Mar 312012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


De ce tocmai în Austria mă? Ce în altă parte nu puteai să te duci de Revelion? Zici tu citind titlul… Normal că puteam să ne ducem dar cum toată lumea laudă Austria pentru vacanțele de iarnă, mai ales pentru împătimiții schiului, am zis să testăm terenul împreună cu câțiva prieteni. Locul unde am fost de revelion  l-a găsit Mr. Rock, așa că dacă nu-ți place să te iei de el. 🙂
 
Cam nasoale sărbătorile de Crăciun fără zăpadă, sincer, parcă nu prea le simți dar ce avea să vină în 2012 a fost simțit cu vârf și în desat. Din păcate doar în România! Hai mă nu mai bate câmpii, zici tu, zii naiba unde ai fost!
 
 



 

Ei bine, Crăciunul după cum ai dedus, am ales să-l petrecem în țară iar Revelionul în localitatea Hermagor-Pressegger See (ți se limbă plimba-n gură nu?) din Austria, pe lângă Villach, asta ca să-ți dau așa un punct de reper și să nu rămâi rece. Am făcut mișcarea asta, pe care aș numi-o tactică, pentru că era la jumătatea distanței dintre Milano, de unde veneam eu cu Diana și încă 3 prieteni,  si Viena de unde venea Mr. Rock cu prietena lui Blogărița (te-ai prins, Da, are un blog). Am aterizat pe Linate pe 29 Decembrie 2011, pe la un 15, și am băgat mare să ajungem acasă să facem bagajul că la 17 urma să plecăm spre destinația noastră.

 

 
A fost așa pe fugă totul că na, nu poți să stai și mult acasă și să vrei să ajungi și devreme la Revelion . Și dă-i și pregătește mașina pentru schiuri adică să montez suportul de schi pe care mi-l dăduse Lichidatorul. Nu apuc să-l montez pe mașină, să văd cum ar sta schiurile, că îl scap din mână și se alege ”parcaliciul” de el. Mamăă..  bucăți s-a făcut…. Ce pisicii mei fac acum pentru că noi eram 5 oameni în mașină, fiecare cu bagaje și echipamente de schi  și în plus eu cu Auditorul mai aveam și două perechi de schi și clăpari și căști!



 

Băi nu vrei să vezi cum arăta bietul Citroen C4 hatchback. Bine tu poți să vrei dar n-am cum să-și arăt că am uitat să fac poză, dar măcar pot să-ți descriu. Eu la volan, normal lejer că de, sunt șoferul, iar în dreapta mea Auditorul venit un pic mai romantic către mine, mai mai să mă ia în brațe. Făcuse mișcarea asta ca să lase locul de la geam schiurilor care i se sprijineau pe umărul drept. Cred că pe falca din dreapta, ca să nu văd eu, i se sprijineau și câteva înjurături pentru mine că am stricat suporturile de schi. La picioare, tot în dreapta, avea bețele. În spate îl aveam pe Micuțul cu Micuța și Diana. Micuțul are vreo 1,87 m dar Micuța chiar e cum am botezat-o eu aici: micuță, simpatică și foarte de treabă. Noroc cu ea și cu Diana că altfel nu mai încăpea și un rucsac acolo. În portbagaj mai bine nu îți mai descriu… îți spun doar că pe drum am crezut că îmi bate un telescop pe spate dar de fapt era un clăpar care ciocănea în geam la fiecare denivelare. .. și asta vreo 500 de km cât a durat drumul până la Pressegger See.

 

Ce frumossssss…. Am ajuns la vreo 12 km de cabană și a început să ningă cu fulgi mari. Super frumos! Și ce noroc pentru că anunțaseră că nu o să fie zăpadă. Mă bucur că s-au înșelat și îmi place foarte mult și că pensiunea la care o să stăm, pensiunea Waldkrieber, este undeva retrasă în pădure și departe de traficul străzii naționale. La pensiune ne întâmpină, buimac de somn, Mr Rock, că de, ”boierii” veniseră doar doi în mașină, liniștiți, doar 400 de Km și se dăduseră la odihnă… Scularea băăă!!! Scularea pe naiba că am căzut rupt….

