Apr 242012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Plecăm rapid de la servici vineri seara pentru că sincer abia așteptam o partidă bună și lungă de schi. Am devenit un împătimit al acestui sport fin. În această aventură suntem însoțiți de către Programator și de către soția lui, Micuța Japoneză (am numit-o așa în articolele anteriore pentru că face enorm de multe poze) care veniseră special la Milano să ne vadă și să, mergem să schiem împreună în Elveția. Destinația noastră din această seară de început de Februarie 2012, este Zermatt, paradisul schiorilor din Europa, locul unde poți să schiezi și în luna August, locul care îți ridică adrenalina la cele mai înalte cote, cunoscut și pentru inima lui ”verde” care bate doar pentru turiștii veniți cu mic cu mare să se bucure de cei peste 300 (trei sute) de km de pârtii de schi adăpostite la poalele impozantului vârf Matterhorn. Ce să mai… dacă Monte Carlo ar fi avut pârtii, s-ar fi numit Zermatt, după cum spunea programatorul.

După cum ți-am mai povestit în Elveția sunt niște prețuri de o iei cu capul, așa că, acum, plecăm într-un suflet să închiriem schiuri de aici de la Milano să nu facem naiba vr-un atac de cord când o să vedem nota de plată la Zermatt. Tipul de la schiuri este super drăguț și îi dă Programatorului niște schiuri Fischer super profi, noi nouțe, care încă mai aveau țipla pe ele. Prețul este de nimic – 4 zile la 50 de EUR, echipament complet.

 

Drumul trece relativ repede vorbind una alta și iată-ne ajunsi la granița cu Elvetia unde stăteam un pic cu morcovul pentru că nu aveam chef să cumpăr vignettă pentru doar 10 km de autostradă cât ar fi trebuit să facem noi în Elveția. În vamă nici țipenie de om, nici la italieni nici la elvețieni. Am trecut ca boschetarii prin gara.

 

Nu ne depărtăm mult de vamă pentru că Diana tot zicea că face pe ea de vreo 40 de minute așa că imediat ce intrăm pe teritoriul marmotei ne oprim la un bar. Hăăăăăăăă… Ia uite băi surpriză! Toți vameșii italieni și elvețieni și ei aici la o berică, un vin fiert ceva de-ale gurii. Mamăăă, făceau un tărăboi de nedescris că erau și un pic piliți.
Diana se duce la baie și eu dau să iau o apă și când colo, o dom’șoară vameșă îmi întinde mâna să dăm noroc… Mă uit atent și văd ca tipul care intrase înaintea noastră dădea noroc cu toată lumea de aici și m-am prins că tipa a crezut că suntem împreună așa că nu puteam să o țin cu mâna întinsă nu?! Halloo… Ciaooo… Buona seraa… Guten Abent.. măi ce roșii în obraji sunteți. Am dat noroc cu tot barul ăla și mulți se întrebau: Și totuși ăsta cine cașcheta mea e?! Ee.. am socializat și eu un pic, am luat apa și am ieșit afară să-i amuz pe prieteni povestindu-le pățania mea 🙂

 

 
Și începem urcarea acum tati…. Mamăăăăăă câtă zăpadă pe stânga și pe dreapta, aprope un metru iar asfaltul era uscat și drept ca în palmă. Totuși am mers încet că soluția aia de dezăpezit era de culoare albă și mă cam încălzeam la curbe. Când am ajuns la cota 2.000 a început un viscol de nu vedeai la 2 (chiar doi) metri în față. A fost prima dată când am condus în condițile ăstea și fiind și sub “influența” știrilor din țară care arătau nămeți de peste 3-4 metri, sincer ne cam speriasem mai ales când am văzut că mai aveam motorină doar pentru 170 de km iar dacă rămâneam blocați nu știu cât ne ajungea de căldură. Când pleci iarna pe vreme nasoală îți recomand să-ți faci plinul, așa ca să nu stai stresat.

