Mai 232012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Guten Tag lieber/e Freund/in. Heute besuchen wir einen wunderschönen Platz. Haaa.. te-am prins! Ești cam praf cu germana huh?! Stai liniștit.. suntem 2 .. dacă în schimb ai priceput ceva din ce am scris mai înainte să te iei de mână cu lingvista mea și să vorbiți voi limba asta că eu nu o să reușesc curând.  Printre literele ălea multe aruncate pe foaie îți anticipam faptul că astăzi vizităm un oraș deosebit, un oraș care ne-a plăcut foarte mult, mai ales și datorită faptului că motivul vizitei noastre era și el deosebit: eu am împlinit 30 de ani pe 13 martie dar cum era în timpul săptămânii am decis ca weekendul să-l petrecem în frumoasa capitală a Germaniei, Berlin.

 

 

Așa că zis și împachetat și plecat imediat după servici. Zborul este la o oră destul de bună ca să nu ne grăbim aiurea sau să ne facem probleme că o fii vr-un accident pe autostradă cum se mai întamplă în Italia. Oricum, chiar dacă ar fi fost, nu am fii avut de ce să ne facem probleme pentru că pe autobuz îl nimerim pe bunicu lu’ Speedy Gonzalez la volan și îi dă ăsta în gură de aproape ne vărsăm toate mațele. Dar nu comentăm pentru că ne-a adus la timp și avem și timp să mâncăm ceva și să mai studiem câteva ghiduri despre Berlin. Băi de ce nu a scris măi unul un ghid așa pe gustul nostru cam cu ce ai putea să vezi într-un weekend în Berlin? Trebuie să citesc o căruță de cărți și articole, dar măcar ne documentăm și alegem ce ne place. Poate și tu ești pe aceeași lungime de undă. Îmi zici când termini de citit că între timp noi am ajuns și ne-am și cazat la hotel așa că acum somn. 

 

 
.. sâmbătă dimineața
 

Mmmmmm.. Nu degeaba îi zice ”Confort” la hotelul ăsta…. Mmmm…. se doarme excelent în patul ăsta, așa de bine că e deja 9:30! Hai, hai fuguța că nu am venit să dormim. Uite ce frumos este afară!

 
Reușim să ieșim din cameră pe la un 10:20 cu planul bine făcut în cap. L-am făcut eu aseară că de aia am stat până la 2 noaptea să pun pe foaie tot ce citisem în avion.

 

 
Prima oprire Alexander Platz ! De fapt mint că nu a fost prima ci a doua, că prima a fost să schimbăm metroul că îl luasem în direcția greșită. Am mers pe intuiție și pe faptul că numai ce ajungea în stație când coboram noi.

 

 

Alexander Platz este o piață destul de mare, nu prea aglomerată, cel puțin nu astăzi 17 martie 2012 când am otărât noi să vizităm Berlinul. Ce este specific aici este faptul că din orice unghi al pieței se vede turnul televiziunii, cea mai înaltă clădire din Germania. Un obiectiv turistic pe care normal că o să-l vizităm pentru că după cum ne cunoști deja, nouă ne plac înălțimile dar și pentru că de aici reușești să-ți faci așa o idee vizuală de traseul pe care o să urmeze să-l facem.

 
Dar, după cum MĂ cunoști deja, eu nu pot să plec la drum pe stomacul gol, așa că ne oprim să luăm un mic dejun copios. Găsim o terasa fix aici în piață cu vedere spre întreaga zonă, inclusiv turnul și comandăm 2 omlete. În timp ce așteptăm remarcăm anumite asemănări cu țările din partea de est, și chiar cu Românica. Zic asta pentru că uitându-ne la blocurile de aici îți dădeau impresia ca ești în unul din oricare oraș de provincie din România, iar “baeții” de aici aveau același comportament: 30 de inși, strânși în jurul unei mese de 6 persoane trăgând fiecare de o bere și admirând fetele de pe “strasse”. Baieții cu grumazul gros.. cunoști specia!
 

Ia uite că vine și omleta. Băi frate, băi tanti Gretel, câte pisicii mei de ouă ai pus măi în omleta asta. Bai nu îți exagerez dar eu cred că aseară când noi eram în avion, undeva pe la periferia Berlinului s-a făcut consiliu la fermă, ca în cartea lui George Orwell, și găinilor li s-a cerut producție triplă de ouă pentru că vin fomiștii. Cred că erau cel puțin 543 de ouă în omleta aia. Este prima dată când nu reușesc să termin micul dejun, ca să nu mai vorbesc de Diana care a lăsat în farfurie cam cât să hrănești un orășel de lumea a 3-a. Deci acum știm: în Germania se mănâncă, și se mănâncă mult și bine… Mamăăăăă câte ouă! Nu mai pot! Abia ne ridicăm de la masă și noroc că Turnul are lift, 2 chiar. Băi și era un soare afară de numai.

