Mar 112012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Îți amintești că ți-am spus la un moment dat că am avut un eveniment mai neplăcut care ziceam că m-a scos un pic din uz și nu am mai scris o perioadă. Ei bine a venit vremea să ți-l povestesc. Măi fii atent, tu mă vezi așa  mai “pufos” să zicem, dar chiar și așa tot sunt capabil de diferite sporturi după cum ai văzut că am urcat cu bicicleta până la 2.600 de metri (daca ai uitat vezi aici). Unul din sporturile mele preferate iarna este bineînțeles schiatul și cum la 3.300 de metri zăpada era deja numai bună iată-ne porniți spre Bormio, în nordul Italiei.



 


În această aventură plecăm cu două mașini pentru că suntem mai mulți care avem chef de voie bună. Conducătorii auto suntem eu și Lichidatorul, îi zic așa datorită faptului că la jobul lui asigură lichiditățile firmei. Oricum îl cunoști că a mai fost cu noi prin mai multe locuri (Croația, Franța etc.) doar că nu i-am zis numele până acum. Pe lângă noi  4, eu Diana, Lichidatorul și prietena lui mai avem 4 invitați surpriză, și anume: Auditorul, Țânțarul, Micuța și mama ei. Despre Auditor o să-ți mai povestesc, Țânțarul e tot coleg cu noi și îi spun așa pentru că are 60 de kg cu bocanci cu tot. Micuța este prietena Dianei și venise in vizită cu mama ei la Milano. Buun… acum că îi cunoști pe toți hai să lăsăm palavrageala și să plecăm la drum.. Aoleu e deja 7:20 azi 26 Noiembrie 2011 și noi încă nu am pornit la drum

 
 
Băi mult e de condus până la Bormio. Sunt aproape trei ore și jumătate și așa îmi era un somn… Aloooo.. Diana!!! Ia uite frate a adormit cu capul pe geam… păi ce faci măi.. Intreține atmosfera aici să dorm eu 😀  De regulă noi mergem la Piani di Bobbio care e doar la 1 oră de Milano doar că acum iarna o să vină târziu așa că cei 1.800 de metri de la Bobbio sunt buni de coborât cu bicicleta nu cu schiurile. O să te duc oricum și la Piani di Bobbio că e frumos și chic și acolo…. Ce vrei mă?! Doamne…a înebunit lupul… Țânțarul are chef de o cinzeacă auzi… să se încălzească și să-și facă curaj la schi. De unde să luam măi o cinzeacă?
 
 Oprim până la urmă, după ce se termină autostrada, să luam și noi un mic dejun sănătos. Fiecare vrea mâncare normală doar țânțarul cere la bar: una cinquantina di grapa (50 de țuică) că a făcut el o traducere ad hoc. S-a uitat aia la el ca la mașini străine…  până la urma a venit cu o sticlă de o juma’ de litru de țuică. Doamnă stai nu-l îmbăta că și așa abia ne înțelegem cu el. Doamne cât de repede poate să vorbeasca.. și în română și în Italiană.


Ajungem în sfârșit pe pistă. Primul contact cu pârtia în iarna asta. Diana cu fetele nu închiriază schiuri pentru că preferă să viziteze orașul așa că rămânem noi băieții să ne spargem în figuri. Dar ce să te spargi mă că doar eu cu Lichidatorul schiem. Ăștialalți sunt praf… Off.. hai săi învățăm pe pista de începători. Băi să fiu…. Al naiba Auditor, nu îmi vine să cred. Ăsta e obișnuit să citească și să prindă repede procedurile. I-am explicat trei patru mișcări, ceva trucuri la curbe și, ia uite la el cum coboară. În 30 de minute era deja la un nivel mediu. Pe când Cinzeacă boy a căzut de cred că au fermentat toate prunele ălea de țuică în el. Săracul… A prins cât de cât dar nu pentru pistele de la 3.300 de metri. Mai trebuie să exerseze doar că Lichidatorul nu mai are răbdare. El vrea sus și a zis că pleacă și singur. Băi Cinzeacă, fii atent… te mai dai până nu cazi deloc. Când reușești asta de 3 ori consecutiv vii sus, ok? Băi să nu vii mai devreme că e nasol apoi! Da? Ne înțelegem și plecăm doar noi trei în creierii munților.