 

 
Aloooo… tanti de la pensiune, aloo… vezi că noi ajungem pe la un 9. Pui și tu niște mămăligă la ceaun și un purceluș ceva la proțap că am o foame de aș mușca din volan. S-a consemnat tanti și când am ajuns ne aștepta cu masa pusă. Am ales să stăm în Randa pentru că, în caz că nu știi în Zermatt nu ai voie să intri cu mașina. Aici circulă doar mașinuțe electrice sau sănii trase de cai. În Randa, la 7 km de Zermatt, ziceai că ai nimerit în cărțile cu povești de Crăciun, totul alb, luminițe multe, liniște, curățenie, totul ordonat ce să mai am rămas fără cuvinte. Și când am văzut și că prin fața hotelului a trecut trenul de am crezut că a trecut unu cu bicicleta și nu un tren, am rămas sincer mut. Ce băi frate ăștia au trenuri cu roți de cauciuc? Nici pâs nu a făcut.


 

Hotelul nostru este senzațional, cu sală de mese în stil rustic la parter și cu nenea Louis care cânta super frumos la pian și făcea super atmosferă, iar patroanaaa…. cam simpatică… Programatorule…. Unde te uiți? Unde te uiți și tu, mi se răspunde! : ) și continuăm să ascultăm muzica lui Luis. Ia ascultă și tu și vezi că la un moment dat se între-zărește și doamna patroana!

 

 
Ne aduce doamna Elena, că între timp am făcut cunoștiință, 4 platouri imense cu niște fripturici, mămăligi, ciupercuțe, ce să mai numai bunătăți și apoi, la sfârșit, ne ”îneacă” cu nota de plată. Dacă plănuiești o exursie în Elveția ține cont că aici în doi sub 40 EUR nu ai cum să mănânci și asta minim minim, dar noi nu am fost așa de ”norocoși” să nimerim ”minimul”. Ne-am antrenat pentru costurile de mâine dar ne-am simțit bine, cabana este excepțională, intimă, călduroasă și vedere direct către Alpi….

 

 

 

 
a doua zi –  Sâmbătă
 
Guten Morgen volks!! Hai, băgăm rapid un mic dejun, așa pe gustul meu și ne pregătim să plecăm spre paradis. În Zermatt, cum îți spuneam, nu poți să mergi cu mașina, așa că toate mașinile rămân în Tasch, un orășel la câțiva km de Zermatt. Până la Tasch normal că ne duce cu tot cu echipament doamna Elena, și ne explică și ce trebuie să facem exact.

 

Cred că i-am fost simpatic de ne-a dat atâtea detalii, mai ales că aseară dansasem un pic cu ea că m-a prins în timp ce mă întorceam de la mașină cu bagaje și m-a învârtit pe muzica lui Louis dar șșșșșșttt…să nu-i spui Dianei da?! 🙂

 

 
Gata, hai repede să luăm un ski pass cu bilet de tren inclus. Ia zi nenea de la casă, cu cât dai 4 bilete ?  Cât mă ?!?!?!? Băăă… cred că ai igrasie la cerebel ! Am zis 4 bilete de tren cu skipass nu un Fiat Panda !! Atât costă ?! Mamăăă… Hai că ne mai gândim.
 

Ne uităm pe tabelul cu prețurile de aici din gară ca să întelegem mai bine care e treaba și constatăm că totuși ăla nu avea hipotalamusul inundat ci așa sunt prețurile.  Asta este acum, am vrut să schiem la Zermatt nu la Rânca. Scoatem de la portofel 720 CHF 4 persoane 2 zile, închidem ochii și îi plătim. Acum nu zic că la Rânca nu e frumos dar ca și prețuri, cu Elveția nu se compară nici un loc pe care l-am vizitat până acum.

