Apr 262012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Hai  mă că nu ne-ai așteptat mult că ăsta e avantajul cu skipass-ul acesta cu ”tren inclus” că te plimbi cu trenul de câte ori vrei tu pe zi, altfel mai ”marcai” 16 franci dus-intors pe 14 km. Gata ne-am întors. Hai nu face bot că nu te-am lăsat singur așa mult. Și dacă te-am fi lăsat ce? Tu vezi în ce orășel de basm ești? Cum stai tu aici în gară, dacă întorci privirea, o să observi cum sub clar de lună se înață falnici munți Alpi acoperiți de cea mai fină și pufoasă zăpadă, numai bună de schiat, iar aici în piața asta mare a gării te așteaptă, cu aburi ieșind din nas, un armasar sur înhămat la o sanie frumos decorată și pregătită să te plimbe prin micuțul orășel de doar 5.000 de locuitori. Deci clar nu te-ai plictisit. Acum că am venit ia să plecăm împreună și să descoperim și mai multe din farmecul micului paradis…..aaaa… Unde e Micuța Japoneză? Ia uite frate deja a făcut vreo 30 de poze și numai ce am ajuns în gară!

 

 

Hai să-mi…. Băăă!! Ce clăparii mei frate treci cu titicarul ăsta așa în viteză?! Aaaa.. altul… Programatorule ferește-te frate că dau ăștia peste tine și-ți sare căciula aia a ta șmecheră din cap! Nu aveau nicio treabă ăștia cu mașinuțele electrice. Le ”dădeau în gură” și alergau ca niște gâze tembele de colo colo de nici nu știai în ce parte să te ferești. De mine cred că le era frică pentru că sigur le făceam ”daună totală” daca mă accidentau!

 

 
 
Aaaah… ce călduț.. și ce bine ei aici… Să vă de-a D-zeu sănătate că v-a venit ideea să puneți buștenii ăștia aici și să le dați foc. Doamne ce bine e la căldurică pentru că sincer nu mai puteam că de, Făt Frumos a venit fără căciulă și la -18 grade cât erau acum mi-a înghețat tărtăcuța și mi se făcuseră urechile roșii roșii că de le atingeai se spărgeau în mii de bucăți.


Ce bine e aici la foc așa că ma stăm la povești și tot uitându-ne în jur ne gândeam la ce ne povestea azi dimineață doamna Elena (de naționalitate italiancă) când zicea că ea s-a mutat din Zermatt pentru că, pe lângă faptul că este enorm de scump, este totuși un pic cam fals, zicea ea, adică nu poți să-ți crești un copil aici pentru că ar crește excelent până la o anumită vârstă că na.. îl ai pe Moș Crăciun în curte în fiecare zi, dar apoi…. Când o să crească mari și ies în lume o să vadă că nu e totul așa de roz. Când ne-a povestit mi-am adus imediat aminte de filmul ăla când un băiețel din junglă ajunge într-o mare metropolă americană (nu mai știu cum se numea filmul) și nu înțelegea nimic din ce se întâmpla în jurul lui.

 

 
Băi, ca turist probabil că vezi totul excepțional dar cine știe cum o fii dacă stai câțiva ani aici. Dar hai să nu mai visăm cu ochii deschiși… mai ales că EU NU AM MÂNCAT!! Ce mâncăm?! Pai avem următoarele variante: meniu purceluș la minunatul pret de  70 de franci porția sau niște spaghete, că-s mai “ieftine”, la “doar” 28 de franci sau frigărui cu nu mai știu ce la 45 CHF .. hmm.. numai bunătăți… Dacă mănânci aici în doi și mai iei și ceva de băut, lași salariul minim pe economie la noi…. Nuuuu!!.. Nu-mi vine să cred… … dar ce îmi văd ochii… Mc Donalds?!? Daaa!!!! chiar aici in centru! Adjudecat! În seara asta facem economie și mâncăm și ”sănătos” .. ha ha…
Ne potolim foamea cu zeci de mii de calorii (asta este) și  scăpam cu numai 26 de franci de cuplu. Oricum, Diana nu se intoxică cu junk food așa că a mâncat o salată, motiv pentru care profit de ocazie să-i reamintesc că a mânca salată la Mec e ca și cum te-ai duce la prostituate să le strangi în brațe! 🙂

 

Băi frate ce frig este… Ne îngheață nările când respirăm și ni se înfundă nasul.