 

 
Între timp Diana cu fetele căutau un patinoar să guste într-un fel și ele timid din acest început de iarnă. Orașul este in plin proces de împodobiri pentru sărbătorile de iarnă, iar o băbuță în pragul casei, cum mai vezi pe la noi pe la țară, le dă bună ziua. Dacă te uiți în jur nu prea ai zice că urmează să vină iarna ci mai degrabă primăvara. Orășelul de doar 4.000 de locuitori impresionează prin arhitectura lui boemă dar și prin frumoasele peisaje pe care le oferă, dar în accelași timp și pentru facilitățile balneare pentru care este renumit și plăcut turiștilor. Dar fetele era aici pentru alt motiv… și uite că au găsit motivul: Diana care este înebunită după patinaj face cel mai mare botic când găsește în loc de gheața cristalină un mare semn ÎNCHIS. Oricum eu cred că înăuntru era o minipiscină și nu patinoarul unde se antrenează echipa olimpică așa cum scria pe pliante. Hai măăăă.. îi zic la telefon că mă sunase între timp, în timp ce urcam spre culmile munților, haaaai… asta esteHai aici sus pentru că sunt niște peisaje superbe! Orășelul e frumos, îmi zice, dar e cam pustiu. Nu știu unde s-a dus toată lumea! Hai că venim și noi la voi.



 
 
 
Doamne ce frumos este aici sus, că am ajuns între timp. Te simți efectiv deasupra tuturor. Se vede până până hăt în Elveția. Super frumoasă priveliștea dar nu mă bucur mult că ma lichideazăăsta că el vrea să schieze. Și dă-i!
 
Pista este excepțională, zăpada este naturală și nu artificială așa că se schiază superb. Din păcate nu sunt deschise decât vreo 3 că de, sunt totuși 15 grade jos… nu e chiar răcorică. Chiar și așa este excepțional. După două coborâri deja le învățăm și zburăm ca nebunii…. Aaaa… stai băă… alooo Lichidatorule…. Stai mă să vină și Auditorul !! 
 
Și pe Lichidator tot eu l-am învățat să schieze dar pe pârtiile de la Pianni di Bobbio care sunt mult mai ușoare ca aici. Acu’ nu e că sunt eu mare expert la schiat că nu m-a învățat nimeni. M-a dus un prieten acum ceva ani la Azuga (cea mai dificilă pârtie din țară) și a zis… Hai! L-am înjurat toată ziua dar până la urma am prins. Așa că cu ce știam eu, cu ce am mai auzit de la unul altul în ultimii ani, le mai dădeam la băieți câteva sfaturi. Ia uite frate cum vine Auditorul… zici că s-a născut pe schiuri! Bravo man! Ești deja expert… hai!
 
 
 
Ce să-ți spun. Se schiază foarte frumos aici și pistele sunt relativ ok fiind roșii (adică medii) ca dificultate. Dar ușor ușor… ia ghici? Normal… ÎMI E FOAMEEE!!!! 🙂 Așa că ținând cont că între timp ajunseseră și fetele sus, mâncăm doar o ciorbiță rapid, ca să ne păstrăm pentru diseară. Restaurantul de aici este de vis. Este cel mai înalt loc unde am mâncat vreodată fiind construit practic fix în vârful muntelui și având toată fațada din sticlă de jur împrejur să poți să admiri peisajul deosebit.