 

 
 
 
… prima zi full
 
Mamă ce bine am dormit… neîntors la cât eram de rupt de somn. Mă întreb dacă Auditorului i s-or fi îndreptat oasele….. Diana bagi un mic dejun? …. Aaaaua!…. Nici dacă dai cu petarde în casă nu o trezești pe Diana așa că până la urmă cobor doar eu la socializare.


 

În sala de mese mă întâlnesc cu nenea Bill și tanti Kay (parcă) pentru că a lor era toată jmecheria asta aici. Bill părea așa mai încet la prima vedere, și până la urmă s-a încăpățânat să nu mă contrazică și să arate că chiar este un pic mai lent atât în mișcări cât și în gîndire. Tanti Kay a fost de treabă. Cu nenea Bill în schimb am mai avut ceva discuții în contradictoriu îți povestesc stai liniștit.
Scrambled eggs (omletă bătută)?!  …întreabă Bill pe șustache pe la spatele meu cu o voce de Adams family,  de m-au trecut fiorii. Întreb dacă mai e are și altceva? Boiled egg (ou fiert) ?!  Altceva? Scrambled eggs?! îmi răspunde… Ești dus deci… Păi e greu de ales… Hai bagă o omletă și îmi mai iau eu de pe aici ce mai găsesc. Good choice(bună alegere) zice!

 

Măi, pensiunea este foarte tare, este utilată ok, are și sală de jocuri, ăștia doi sunt de treabă, doar că, nouă, el ni s-a părut cam chitros, cam pus pe economii pe spinarea noastră. Zic asta pentru că în nopțile de le-am petrecut am cam înghețat de frig și el zicea că este foarte cald în cabană. Dar na, per ansamblu, de locație nu am avut de ce să ne plângem.

 

Din punct de vedere distracții de iarnă, gașca noastră era foarte eterogenă. Adică eu cu Auditorul eram înnebuniți după schi și de fapt pentru asta și venisem aici, Diana ar fi vrut să ia lecții de schi dar nu singură, Micuța cam la fel dar azi nu avea chef, Micuțul nu practică sporturi de genul că el zice că e de la Capitală și acolo e câmpie, iar mr Rock cu Blogărița adoră să se bălăcească la terme. Dar cum pe lângă eterogenitate, gașca noastră mai era și foarte democrată, după ce i-am dus  Dianei micul dejun la pat (am scris asta doar ca să mă laud 🙂 ) am decis să facă fiecare ce dorește, mai ales că aici în zonă chiar poți să faci multe lucruri, așa că eu și cu Auditorul am plecat la schi în Tropolach, chiar la granița cu Italia, iar Diana cu ceilalți au plecat să inspecteze zona și să viziteze și Hermagorul, unde ajunsesem noi azi noapte când nu găseam cabana și îl stresam pe Mr. Rock cu telefoanele.

 
Măi acum, dacă ești schior, știi că nu am multe chestii să-ți povestesc de la schi pentru că acolo doar schiezi, bei un vin fiert, mânânci și încerci să înveți multitudinile de piste care sunt aici. Cam asta am făcut și eu cu Auditorul care între timp chiar începuse să schieze foarte bine. Îți pun o poză cu harta ca să înțelegi ce o să îți povestesc mai în colo. Deci Auditorule, ești gata? Hai să mergem de încălzire pe 56 că e albastră (ușoară) și cu ocazia asta testăm și noi schiurile că numai ce le cumpărasem. Aoleeeeu…. Am nimerit o gașcă de puștiulici care învățau să schieze și ajunseseră toți odată la capatul pârtiei și se împingeau și urlau de ne venea să ne dăm cu bețele în cap că am decis să coborâm aici la grupa mică. Eram și caraghioși, doi cârlani între toată puștimea aia… ne mai salva câte un părinte pe ici pe colo.  Ia uite un filmuleț în care cobor crăcănel și un pic crispat pentru că nu eram sigur pe modul în care îmi reglasem legăturile… să nu râzi:
 
 
Ha ha.. ce să-ți spun, te-ai amuzat! 😛 Îl iau pe Auditor și mergem pe 52, tu rămâi aici că văd că îți arde de miștouri! Ziua a decurs frumos pentru noi și chiar am schiat, fiind foarte multumit de prestația schiurilor. Hai noroc că acum am obosit și ne oprim la un vin fiert….. Băi și mă durea și piciorul îngrozitor. Ți-am zis că atunci când am luat kartul în meclă m-am lovit de fapt și la picior? Nu cred că ți-am zis… vreo 4 zile nu am putut să merg… și acum se simte… mă strânge clăparul de mor. Hai că îmi revin după pauza asta. Hai noroc!