 

Gata, nu mai puteam așa că luăm trenul spre Randa. De data aceasta mergem direct si nu o mai sunăm pe tanti Elena să nu o deranjăm aiurea mai ales pentru că gara din Randa e la vreo 600 m de hotel așa că facem și o plimbărică.
Cu trenul mergem la clasa 1, ca boierii ca eram mai cald, dar aproape de Randa ne-a expediat controlorul că cică skipass-ul e valabil doar la clasa a 2-a. Hai bă dă-te-n cașcheta ta…. Nu vezi că nu e nimeni în compartiment! Nein, zice roșu în obraji, Skipass = second class! E da mă lași, faci și rime acum… bine! Mă rog, știam că nu putem la clasa 1 dar am făcut și noi pe turistii și am dat-o cu I don’t understand (nu înțeleg).


 

Cand ajungem, Louis cânta de mama focului, iar bucătarul aruncase lingura-n oală și-și dăduse cu căciula de pământ și o învârtea de mama focului pe bucătăreasă iar doamna  Elena luase alt turist în primire. Cam sociabilă doamna Elena! Cred că profită și ea acum că nu-i soțul acasă. Bă-i ce ”babă” ești îmi zice Diana!  Știu asta că așa comentez eu peste tot și trebuie să știu eu tot ca babele! 😛
Lăsăm cheful să se desfășoare în voie și mergem în cameră la prietenii noștri să ne uităm la pozele de azi în timp ce fetele se ”dreg” cu un pic de vin… Gustăm și noi să ne încălzim că între timp afară erau -23 de grade !

 

a treia zi – Duminică
 
Neațaaaaa… Hai repede mic dejun și schiiii… Ce faci băi Programatorule?! Dacă nu-ți place să știi că o beam noi ceilalți nu trebuie să verși  jumate de litru de cacao cu lapte pe aici prin sala de mese. Vine fata lu’ tanti Elena să curețe și cât timp a derulat operațiunea și eu și programatorul ne pierdusem în peisaj… Gata băi, hai să lăsăm prostiile. Azi sunt pus pe fapte mari: promit să o învăț pe Diana să schieze! Nu se poate așa ceva, trebuie să învețe!!

 

 
Până în Tasch, unde sunt trenurile mai dese, ne duce băiatul de la bar așa că profit de ocazie și socializez cu el…. cică e din Portugalia… și zic.. Ce tare! Am fost la tine anul trecut… și îi povestesc eu ce și cum. Foarte de treabă băiatul și ne distra la nebunie cum vorbea el italiana că prima dată am crezut că-i di pi la noi di la Moldova.  Sincer acum.. păi i-auzi ce ne întreabă: Ciao, comiie statii ? Vii trovatii binii qui? : ) (adică dacă ar fii să-ți traduc a zis ceva de genul: Șauă ăi… și fașeți? Sântiți ghini ăi? )
 
O dată ajunși în gară la Zermatt o luăm la picior (mai târziu am aflat că era și autobuz) spre locul unde se urca la pistele de începători. Mamăă ce am mai tras de schiuri, de ne-au ieșit ochii. Băi și alunecau și străduțele ăstea înclinate și mai trebuia să fim atenți și la demenții ăștia cu titicarele de se frecau de noi din 2 în 2 minute.

 

 
Și am ajuns și la gara aia cu funicular, al cărei nume l-am uitat, și mergem vreo 50 de metri printr-un tunel săpat în munte și apoi ajungem să luam funicularul. Nu ți se pare normal să ajungi pe pârtie cu funicularul?!
Băăăăă…Hooo!! Lasă-l frate mai încet! Mamă ce-i dădea conductorul ăsta în gură, în urcare, în plan vertical, în tunel pe munte în sus, incredibil. A mers de doua ori mai repede decât metroul de ne-au pocnit urechile ca floricelele de pop corn, repet : Incredibil!
 