 

 
 
După mâncărică se zboară efectiv pe pârtie. Venise și nea Cinzeacă și să-l vezi al naiba ce se ținea de noi…. De fapt apoi ne-am prins, când l-am văzut în fund, pe spate și sărind toate dâmburile posibile, că săracul nu putea să oprească. 🙂 L-am ridicat și am continuat distracția. Super fun cu el că e și haios așa de felul lui. Ăsta te face să râzi indiferent ce probleme ai. Ajungem la o pârtie foarte înclinată, cu zăpadă afânată, d-aia nasoală de-ți pune ”piedică a naiba”. Mai coborâsem înainte dar așa ca babalâcii așa că acum vrem să ne spargem în figuri. Țânțarul renunță și o ia ușor în plug, Auditorul zice că nu suntem întregi la cap, iar Lichidatorul zice să o iau eu înainte. Acum îți închipui că cu atâția spectatori nu puteam să-i dezamăgesc. Băi și era abruptă rău pârtia dar, dă-i.


Slalom stânga, dreapta, ”maldăr” de zăpadă în față, sar, aterizez ușor dezechilibrat, stânga, dreapta… viteza devine din ce în ce mai mare. La un moment dat văd un ”maldăr” d-ăsta de zăpadă afânată și pe unul cu placa de stătea în fund. Fac rapid un plan în cap și decid că pot să trec pe lângă movilă prin fața ăstuia. Planul decurgea perfect, traiectoria era numai bună și…. Și se ridică ghiolbanul ăla cu placa așa brusc fără să se uite, fără nimic și-mi sare în față. Zic că dacă intru în el îl las lat că era de 3 ori mai slab ca mine. Viraj brusc în sus pe pantă, panta are înclinație foarte mare și mă ridică de la pământ, nu vreau să cad, virez invers… asta a pus capac pentru că m-a accelerat și mai mult. Din inerție am fost întors cu spatele la pârtie, picioarele mi s-au ridicat de pe pământ, iar când am simțit fundul care mi-a bătătorit zăpada, am apucat doar să gândesc: Capul! Da… capul a luat o trântă pe spate iar din exterior Lichidatorul a amuțit, văzând cum capul meu, cu frumoasa mea cască albă, s-a izbit precum o minge trimisă de Mutu în bara porții și, a ricoșat la o juma’ de metru de pământ. Ăsta încă era acolo înmărmurit dar eu m-am ridicat instant și îmi venea să-i sparg capul ăluia cu placa. Dar ia-l de unde nu-i.
 
Băi vedeam totul în ceață. Noroc că era ultima coborâre așa că mi-am revenit în telescaun în timp ce-l înjuram pe ăla. Ultima coborâre am zis?! Nu? Normal, că se închidea pârtia… păi Auditorul ce face pe pârtie? Băăăă!!! Coboară mai repede că se închide… Ăsta nimic. Imi arată cu degetul mai sus pe pistă. Cinzeacăăăăăă… băăăă coboară că se închide pârtia…. Cinzeacă e kaput.. nu mai putea. Stătea în genunchi, cu schuirile în mână încrucișate și cred că se ruga nu știu ce făcea. Coborâm rapid după el cu toate că ăștia inchiseseră pista dar i-am rugat să ne lase să-l recuperăm pe ăsta. Când acolo, călare pe un snowmobil și zâmbind de mama focului venea Cinzeacă complet ”vindecat”. Îl recuperase salvamontul și era așa de bucuros. Fiț-ar casca ta să-ți fie… eu nu m-am plimbat cu snowmobilul până acum. Gata, s-a terminat totul cu bine… băi ce ”troacă” am dat de pământ, noroc cu casca.
 
Încheiem seara coborând jos în orășel, care între timp se animase și prinsese aer de sărbătoare, cu oameni îmbrăcați în port popular pe stradă și magazine luminate de beculețe și podoabe de iarnă. Am mâncat în unul dintre cele mai frumoase restaurante de apres ski de până acum. Știam că o să-mi fie lene să ți-l descriu așa că i-am făcut mai multe poze :). Restaurantul se numește La Contea… Dar nu s-a terminat aici povestea….