 

Și pășim în Zermatt, orășelul din basme. Zici că eram în Laponia. Peste tot zbârnâiau mașinuțele electrice și alergau în voie caii care trageau săniuțele de lemn. Frumos foc nu alta!!
 
 
 
 
 
Aflăm că cel mai bine este să luăm trenul până sus la 3.100 de metri și de acolo să coborâm la pistele pentru începători, că totuși trebuia să o învățăm și pe Diana să schieze, nu puteam să fim așa neseriosi.
 
Faza cu trenul mi s-a părut absolut ”normală”… Aloo… tot la paragraful ăla ești? Ce mare lucru. Te urci în tren și urci la trei mii de metri printre troiene de zăpadă, uneori mai mari decât trenul! Mi se pare normal, ție nu?! 🙂

 

 
Doamne ce peisajeee…. Ai crede că trenul urcă anevoios, da’ de unde… își face loc ușor prin omătul proaspăt, înconjurat de brazi falnici pe stânga si pe dreapta, face câteva opriri absolut ”normale” la niste gări situate la 2.000 si respectiv 2.500 de metri și dintr-o dată ajunge la înălțimea la care nu mai este vegetație și ne oferă o priveliște de ne lasă cu gurile laaaarg căscate. Peste toată această atmosferă cu pârtii de schii care trec pe sub calea ferată sau cu frumosul Zermatt adormit undeva acolo jos, domnește statornicul și impozantul vârf Matterhorn (sau Cervio cum se spune în Italia). Îți închipui, nu, că în tot acest timp Micuța Japoneză mai avea un pic și ieșea cu aparatul foto prin geam. Cred că a fotografiat fiecare centimetru pătrat de traseu dar sincer nu ai ce comenta la așa priveliști rupte din basmele cu prinți și prințese.

 

 
 
Ne-am dat seama că ne apropiem de vârf când am văzut-o pe tipa de lângă noi că a dat temperatura la mănuși mai tare. Cât de fiță mă să ai încălzire în mănuși și să-ti reglez temperatura ca la mașină?

 

 
Și iată-ne ajunși. Programatorul nu mai are răbdare și zboară rapid de lângă noi. Am rugat-o și pe Micuța Japoneză să-l însoțească pentru că nu avea rost să aștepte pentru că eu mă pregăteam de chin așa că m-am încărcat cu muuuult calm și răbdare.

 

 
Diana urma să facă prima coborâre pe o partie roșie pentru că nea mecanicul ăla nu putea să ne lase și el 300 de metri mai jos unde era pârtia aia albastră… Nuuu… a trebuit să ne cocoațe el aici ca să-mi iau eu toate înjurăturile și țipetele posibile.

 

 
Doamne apără și păzește-mă!! A fost cea mai chinuitoare bucată de pistă din viața mea. Nu mai puteam.. Aaaaaaaaa….. am prins vitezăăă!!!! Unde frate viteză că și o țestoasă în urcare cred că merge mai repede?? Aaaa… Ține-mă de mân..aaa.. Poc! La fiecare deplasare a schiurilor se trântea la pământ că de.. viteză!!! Hai.. uite stau aici în față și faci ușor după mine. Poc și rostogolire! Aaaaaa… lacrimi!!! Îmi iau 2 bețe în cap!!! Aoleu se lasă cu violență! Bine că am cască! Poc! Deja ura pe toată lumea de aici de pe pârtie. A trecut unul pe lângă ea și noroc că avea viteză pentru că sigur îi crăpa capul!

 

 
De’ e periculoasă situația așa că stau mai la distanță și încerc să dau indicații. Degeaba! Stătea pe schiuri cu o flexibilitate de bolțar balerin. Cum depășea 2 km/h, poc! se trântea la pământ… Doamne câte lacrimi, urlete, țipete, mai ceva ca la un marș de protest împotriva regimului.