Odată ajunși sus tragem o ședință foto cu Diana din nou crispată că văzuse “grozăvia” de pârtie înclinată la 5 grade și deja iar vroia să ne ia la bătaie!

 

Avem noroc cu faptul că Micuța Japoneză, în fuga ei după peisaje, găsește un lift ]n plan vertical (ceva normal nu?) care te ducea la pista de începători: Wolly park! Ohoooo… paradis curat pentru începători fricoșei ca Diana. : )
 
Îi trimit din nou pe prietenii noștri la schiat și eu rămân, ca un soț iubitor :P, să-mi învăț soția să schieze… Off, de ce nu au fost mai multe lecțiile ălea în Austria ?

 

Băi, să nu mă întelegi greșit. Stă foarte bine pe schiuri, coboară excelent, ține picioarele apropiate, nu ca ale mele de trece porcul printre ele fără să mă atingă, doar că se duce ca un bolovan până jos. Nu știe (încă) să vireze! Și degeaba încearcă ea cu plugul că dacă prinzi viteză poți să faci plugul și cu mâinile că nu te mai oprești. Așa deci, când se întâmplă asta se sperie și se trântește la pământ. Azi învățăm să luam curbe!

 

 
 
 
 
 
Mamă cât s-a chinuit, și ea și eu de-mi ieșise transpirația prin cască. Am stat pe o pistă de vreo 30 de metri cu o înclinație potrivită pentru începători, care avea pe ea niște bețe înfipte pe post de jaloane și nu ne-am lăsat până nu a reușit să facă slalom printre toate jaloanele perfect, de două ori.  După o oră și un pic a reușit, a fost greu dar a reușit! Sunt foarte mândru de ea! Mhoa, îi dau un pupic mare! Convins că totul o să decurgă perfect de acum înainte, o las să mai exerseze și plec după prietenii noștri.

 

 
Dar înainte dau și eu o tură pe pârtia de lângă, de unde ne salutase de vreo două ori Programatorul în coborârile lui. Normal că între timp am pierdut harta…. aaa.. harta.. băi de ce nu zici mă că nu ți-am dat și ție harta… Mă lași să-ți vorbesc de Gornergrat, Rifleberg și alte nume gen mâncăruri nordice și tu nu zici nimic. Uite harta Zermatt-ului, cea cu cei peste 300 de km de pârtii, harta pe care o căutam eu acum.
 
Îi intreb pe unii cum fac să ajung ”acolo jos” pentru că vedeam unde trebuie să ajung dar nu știam pe care dintre cele 3 piste trebuie să cobor. Tot stațiile Programatorului m-au ajutat. Am strigat la “Roger” de mi-au ieșit ochii: Lupul țicnit către Vulturul pleșuv.. mă auzi, over……. Vulturul pleșuv.. recepționezi? Fâs… Ăsta schia în voie cred. Lupul Țicnit către Vulturul pleșuv.. răspunde!După câteva minute aud: Roger, Roger.. Vulturul pe recepție… Unde ești?  Ha!! Ce întrebare! Nu știu.. că de asta strigam la tine! Aveam reper Materhornul, observatorul de la Gornergrat, niște cabane rătăcite și reușesc să-i zăresc undeva în creierii muntilor. Mă rog, zăresc era un mod de a mă exprima deoarece abia reușeam să văd o cabană undeva departe așa cum mi-o descrisese Programatorul. Plec pe intuiție și nimeresc telescaunul. Băi și am coborat pe o pârtie de cred că avea 50 de grade înclinația pentru că atunci când viram aproape atingeam cu umărul zăpada, așa era de înclinată.