 

 
…. doua zile mai târziu, Luni seara.
 
Așa și, zici tu, cum te-a scos evenimentul ăla din uz? Ei bine nu ăla m-a scos ci altul. Noi băieții ne-am făcut un obicei și o dată pe lună (dacă e frumos) ieșim la o tură de karturi, imediat după serviciu. Așa că astăzi, 28 Noiembrie aveam a V-a ediție de pe 2011 și normal că am decis să participăm cu toate că era un frig ca naiba. La fiecare ediție Diana venea cu mine și ne filma să putem face apoi filmulețe și să ne dăm șmecheri. De data asta avea ceva treabă pe acasă și nu a mai venit să-mi poarte noroc. Locul unde mersesem ultimele dăți era in Ottobiano, o localitate la naiba în praznic mai ales că trebuia să ne ducem la 8 seara după serviciu. Deja drumul până acolo trebuia să ne dea de înțeles că nu e a bună deoarece era o ceață de nu vedeai la 5 metri în față.



 

Pista de aici este renumită în Europa ca fiind una dintre cele mai mari și mai bine dotate unde se organizează diverse campionate la nivel European. Ajungem și trec cu bine calificările, ba chiar am ajuns pe locul 2, Eu de regulă termin în primii 4 din 8-10 concurenți deci e acceptabil ținând cont că, gabaritul, influențează foarte mult viteza karturilor și eu și încă un tip suntem cei mai grăsunei 🙂 Pornind deci din pole position, calc la maxim kartul, cu toate că de la ceață se umezise pista și aluneca destul de nasol. Dar problema nu a fost asta, problema a fost că după o curbă m-am trezit cu unu oprit fix în mijlocul pistei și frânează dacă mai poți. L-am luat în plin! Pe moment nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat mai ales că nu îmi curgea sânge s-au ceva și m-am dus doar să văd dacă e ok. Apoi am văzut că se uitau ăștia ciudat la mine și au zis că e mai bine să cheme ambulanța. Nu îți dau acum toate detaliile. Sunt ok! Doar că, apoi am realizat că, de la impact am dat cu capul în volan și, chiar dacă aveam cască, am dat fix cu viziera care s-a spart și am lovit de fapt direct cu fruntea.  Semne de bună purtare ce să mai! Mă luau ăștia la mișto că atunci când ajung acasă Diana îmi înnegrește și celălalt ochi! 🙂 Pentru siguranță am mers la spital că au insistat ăștia. Când a venit salvarea și au văzut asistenta, toată lumea era bolnavă, pe toți îi durea câte ceva, dar ”norocoșii am fost doar noi doi și doar noi am mers cu ambulanța și cu bruneta cu ochi albaștri care mesteca gumă pervers 🙂 . Nu mai fusesem în viața mea cu salvarea! E cool 🙂 dar sper să nu se mai repete. După control mi-au zis că sunt întreg la cap, dar eu nu îi cred… 🙂

 

Am primit 4 zile de odihnă să meditez la tâmpenie și partea ciudată este că în ziua aia chiar vorbeam cu un prieten că ăștia aici în Italia una două se îmbolnăvesc și eu nu am avut în viața mea o absență, nici măcar la școală, pe motiv de boală! Na… că am primit acum. A doua zi, când eram cu gheața la cap, m-a sunat patronul de acolo să vadă dacă suntem ok și să-mi spună și că am strâmbat volanul cu capul! Știam eu că sunt capos! Mi-a confirmat! 🙂
 
Sunt bine și eu și colegul, stai liniștit, gata cu sportul extrem pe anul ăsta! De acum doar chestii soft că nu mai vreau ”gâtieră” din aia sub barbă!