 
Cred că erau vreo 20 de grade și noi am mâncat direct în soare, cu cămașa și vestuța pe mine eu, și Diana cu 2 eșarfe la gât. Ne-am copt efectiv de cald în jumătatea aia de o oră cât am luat micul dejun. Bine totuși că nu plouă că știi ce antecedente avem noi 🙂

 

 



Dar să ne întoarcem la turn. Ei bine țin neapărat să te anunț că acest edificiu trebuie să-l vizitezi cu orice preț când vii aici pentru că, după cum îți spuneam, așa vezi tot Berlinul. Îți spun chiar, așa ca pont din partea noastră că poți să eviți coada de 40 de minute dacă rezervi de pe net și apoi te anunță ei (în jurul orei rezervate) cu 30 de minute înainte. Așa noi am stat la coadă să luam bilete și apo am dat o tură de cartier până ne venea rândul să urcăm. 

 
Ești în Germania prietene, aici totul e organizat. Așaa… Pe la un 12:40 ne vine și nouă rândul să urcăm. Chiar vroiam să urc aici pentru că îmi povestise taicămiu când eram mic cum a urcat el prin anii 80 și cum se uitau cu toții peste “zid”, “dincolo” la capitaliști. De fapt imaginea asta, cu ei care priveau peste zid, o am în cap de fiecare dată când ascult melodia Canarul de la Pasarea Colibri. 

 

 

Și uite că am ajuns în sfârșit să putem să ne uităm și noi “dincolo”. Noroc cu liftul că altfel cred că scoteam câte un ou (nu fii pervers că înțelegi ce zic) la fiecare sută de metri din cei 206 care sunt până aici sus la barul panoramic. Atât am înțeles din ce a bălmăjit ăla în lift, pentru că normal în germană descria totul cu lux de amănunte și toată lumea mustăcea, inclusiv Diana, numai eu cu un prichindel chinez ne uitam ca vițeii la poarta nouă. Am înțeles doar înălțimea și că e cel mai înalt din Germania. Restul am citit pe afișe pe acolo și mi-a mai spus “translatoarea” mea personală.

 
Aici este exact așa cum îi spune numele, ai o priveliște la 360 de grade asupra Berlinului, și chiar sunt trecute pe plăcuțe aici gradele dar și ce poți să vezi în direcția în care te uiți. Înspre ”blocul estic” nu vezi mare lucru…. Hai mă că glumesc, dar cum știi și tu că soarele răsare dinspre Est, eram orbiți de el și nu reușeam să distingem ”pe teren” ceea ce ne indicau plăcuțele.  Oricum, ca să fiu sigur că am prins tot ce ai fi vrut și tu să vezi, am făcut câte o poză cam din 15 în 15 grade și ți le-am pus într-un colaj, ia vezi:

 

 

Am stat și am căscat gura admirând de la înălțime obiectivele turistice pe care urma să le vizitam astăzi. Avem un traseu lung și frumos așa că plecăm spre următoarea destinație, Berlin Dom. 

 

 

Mergem pe jos normal ca să facem mișcare și să admirăm cât mai multe din acest oraș care, să-ți spun sincer așa la o primă privire aduce un pic cu un oraș de provincie de la noi, normal că mă refer la partea estică a lui și normal că nu trag de păr comparația ci îți descriu doar cum ne simțeam în momentul acela. Nu știu de ce dar parca ne simțeam acasă. 
 
Ajunși la Dom decidem să intrăm și bine am făcut. Ca mai toate clădirile în stil baroc, și Dom-ul impresionează prin măreția lui dar ne-a plăcut totuși faptul că, spre deosebire de alte edificii catolice, acest Dom nu era deloc împopoțonat ci avea un echilibru perfect între picturi și arhitectură dar și între artă și religie. Ca să te convingi, află că la etajul unu se găseau expuse câteva opere de artă și machete la scară redusă a Dom-ului însuși. Dacă vrei, poți să te uiți pe poze sa-ți faci o idee, între timp noi urcam sus pe Dom.

 

 
 
 
Deci, ți-au plăcut pozele? Sunt sigur că da. Uite noi între timp am ajuns aici sus fără prea multe peripeții, asta exceptând cretinul care urla în gura mare că nu găsește ieșirea și el vrea afară. Eu cred că era posedat și, intrând în biserică ieșeau dracii din el. 
 
