înconjurat din toate părţile de apă, ba mai mult în unele locuri apa ajunge până la porţile acestuia. Înainte de a vizita „ţinutul” îl rugăm pe un nene să ne facă şi pe noi o tură cu barca lui să avem aşa o imagine mai de ansamblu a insulei. De treabă nenea. Ba chiar ne-a propus un preţ foarte bun la tura cu barca de nu a trebuit să ne mai ţigănim aiurea. O fi fost că eram în extrasezon de am dat doar 25 EUR.
 
 

 

 
Ce fain să te plimbi cu barca prin castel 🙂 dar normal că priveliştea de pe lac, de unde poţi să vezi în ansamblu este net superioară celei de aproape. Nenea face un pic şi pe ghidul şi ne duce în fiecare din cele 4 colţuri ale insulei explicându-ne ce şi cum. Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost explicaţia legată de turlele castelului… care cică erau în formă de cruce… nu prea remarci dacă nu te uiţi atent. Chestia asta însemna că locuitorii cetăţii erau „sponsorii” Papei de la Roma aşa că dacă erai unu „anti” ştiai dinainte că nu eşti binevenit aici.
Beaahhhhh… mamăăă ce miros de îţi mută nasul… Mă uit la ăsta şi râdea de mama focului uitându-se la feţele noastre alb verzui…. Mamă în ce hal mirosea aici… Şi ne-a făcut semn să ne uităm în apă de unde ieşeau o multitudine de bule mici cu.. SULF!!! Aoleu… asta mirosea… şi ce caldă era apa.. super interesant… din loc în loc unde ieşea sulf era şi apa caldă. Acum îi înţelegem pe romani (nu români mă.. romani) de ce le plăcea să o „ardă” prin locurile ăstea. Oamenii locului au profitat de „dotările” de aici şi au făcut şi nişte terme frumoase în aer liber dar nu mergem la ele…ne păstrăm pentru mâine ca să mergem într-un loc mult mai feeric… o să vezi.
 
 
 
 
 
 

Părăsim bărcuţa, nu înainte de a mă da eu șmecher făcând pe căpitanul la cârma „yahtului”, şi plecăm să explorăm cetatea. Aici este totul cam cum ţi-am descris cetatea Aigues Mortes din sudul Franţei. Adică e cum vezi prin filmele ălea a căror acţiune se petrece prin evul mediu, doar că nu mai ai mocirla şi găinile pe uliţe! 🙂 Fiecare căsuţă în interiorul cetăţii e bine aşezată atât pe post de gard şi zid cât şi pentru a delimita străduţele înguste care străbat în lung şi în lat cetatea. La tot pasul vezi măslini şi lămâi de îţi e mai mare dragul să-i îmbini cu terasele în aer liber şi acoperişurile cărămizii într-o poză desăvârşită. Tot ţinând înainte drumul spre capătul peninsulei ajungem la o Vila care acum a devenit muzeu.

 

 

 
 

Băi frate câta căsoaia îşi făcuse nenea Catullo ăsta, că a lui era villa de îți ziceam. Mare parte din ea încă mai e în picioare și astăzi şi reuşeşti să-ţi dai seama cam cât putea să fie de impozantă la timpul ei. Nu îţi închipui că-i un palat d’ăla de manelist că nu e aşa… e doar mare ca na, omului îi trebuia spaţiu şi lumină să-şi compună poezioarele şi chiar dacă petrecea mult timp la Roma când venea aici la viluţă vroia să se simtă bine. Şi îi cam plăcea să se simtă bine că am văzut eu ca sunt cam perverse câteva din poeziile lui. Dar hai să-l lăsăm pe om să se odihnească şi să ne plimbăm prin grădina de măslini unde eu mă prostesc şi mă autointitulez Caesar de Sirmione când îmi pun nişte frunze de măslini în cap spre deliciul Dianei. Uşor uşor înaintând prin grădina de măslini şi pisici… Doamne câte pisici.. de unde or veni…. ajungem pe partea estică a insulei şi înaintăm pe un ponton, plin cu caca de pescăruşi, şi ne oprim să admirăm lebedele încercând să uităm de „petele de pe mocheta” de până aici.

 
 
 
 
No hai că am zăbovit ceva pe aici…. trebuie să plecăm să ne cazăm în localitatea Torri del Benaco unde rezervasem camera pentru seara aceasta. Se ajunge relativ repede… în localitate, că unde era hotelul a trebuit să ne mai învârtim vreo 10 minute. Băi nea arhitectule, unde ai cococţat frate hotelul ăsta… păi tu îţi dai seama că dacă e să mergem până jos în „sat” să luam câte ceva de la „aprozar” ne ia gaia să urcăm până aici pe jos, ținând cont că abia trăgea maşina. Mamă şi ce parcare avem… Unde să bag eu mă „balena” noastră in 2 metri pătraţi ăştia…. Dar.. să terminăm cu plângerile mi se atrage atenţia…. Avem parcare, avem hotel, avem… WOW!!! Ce privelişte superbă avem de aici din faţa hotelului!!! Excepţional…. se vede aproape tot lacul. Hai să ne cazăm repede şi să dăm o fugă prin orăşel.
 
 
 

 

Foarte de treaba doamna la recepţie, luam rapid cheia şi plecăm spre cameră. Hotelul este excepţional fiind alcătuit din mai multe căsuţe de câte 3-4 apartamente care comunică între ele printr-un sistem de lifturi interesant dar şi alei în mijlocul gazonului verde sau scări din piatră de munte care te ducă până sus la graniţa moşiei unde se află o superbă piscină. Cred că este super să vii aici vara să te bălăceşti şi să priveşti lumea de sus. Camera noastră este super frumoasă iar când Diana deschide uşa de la balcon nu mai ştia în ce parte să mai ţopăie de bucurie, iar cu un zâmbet de-i trecea în sus de urechi se întoarce şi îmi zice: Avem un balcon imens cu vedere la lac şi două şezlonguri să stăm să citim. Yupiii!!! Citim? Știi că eu nu sunt ăla cult… Da, citim în peisajul ăsta de basm să ne îmbogățim spiritual.. continuă ea! Aaaa… what?! zic eu.. Nu putem să ne îmbogățim și culinar? Îmi e foameeee!!!!  Mai pe seară.. mi se răspunde, acum citim… ia un măr!
 
O juma’ de oră am tras de mărul ăla să mi se pară că mănânc mult! I-am făcut poze Dianei, m-am jucat pe iPad, mă rog în liniște că mi-o luam că de… ea era în plin proces de „asimilări intelectuale”. Până la urmă am stat și m-am bucurat de aerul curat și am făcut și câteva poze. Eeee… s-a îndurat și mergem să mâncăăăăm!!! Abia așteptam cu toate că mă gândeam cu groază că la întoarcere trebuie să urcăm „muntele” ăla până aici! La restaurant surpriză… că cică nu avem rezervare… Băi era full full.. de unde apăruseră toți nu știam, că în timpul zilei nu era nici țipenie de om prin jur. Mă rog Ne-am plimbat pe faleza lacului și până la urmă am găsit un restaurant drăguț pe malul lacului și am reușit să „ne” astâmpăr foamea. Am reușit și să mă rostogolesc pe pantă în sus așa că seara o încheiem cu un pahar de vin rosu, sec în timp ce luna se ridica peste casele de la malul lacului și își oglindea plăcut strălucirea în apa cristalină a lacului Garda…



Somn ușor, la mulți ani, vorbim mâine să te duc la niște terme în mijlocul unor cedri!.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.