 

A dat D-zeu și am ajuns la așa zisa albastră… Nuuu!!!… Asta nu e albastră… E prea abruptă.... și am reluat circul de mai înainte.. La un moment dat nu am mai putut și m-am pus în fund și priveam în gol peisajul. Trebuia să mai îmi iau o doză de ”calminogen” combinat cu ”forțacetamol” ca să pot să continui. Până la urmă a reușit singurică și a prins și un pic de curaj, dar totuși mâine trebuie să găsim o pârtie mai ușoară că e totuși la început și ea și e micuță.

 

Normal că îi era frică.. gataaa.. gataaa.. nu mai fi supărici! Hai aici la cabană să papi ciorbiță bună și să stai la căldurică.. și să schiez și eu 🙂 Da?!


 

 
Și am plecat la schiiiiii… Și mamă cum am plecat!!! Nu mai venea trenul ăla să urc de unde am cobor…rostogolit-o pe Diana…. Îmi venea să urc cu ele in spate! Nu mai aveam răbdare. Și am ajuns pe pârtieeeeeeeeeeeee!!! Păzeeeeaaaaa că vine nebunul !

 

Iți povesteam mai înainte că pârtia trece pe sub calea ferată, ei bine am zburat efectiv prin tunelul ăla care mai era și în curbă..… am zburat pe lângă locul în care Diana vroia să-mi spargă capul.. am trecut și de ”abruptele” coborâri făcând două sărituri de bucurie de era să cad în fund la aterizare.

 

Și am ajuns unde am lasat-o pe Diana, la refugiul Riffelberg în… 2 minute 38 de secunde, top speed 66km/h. Deci, timpul poate fi ”comprimat”, considerând că atunci când am coborât cu Diana am făcut aceeași coborârea în aproape o oră!

 

Roger, roger… aud în stații…. Era Programatorul care mă căuta! Ia uite la boier cum are ochii ”buimăciți” de schi! Ai schiat ceva coane huh? Hai din nou sus la Gornergrat și hai încă o dată!  De data asta eram hotărâți să coborâm până la Findelbach, adică vreo 5-7 km. Pârtia este foarte mare, lată la început iar apoi urmează o porțiune pe lângă tren și pe lângă un ditamai ”hăul” iar apoi o porțiune prin pădure, locul ideal să ne oprim și să trag o poză. Ia, până facem noi poza, delectează-te cu un filmuleț făcut de Micuța Japoneză să vezi și trenul (închis acolo într-un tunel din lemn) și Matterhorn-ul.

 

 
 
 
 
Totul este exceptional așa că acum am înțeles și prețul enorm. Plătești dar te bucuri din plin. Nu am mâncat nimic toată ziua. Nu îmi trebuia nimic de mâncat deoarece mâncam adrenalină și eram mai fresh ca niciodată. Cât timp fetele s-au delectat cu ceva bunătăți la refugiu și cu peisaje de nedescris noi am schiat așa vreo 2 ore până când s-au închis pârtiile. Senzațional nu alta și de abia aștept mâine să urcăm sus la ghețar, la 3800 m dar nu înainte de a o învăța pe Diana să schieze. Mâine învață sau îmi sparge casca!

 

 
Și uite că ușor ușor s-a terminat ziua de schi așa că decidem să ducem echipamentul la hotel și să ne întoarcem să vizităm Zermatt-ul noaptea și să ne bucurăm din plin de cele 2 zile rămase… Hai ne vedem în Zermatt….



 Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.Galerie Foto

Galerie Foto

.

  2 Responses to “Paradisul schiorilor – Zermatt ! 1/3”

  1. 🙂 Cum ma pricep la schi cam zero barat… pot sa spun ca ce m-a impresionat fff tare din articolul asta a fost perseverenta Dianei, care merita aplauze pentru vointa de a invata sa schieze! Si in al doilea rand… manusile alea cu incalzire. Mi-ar trebui si mie o pereche, pentru birou 🙂 A.

Cristi si Diana