 

 
După o scurtă plimbare prin micuțul orășel de doar 7.000 de locuitori, Diana și ceilalți prieteni rămân impresionați de arhitectura frumosului oraș Austriac dar mai ales de restaurantele din centru. Atât de impresionați încât se opresc să bage un ditamai jnițelul și să ne sune pe noi să ne facă în ciudă că localul și  mâncarea sunt deosebite. Ete scârz…. Nu mă oftic. Eu rumeg ușor prăjitura mea de mere ca să bag zahăr în mine că am cam obosit și apoi continui schiatul.

 

 
 
 
Ajungem mai pe seară înapoi la cabană, boierii cu mașina și schiorii cu autobuzul normal. Dar să știi că sunt foarte bine legate intre ele localitățile de aici și au curse regulate de transport în comun. De asemenea au o frecvență foarte mare aceste curse și nu stai claie peste grămadă în autobuz. Dar oricum Auditorul se obișnuise să stea cu schiurile în cârcă la drum lung  🙂
Când ajungem, nenea Bill citea o carte și arsese un pește de împuțise toată pensiunea așa că ne hotărâm să mâncăm la un hotel din apropiere, hotelul Alpen Adria**** pe care îl descoperise gașca de dimineață când plecase în recunoaștere. Cina a fost excepțională și foarte romantică și ținând cont că aveau și muzică și puteai să și dansezi ne hotărâm ca mâine să facem revelionul aici! Mamă ce am schiaaaaa … aaa.. ce mai casc…. Somn ușor!

 

 
 
…. a doua zi
 
 De data asta se trezește și Diana dornică să experimenteze bogatul și variatul meniu de la micul dejun. Aflu’ și parola la net care semăna cu un cod de-al Pentagonului, uite dacă zici că bat câmpii: 3WPHoHc6heKasjzbG7huxwNwy5, și cu parola aflată putem să comunicăm în perimetrul cabanei între noi profitând de internetul gratis care mergea destul de bine. Sătul de micul dejun, cel puțin eu că atunci când vine vorba de mâncare eu mănînc de la carbit în sus aproape orice, plecăm cu toții la munte să schiem, unii dintre noi sau alții să învețe.

 


Odată ajunși, le arătăm la ”juniori” de unde se închiriează echipament, de unde se ia profesor sau monitor cum i se mai spune și dus am fost. Nu e că suntem egoiști dar azi chiar aveam chef de schiat nebun. Așa că am băgat rapid timp de o oră ba un 50 ba un 45 ba un 23 (nu e băutură ci sunt numerele pistelor)… numai bine să ajungem la timp să….. Auditorule… ce faci frate…  Ia uite la ăsta cum vrea el să scurteze pista și să o ia pe off road…. Nu a apucat să meargă mai mult de 10 metri că imediat am văzut un nor mare de zăpadă creat de mișcarea cap, fund, picioare, cap, mâini, picioare, mișcare antrenată lejer și de  pierderea unui schiu prin zăpadă și amplificată și de stratul de cel puțin 50 de cm de sub el.

 

10 minute am râs de mă durea burta, apoi m-am dus să-l ajut să-și caute schiul care era pe undeva pe acolo pe sub jumatea de metru de zăpadă.  Cred că l-am căutat vr-un sfert de oră de transpirasem tot dar până la urmă l-am găsit.


 

Când ne întoarcem constatăm că fetelor chiar le place munca la calculator că uite ce ”monitor” de 23 își luaseră… așa brunețel cu ochii căprui, slăbuț.. ce să mai…. Bravo măi fetelor… v-ați luat ”stimulent” să prindeți mai repede?  Oricum băiatul a fost formidabil pentru că a reușit să o facă pe Diana să stea în picioare pe schiuri fără să cadă. Eu mai avusesem 2 tentative dar m-am lăsat păgubaș după ce curgeau apele pe mine ca Dunărea la Porțile de Fier. Băi dar trebuia să o vezi pe Diana pe schiuri înainte să o învețe ăsta. Era mai ceva ca Neo din Matrix 1 când a reușit el atunci să evite toate gloațele ălea trase asupra lui. Așa se mișca și ea și dădea din ”aripi” de mai avea un pic și își lua zborul.

