Mar 012012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

 
Mai tu ştii ce este astăzi? Habar n-ai nu…… Aoleuuu, vai de tine…. eu nu îmi permit să uit… sper să nu mi se întâmple cu timpul cum mai citim prin bancuri… Băi weekendul ăsta aniversăm 2 ani de când suntem căsătoriţi! … Cum adică nu te interesează mă? Bine da.. ai dreptate… te lasă rece chestia asta…. dar dacă ţi-aş zice că de aniversarea noastră mergem într-un loc deosebit, un loc liniştit unde poţi să meditezi, să te relaxezi şi eventual să profiţi şi de nişte băi termale în aer liber în mijlocul naturii? Eu cred că te mai „încălzeşti” un pic, mai ales ca locul e destul de aproape de Milano sau Verona şi ai putea să impresionezi plăcut pe cineva cu o surpriză de genul! Ia gândește-te…

 

 
Cum îţi spuneam anul acesta am hotărât să facem aniversarea undeva mai aproape, într-un loc mai liniştit pentru că, chiar dacă nu e într-un loc ca Barcelona unde am fost anul trecut, sigur şi locul de aici are frumuseţea lui aparte şi trăsăturile lui unice. Dacă la Como te duci să explorezi, să vizitezi sau pur şi simplu să caşti gura ei bine, după mine la lacul Garda vii să te relaxezi, vii să te regăseşti sau doar să te bucuri de peisaje superbe la fiecare pas. No bun dar până ne regăsim noi trebuie să regăsesc cheile de la garaj că am schimbat brelocul şi nu ştiu unde le-am lăsat… Dianaaaaaa!!!
 
Hai că am plecat, blagoslovit că sunt împrăştiat dar e mai bine să pleci la drum cu „bine-cuvântarea” primită! 🙂  Ia zi… Ai mai fost pe la lac pe aici? Nu ştiu dacă ştii dar este cel mai mare lac din Italia. Are aproape 400 de km pătraţi…. adica aproape dublu suprafaţa Bucureştiului şi s-a format prin topirea gheţarilor. Dar hai să lăsăm lecţia de geografie. Ţi-am povestit doar aşa să nu te plictiseşti până ajungem acolo. Până ajungem „acolo” unde rezervasem noi camera ne oprim să vizităm o altă localitate frumoasă şi preferată de către bogătaşii de odinoară  pentru specificul ei termal dar şi pentru amplasare, şi anume Sirmione.

 

 

 
Sirmione este un orăşel situat pe singura mare peninsulă de pe lacul Garda şi probabil că şi acest lucru îi crează o frumuseţe aparte. O dată ce părăsim autostrada, drumul porneşte serpuit şi înghesuit de casele impozante şi parcă cu greu ajunge la capăt unde ne întâmpină castelul şi fortăreaţa de odinioară a oraşului Sirmione. Parcăm la intrarea în oraş şi plecăm să luam o gură de aer proaspăt şi să mai vizităm încă o dată vechea cetate. Îţi spuneam că Sirmione se află pe o peninsulă. Ei bine aşa este doar că impozantul castel de se află în faţa noastră este de fapt pe o insulă, fiind înconjurat din toate părţile de apă, ba mai mult în unele locuri apa ajunge până la porţile acestuia. Înainte de a vizita „ţinutul” îl rugăm pe un nene să ne facă şi pe noi o tură cu barca lui să avem aşa o imagine mai de ansamblu a insulei. De treabă nenea. Ba chiar ne-a propus un preţ foarte bun la tura cu barca de nu a trebuit să ne mai ţigănim aiurea. O fi fost că eram în extrasezon de am dat doar 25 EUR.
 
 

 

 
Ce fain să te plimbi cu barca prin castel 🙂 dar normal că priveliştea de pe lac, de unde poţi să vezi în ansamblu este net superioară celei de aproape. Nenea face un pic şi pe ghidul şi ne duce în fiecare din cele 4 colţuri ale insulei explicându-ne ce şi cum. Ce ne-a impresionat cel mai mult a fost explicaţia legată de turlele castelului… care cică erau în formă de cruce… nu prea remarci dacă nu te uiţi atent. Chestia asta însemna că locuitorii cetăţii erau „sponsorii” Papei de la Roma aşa că dacă erai unu „anti” ştiai dinainte că nu eşti binevenit aici.
Beaahhhhh… mamăăă ce miros de îţi mută nasul… Mă uit la ăsta şi râdea de mama focului uitându-se la feţele noastre alb verzui…. Mamă în ce hal mirosea aici… Şi ne-a făcut semn să ne uităm în apă de unde ieşeau o multitudine de bule mici cu.. SULF!!! Aoleu… asta mirosea… şi ce caldă era apa.. super interesant… din loc în loc unde ieşea sulf era şi apa caldă. Acum îi înţelegem pe romani (nu români mă.. romani) de ce le plăcea să o „ardă” prin locurile ăstea. Oamenii locului au profitat de „dotările” de aici şi au făcut şi nişte terme frumoase în aer liber dar nu mergem la ele…ne păstrăm pentru mâine ca să mergem într-un loc mult mai feeric… o să vezi.
 
