Paradisul schiorilor – Zermatt ! 1/3

Drumul trece relativ repede vorbind una alta și iată-ne ajunsi la granița cu Elvetia unde stăteam un pic cu morcovul pentru că nu aveam chef să cumpăr vignettă pentru doar 10 km de autostradă cât ar fi trebuit să facem noi în Elveția. În vamă nici țipenie de om, nici la italieni nici la elvețieni. Am trecut ca boschetarii prin gara.

Nu ne depărtăm mult de vamă pentru că Diana tot zicea că face pe ea de vreo 40 de minute așa că imediat ce intrăm pe teritoriul marmotei ne oprim la un bar. Hăăăăăăăă… Ia uite băi surpriză! Toți vameșii italieni și elvețieni și ei aici la o berică, un vin fiert ceva de-ale gurii. Mamăăă, făceau un tărăboi de nedescris că erau și un pic piliți.

 

 

Aloooo… tanti de la pensiune, aloo… vezi că noi ajungem pe la un 9. Pui și tu niște mămăligă la ceaun și un purceluș ceva la proțap că am o foame de aș mușca din volan. S-a consemnat tanti și când am ajuns ne aștepta cu masa pusă. Am ales să stăm în Randa pentru că, în caz că nu știi în Zermatt nu ai voie să intri cu mașina. Aici circulă doar mașinuțe electrice sau sănii trase de cai. În Randa, la 7 km de Zermatt, ziceai că ai nimerit în cărțile cu povești de Crăciun, totul alb, luminițe multe, liniște, curățenie, totul ordonat ce să mai am rămas fără cuvinte. Și când am văzut și că prin fața hotelului a trecut trenul de am crezut că a trecut unu cu bicicleta și nu un tren, am rămas sincer mut. Ce băi frate ăștia au trenuri cu roți de cauciuc? Nici pâs nu a făcut.

Hotelul nostru este senzațional, cu sală de mese în stil rustic la parter și cu nenea Louis care cânta super frumos la pian și făcea super atmosferă, iar patroanaaa…. cam simpatică… Programatorule…. Unde te uiți? Unde te uiți și tu, mi se răspunde! : ) și continuăm să ascultăm muzica lui Luis. Ia ascultă și tu și vezi că la un moment dat se între-zărește și doamna patroana!

 

 

 

 

Cred că i-am fost simpatic de ne-a dat atâtea detalii, mai ales că aseară dansasem un pic cu ea că m-a prins în timp ce mă întorceam de la mașină cu bagaje și m-a învârtit pe muzica lui Louis dar șșșșșșttt…să nu-i spui Dianei da?! 🙂

 

 

Ne uităm pe tabelul cu prețurile de aici din gară ca să întelegem mai bine care e treaba și constatăm că totuși ăla nu avea hipotalamusul inundat ci așa sunt prețurile.  Asta este acum, am vrut să schiem la Zermatt nu la Rânca. Scoatem de la portofel 720 CHF 4 persoane 2 zile, închidem ochii și îi plătim. Acum nu zic că la Rânca nu e frumos dar ca și prețuri, cu Elveția nu se compară nici un loc pe care l-am vizitat până acum.

Și pășim în Zermatt, orășelul din basme. Zici că eram în Laponia. Peste tot zbârnâiau mașinuțele electrice și alergau în voie caii care trageau săniuțele de lemn. Frumos foc nu alta!!

 

 

 

 

 

 

Faza cu trenul mi s-a părut absolut ”normală”… Aloo… tot la paragraful ăla ești? Ce mare lucru. Te urci în tren și urci la trei mii de metri printre troiene de zăpadă, uneori mai mari decât trenul! Mi se pare normal, ție nu?! 🙂

 

 

 

 

Și iată-ne ajunși. Programatorul nu mai are răbdare și zboară rapid de lângă noi. Am rugat-o și pe Micuța Japoneză să-l însoțească pentru că nu avea rost să aștepte pentru că eu mă pregăteam de chin așa că m-am încărcat cu muuuult calm și răbdare.

 

Diana urma să facă prima coborâre pe o partie roșie pentru că nea mecanicul ăla nu putea să ne lase și el 300 de metri mai jos unde era pârtia aia albastră… Nuuu… a trebuit să ne cocoațe el aici ca să-mi iau eu toate înjurăturile și țipetele posibile.

 

 

De’ e periculoasă situația așa că stau mai la distanță și încerc să dau indicații. Degeaba! Stătea pe schiuri cu o flexibilitate de bolțar balerin. Cum depășea 2 km/h, poc! se trântea la pământ… Doamne câte lacrimi, urlete, țipete, mai ceva ca la un marș de protest împotriva regimului.

Normal că îi era frică.. gataaa.. gataaa.. nu mai fi supărici! Hai aici la cabană să papi ciorbiță bună și să stai la căldurică.. și să schiez și eu 🙂 Da?!

 

Și am plecat la schiiiiii… Și mamă cum am plecat!!! Nu mai venea trenul ăla să urc de unde am cobor…rostogolit-o pe Diana…. Îmi venea să urc cu ele in spate! Nu mai aveam răbdare. Și am ajuns pe pârtieeeeeeeeeeeee!!! Păzeeeeaaaaa că vine nebunul !

Iți povesteam mai înainte că pârtia trece pe sub calea ferată, ei bine am zburat efectiv prin tunelul ăla care mai era și în curbă..… am zburat pe lângă locul în care Diana vroia să-mi spargă capul.. am trecut și de ”abruptele” coborâri făcând două sărituri de bucurie de era să cad în fund la aterizare.

Și am ajuns unde am lasat-o pe Diana, la refugiul Riffelberg în… 2 minute 38 de secunde, top speed 66km/h. Deci, timpul poate fi ”comprimat”, considerând că atunci când am coborât cu Diana am făcut aceeași coborârea în aproape o oră!

 

 

 

 

Totul este exceptional așa că acum am înțeles și prețul enorm. Plătești dar te bucuri din plin. Nu am mâncat nimic toată ziua. Nu îmi trebuia nimic de mâncat deoarece mâncam adrenalină și eram mai fresh ca niciodată. Cât timp fetele s-au delectat cu ceva bunătăți la refugiu și cu peisaje de nedescris noi am schiat așa vreo 2 ore până când s-au închis pârtiile. Senzațional nu alta și de abia aștept mâine să urcăm sus la ghețar, la 3800 m dar nu înainte de a o învăța pe Diana să schieze. Mâine învață sau îmi sparge casca!

 

Și uite că ușor ușor s-a terminat ziua de schi așa că decidem să ducem echipamentul la hotel și să ne întoarcem să vizităm Zermatt-ul noaptea și să ne bucurăm din plin de cele 2 zile rămase… Hai ne vedem în Zermatt….