 

 
 
 
Oricum fetele au prins cel mai bine faza cu schiatul, cred că și din cauza ”monitorului” care le oferea o bună ”vizibilitate” lăsându-l un pic în beznă pe Micuț care nu a prins mai nimic din această artă a echilibrului și agilității.

 

În timpul acesta, Mr. Rock și Blogărița stăteau cu fundul în sus într-o piscină termală, unde nu au făcut poze să pot să-ți arăt și ție, și în timp ce ei se încălzeau la posterioare, cocktailurile li se răceau în zăpada pufoasă de înconjura piscina… sau cel puțin așa s-au lăudat că eu nu am văzut nicio poză. Băi și se mai lăuda Mr. Rock că a fost la saună și acolo era o dom’șoară brunetă care nu s-a sfiit să stea la saună cu ei doar în costumul Evei de i-a băgat în boală pe toți ăia de acolo. N-am înțeles dacă nu a putut să se holbeze bine de la aburi sau pentru că avea ”polițistul” cu el 🙂

Toată distracția asta s-a întâmplat în hotelul de lângă pensiunea noastră, de ți-am zis mai înainte de el, dar în caz că vrei să te duci, vezi că era cam scump (hotelul că la piscină erau acceptabile prețurile).


 

A fost frumos azi la schi… si chiar am fost în formă și spre bucuria mea nu m-a mai durut nici piciorul. Azi am schiat ca nebunul. Uite:
 
 
Nooo.. și uite că ușor ușor se scurg minutele și se duce și anul 2011. Așa că nu putem să nu sărbătorim cum se cuvine evenimentul, tot la hotelul cu pricina. Cred că deja Bill începuse să ne urască pentru că nu mâncam și la el dar sincer era așa cam ciudățel și nu ne inspira deloc, plus că de fiecare dată comenta la fiecare chestie pe care o făceam și colac peste pupăză nu știu ce gătise în seara aia dar mirosul de pește de ieri seară se combinase acum cu unul de capra sau mai știu eu ce de cred că înebunise toți urșii de prin pădurile din zonă.

 

Îl dăm în colo și plecăm la ”vecini”. Masa de revelion și atmosfera în sine este de nota 10. Am primit vreo 7 feluri de mâncare de, la un moment dat m-am încurcat în furculițele de pe masă, (olteanu, ar zice un prieten, a văzut și el furculiță de revelion) atmosfera era plăcută, prietenii de asemenea, muzica excelentă iar modul în care am fost tratat de chelnerul cu care ne împrietenisem cu o seară înainte a fost exemplar. Bine o fi fost și pentru că îi lăsasem  vreo 20 EUR bacșiș dar na.. așa se fac afacerile…
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
10…9….8…7….6…5…4…3…2…1.. La mulți ani!!!!! Happy New Year!! Ein glückliches neues Jahr!! Sau ce pisicii mei zic ăștia aici în jurul nostru… Frumos an, plin de foarte multe realizări dar mai ales plimbări. Rememorăm, probabil în mod involuntar, în gând, în timp ce ne sărutăm de la mulți ani, frumoasele plimbări de le-am făcut în 2011 și promitem să o ținem tot așa mult timp de acum înainte. Dar hai să admirăm acum focurile de artificii și să… Aoleu… ce e cu capul ăsta de porc spoit cu maioneză și cu morcovi pe ochi?! Alooo.. bă.. nea chelnerul… pentru cearcăne se pun castraveți nu morcovi să știi… N-aud nimic din ce îmi explică … Zicea că este…. Las’ că îți spun mâine…
 
La Mulți Ani!

 

 
 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  3 Responses to “Revelion în Austria 1/2”

  1. Buna, iti scriu in speranta unui schimb de linkuri. Daca doresti sa faci un schimb cu http://w-filme.blogspot.com/ lasa-mi un comentariu sau trimite-mi un mail la corcosan@yahoo.com cu titlul pe care il doresti si linkul. La mine pune la titlu Filme
    O zi buna iti doresc

  2. Frumoase poze:)

Cristi si Diana