 
 
 
 
 

Părăsim bărcuţa, nu înainte de a mă da eu șmecher făcând pe căpitanul la cârma „yahtului”, şi plecăm să explorăm cetatea. Aici este totul cam cum ţi-am descris cetatea Aigues Mortes din sudul Franţei. Adică e cum vezi prin filmele ălea a căror acţiune se petrece prin evul mediu, doar că nu mai ai mocirla şi găinile pe uliţe! 🙂 Fiecare căsuţă în interiorul cetăţii e bine aşezată atât pe post de gard şi zid cât şi pentru a delimita străduţele înguste care străbat în lung şi în lat cetatea. La tot pasul vezi măslini şi lămâi de îţi e mai mare dragul să-i îmbini cu terasele în aer liber şi acoperişurile cărămizii într-o poză desăvârşită. Tot ţinând înainte drumul spre capătul peninsulei ajungem la o Vila care acum a devenit muzeu.

 

 

 
 

Băi frate câta căsoaia îşi făcuse nenea Catullo ăsta, că a lui era villa de îți ziceam. Mare parte din ea încă mai e în picioare și astăzi şi reuşeşti să-ţi dai seama cam cât putea să fie de impozantă la timpul ei. Nu îţi închipui că-i un palat d’ăla de manelist că nu e aşa… e doar mare ca na, omului îi trebuia spaţiu şi lumină să-şi compună poezioarele şi chiar dacă petrecea mult timp la Roma când venea aici la viluţă vroia să se simtă bine. Şi îi cam plăcea să se simtă bine că am văzut eu ca sunt cam perverse câteva din poeziile lui. Dar hai să-l lăsăm pe om să se odihnească şi să ne plimbăm prin grădina de măslini unde eu mă prostesc şi mă autointitulez Caesar de Sirmione când îmi pun nişte frunze de măslini în cap spre deliciul Dianei. Uşor uşor înaintând prin grădina de măslini şi pisici… Doamne câte pisici.. de unde or veni…. ajungem pe partea estică a insulei şi înaintăm pe un ponton, plin cu caca de pescăruşi, şi ne oprim să admirăm lebedele încercând să uităm de „petele de pe mocheta” de până aici.

 
 
 
 
No hai că am zăbovit ceva pe aici…. trebuie să plecăm să ne cazăm în localitatea Torri del Benaco unde rezervasem camera pentru seara aceasta. Se ajunge relativ repede… în localitate, că unde era hotelul a trebuit să ne mai învârtim vreo 10 minute. Băi nea arhitectule, unde ai cococţat frate hotelul ăsta… păi tu îţi dai seama că dacă e să mergem până jos în „sat” să luam câte ceva de la „aprozar” ne ia gaia să urcăm până aici pe jos, ținând cont că abia trăgea maşina. Mamă şi ce parcare avem… Unde să bag eu mă „balena” noastră in 2 metri pătraţi ăştia…. Dar.. să terminăm cu plângerile mi se atrage atenţia…. Avem parcare, avem hotel, avem… WOW!!! Ce privelişte superbă avem de aici din faţa hotelului!!! Excepţional…. se vede aproape tot lacul. Hai să ne cazăm repede şi să dăm o fugă prin orăşel.
 
 
 

 

Foarte de treaba doamna la recepţie, luam rapid cheia şi plecăm spre cameră. Hotelul este excepţional fiind alcătuit din mai multe căsuţe de câte 3-4 apartamente care comunică între ele printr-un sistem de lifturi interesant dar şi alei în mijlocul gazonului verde sau scări din piatră de munte care te ducă până sus la graniţa moşiei unde se află o superbă piscină. Cred că este super să vii aici vara să te bălăceşti şi să priveşti lumea de sus. Camera noastră este super frumoasă iar când Diana deschide uşa de la balcon nu mai ştia în ce parte să mai ţopăie de bucurie, iar cu un zâmbet de-i trecea în sus de urechi se întoarce şi îmi zice: Avem un balcon imens cu vedere la lac şi două şezlonguri să stăm să citim. Yupiii!!! Citim? Știi că eu nu sunt ăla cult… Da, citim în peisajul ăsta de basm să ne îmbogățim spiritual.. continuă ea! Aaaa… what?! zic eu.. Nu putem să ne îmbogățim și culinar? Îmi e foameeee!!!!  Mai pe seară.. mi se răspunde, acum citim… ia un măr!
 
O juma’ de oră am tras de mărul ăla să mi se pară că mănânc mult! I-am făcut poze Dianei, m-am jucat pe iPad, mă rog în liniște că mi-o luam că de… ea era în plin proces de „asimilări intelectuale”. Până la urmă am stat și m-am bucurat de aerul curat și am făcut și câteva poze. Eeee… s-a îndurat și mergem să mâncăăăăm!!! Abia așteptam cu toate că mă gândeam cu groază că la întoarcere trebuie să urcăm „muntele” ăla până aici! La restaurant surpriză… că cică nu avem rezervare… Băi era full full.. de unde apăruseră toți nu știam, că în timpul zilei nu era nici țipenie de om prin jur. Mă rog Ne-am plimbat pe faleza lacului și până la urmă am găsit un restaurant drăguț pe malul lacului și am reușit să „ne” astâmpăr foamea. Am reușit și să mă rostogolesc pe pantă în sus așa că seara o încheiem cu un pahar de vin rosu, sec în timp ce luna se ridica peste casele de la malul lacului și își oglindea plăcut strălucirea în apa cristalină a lacului Garda…



Somn ușor, la mulți ani, vorbim mâine să te duc la niște terme în mijlocul unor cedri!.



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “Sirmione, terme, Verona… pe scurt: Lago di Garda (1/2)”

  1. Ce am inteles eu din povestea asta … (pe langa cat de frumos este locul), cat de foame iti era tieee!!! 🙂

  2. Si cu siguranta nu ti s-a parut un eveniment iesit din comun.. nu?! 🙂

Cristi si Diana