Băi oricum acum sincer, macar eu mi-am învineţit ochiul într-un mod cât de cât “normal” pentru învineţit ochii, nu ca o prietenă de-a mea de a stat cu piciorul în ghips o lună care ia ghici tu cum şi l-a succit!! Ghici?
Cică în somn dom’le… auzi… să-i zici lu’ mutu că în somn…. ne sună într-o zi pe la 5 dimineaţa.. Că i s-a deplasat rotula… aşa în timp ce dormea…. Băi mă laşi…. Ajungem acolo şi ne scărpinam în cap toţi… şi eu cu Diana dar şi ăia de pe salvare… care nici măcar nu ştiau cum să o ridice din pat. Toţi o luam la mişto întrebând-o unde l-a ascuns… Ziceam.. hai spune că nu te spunem lu’ bărbatu-tu dar zii unde l-ai ascuns să-l întrebăm cum de a făcut asta? :)) Bine săraca chiar a păţit-o aşa… din cauza ligamentelor slabe i s-a deplasat rotula…. super nasol… şi-a revenit apoi la spital şi şi-a scos şi pârleala că a stat şi ea apoi cu mine şi ceilalţi la spital până la 2 noaptea!! Măcar eu am avut martori nu ca ea!!! 🙂

 
P.S. Nu mi-a fost invinețit și celălalt ochi! 🙂 Am fost cuminte apoi așa că nu mai comenta ci uită-te la un filmuleț de data trecută :
 




Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  5 Responses to “Sport extrem – Schi la Bormio și karturi la Ottobiano”

  1. La multi ani!!!! 🙂 Asteptam de mult articolul asta!!! 🙂 In realitate autorul nu a iesit din casa o saptamana, pentru ca in afara capului spart avea si doi ochi de culoarea vinetei (el zice ca nu Diana l-a machiat…dar noi banuim ca macar in somn ceva bataie si-a luat-o 🙂 )

    LA MULTI ANI!!! 🙂 A.

    • Mersi mersi… Bai sa stii ca, chiar a avut grija de mine.. si chiar nu a dormit pentru ca pe foaia aia de la spital, plina de sange (sangele era de la modul in care a condus “Tzantzarul” pana acasa – de mi-a venit sangele pe nas) scria ca trebuie sa ma monitorizeze 48 de ore… si chiar a stat sa vada daca respir! 🙂 Dupa cum ai vazut nu am pus poze horor ca sa nu sperii cititorii…. 🙂 Oricum mi-am revenit.. dar inca mai am “gaura aia in cap” cum imi spunea in mod linistitor Tzantzarul cand ma incuraja sa stau linistit ca nu am nimic.. decat o gaura in cap! :)))

  2. Aaa… si vazut din afara, acest accident a avut numai efecte pozitive: Cristi a devenit mai intelept, mai precaut 🙂 Diana e fericita ca nu ii mai poarta de grija cand merge la karturi.
    Iar eu mi-am spalat o parte din pacate stand cu el la spital pana la 2 noaptea (ca multumire ca si ei m-au dus la urgente cu o alta ocazie la fel de amuzanta ca aceasta) :). A.

    • Aia cu inteleptul si ce bla bla-uri ai mai scris e de la varsta… nu are legatura cu kartul 😛 Oricum nu mai merg la karturi cu d-astia de se opresc in mijlocul pistei.. se stiu ei! 🙂 Tu mai ai de spalat la pacatele alea… chiar daca te-am “laudat” in articol… ca o saptamana te-am tot monitorat (nu doar o noapte la spital)… si apoi ai avut pofte de McDonalds… si ai vrut sa-mi dai hamburgerul la motanul tau!!!! E blasfemie fata de mancare… deci.. mai ai mai ai de spalat… 🙂

  3. 🙂 Da, de faza cu McDonalds uitasem 🙂 Stiu, stiu, daca nu erati voi muream cu piciorul sucit in casa, si pe urma de foame si sete in saptamana urmatoare. 🙂 Asa ca intradevar oricum iti raman datoare pe viata 🙂
    A.

Cristi si Diana