 

 
După ce ne întâlnim luăm un ”autobuz” de telecabină de i s-au făcut ochii mari Micuței Japoneze când a văzut că încap peste 150 de persoane în ea. Iar când am ajuns sus, ziceai că-i defilare la parada militară, așa se auzeau clăparii de boncăneau dornici de adrenalină. Cabana asta unde am ajuns se numește Rothorn și este pe la vreo 3.100 de metri iar noi am considerat-o locul ideal pentru a ne opri și a băga un Gulasch Zuppe. Aici mă dau șmecher cu germana pe care am reușit să o prind în ultima vreme. Am fost foarte mândru că am reușit să-mi comand și să le comand o masă vorbind doar în germană.

 

 
 
 
 
 
 
 
Gata, nu dormim, hai să mergem că trebuie să ajungem pe Matterhorn Glacier și e mult de mers. Coborâm printre munții golași înconjurați de marea albă de zăpadă, pe niște pârtii late de puteai să pui 2 tiruri de-a curmezișul și tot nu reușeai să le acoperi. Ce frumos se vede gheața pe versanți și cum strălucește soarele  mângâind cu razele lui creasta Matterhornului ce ne privea de acolo de la înălțimea lui de 4.478m și se amuza când vedea cum ne spărgeam noi în figuri.  Băi câtă energie am în mine, e drept că băusem și un Burn la masă, dar energia venea mai mult de la atmosfera asta deosebită în care zburaaaam! Zburam la propriu că l-am speriat pe Programator, care și el e un zmeu al vitezei și un împătimit al nebunelilor pe schiuri, când am aterizat lângă el și era să cad în fund pentru că m-am dezechilibrat la aterizare și am început să dau din mâini ca oaia beată că să nu-mi pierd echilibrul. Hai sa vezi nebunul:
 
 
Și schiem: Rothorn – Gant de unde mai luam un monstru de telecabină și apoi trecem pe lângă locurile de ieri Gornergrat, Riffelberg, Riffelalp până ajungem la Furi unde era o joncțiune de telecabine de te dădeai jos de pe o linie și urcai pe alta și urcăm, și iar urcăm până la Schwarzsee apoi iar urcăm până la Trockener Steg și de aici luam iar un autobuz de telecabina de doar 120 de persoane. Această telecabină, pe lângă faptul că este mare, mai are o caracteristică: Ajunge la cel mai înalt loc din Europa unde urcă o telecabină: Matterhorn Glacier Paradise 3.883 m, fix în ceafa ghețarului că l-am luat prin surprindere săracul.

 

 
Telecabina intră la adăpost într-un tunel săpat acolo la altitudinea aia și îi dau un mesaj Dianei, că nu îmi răspundea, să-i zic să verifice bine dacă mai are timp să se întoarcă tot cu telecabina pentru că se închidea și rămasesem de acord că ne vedem aici la 15. Sunt sigur că prinsese foarte bine arta schiatului dar ținând cont că aici sunt -26 de grade și urmează să se închidă totul ar fi bine totuși să nu rămânem pe aici și să trebuiască să ne construim igluri din ălea cum văzusem noi în vale.



 

Străbatem vreo 30 de metri prin tunelul săpat aici deasupra Europei și undeva pe stânga vedem un… Lift ! Nimic anormal ai spune și tu.. nu? Luam liftul și ieșim pe terasă și…
WOW WOW WOW !!!!! Aici este cel mai înalt punct și cel mai frumos loc unde am ajuns până acum !!! Woooooaaaaaaaaaaawww!!!!  Uite cum se vede Italia acolo jos, uite valea de unde am urcat, suntem plini de adrenalină iar vântul puternic de spulbera zăpada aici, aproape în plafonul de nori, nu face altceva decât să ne facă să ne simțim precum marii alpiniști plecați să exploreze Everestul! O imagine face cât o mie de cuvinte dar un film ca ăsta te lasă fără cuvinte și sunt sigur că o sa ți se ridice pielea pe tine, ia fii atent :
 
 

 

 
 
 
 
Diana unde ești ? ….. (va urma)
 





Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Cristi si Diana