 
Ca de obicei, ne place la nebunie să privim orașele de sus și să ne facem traseu arătând cu degetul diversele obiective turistice ce răsar falnice dintre copaci când privim în depărtare. Următorul obiectiv este Brandenburg Tor. Dar până acolo trebuie să ne plimbăm puțin pe Strasse și profităm de ocazie să mai admiram lumea și magazinele. Sunt toate magazinele tari pe strada asta, inclusiv reprezentanțele Mercedes și Bentley dar nouă nu ne trebuie mașină acum ci doar o apă că ne-a zăpăcit soarele ăsta.. Nici nu zici că e luna martie la Berlin, dar suntem foarte recunoscători pentru asta, mai ales zeița mea.. Zeița ploii 🙂
 


Trecem pe sub poartă și facem câteva poze la niște americani ”falși” ce se scălămbăiau pe acolo. Locul e încărcat de multă istorie și suferință dar multi dintre cei care zbiară pe aici cu o sticlă de bere în mână sigur nu mai știu ce semnificație are această, o dată temută, poartă! Dar treaba lor… Viitorul e în ”sticlă” după cum se vede….

 

Băăăi!! Mă ții aici de vorbă și vorbisem cu tanti Merkel să iasă un pic în față la Bundestag că i-am adus niște gorgonzolla de la Milano. O sun și nimic… Aloooo.. Angelooo.. 


Ce faci fată, păi așa vorbirăm noi?! Mă sună până la urmă să-mi spună că e în ședință azi și mâine și Bundestag-ul e închis vizitatorilor. Hai băi că mă superi, păi și noi cum vizităm acum cupola aia șmecheră? Nu-ți mai dau nicio brânză gata, m-am supărat! 🙂 
Glumesc normal, văzusem de câteva zile, când am vrut să ne înscriem pe net să vizitam, că se alege președintele și e închis parlamentul tocmai weekendul ăsta… Mama lor! Asta e, măcar am venit până aici și ne întindem pe pajiștea din față prostindu-ne în câteva poze romantice dar și “tembelice” ia uite:
 

   

 
 
 
 
 
Chiar aveam nevoie de un pic de odihnă pentru că sincer ne cam dureau fusele  (fuss=picior în germana) de numai. După binemeritata odihna am plecat frumos spre malul râului Spree și am profitat de ocazie să tragem o poza și impunătoarei gări HauptBahnhof. 

 


 
 
Ce frumoasă e plimbarea asta de-a lungul râului. Acum ne simțeam cum probabil cum se simțeau cei din Paris atunci când am adormit noi în barca și treceam pe lângă ei. Acum eram noi cei pe lângă care treceau bărcile și tare am mai fi vrut să dam și noi o tură dar am zis că o lăsăm pe mâine. Acum continuăm să ne bucurăm de începutul de primăvară și să admirăm verdeața, măreția și liniștea acestui loc minunat.

 

 
Ușor ușor ajungem la Columna aia cu o doamnă mare și aurie în vârf de eu am zis prima dată că este un vultur. Este o columnă a victoriei ridicată pentru a comemora victoriiile de pe frontul estic din al doilea război mondial, zice Diana, offff…. avea nașu’ o vorbă : munte de incultură! 

 

 

 

 

De fapt știam dar îmi place să o sâcâi, mai ales pe teme culturale 🙂 La ”doamna asta” se ajunge prin 4 tuneluri subterane și odată ajunși aici urcam și la terasa să admiram un pic! 

 

 

No bun… Dar cu scările astea ”ce este”? Lift ”nu e”?! Vai de mine ce e cu numerele ăstea pe trepte? Și de ce încep de la cinci sute?… 543,545,546….632,633…. Aaaa sunt peste 100 de trepte în spirală și cu fiecare treaptă simțeam cum dispare omleta aia de azi dimineață așa ou cu ou….. Vai de mine. Mi-au ieșit ochii…. Abia mai pot să fac 2-3 poze și pentru tine… Doamne cât am putut să transpir până să ajungem aici sus. Apropo, aici urci până la tanti sub fustă. Ce perverși! 

 

 

 

Și mi-a tot zis Diana că trebuie să ma duc să mă tund că am ditamai cuibul de berze în cap dar nu am avut timp deloc. Acum transpir ca un porc… Vai de mine…  O suta și ceva de trepte în spirala… Nu mai pot! Până îmi trag eu sufletul ia uită-te aici la niște poze:

   

  

  

 
 
 

După ce coborâm leșinați și cu exercițiile fizice făcute pentru toată săptămâna, ne îndreptăm, tot prin parc, către grădina Zoologică, nu ca să o vizităm pentru că după ce am văzut-o pe cea din Madrid nu cred că mai e ceva să ne impresioneze. Mergem pur și simplu pe aici că se aunge mai repede la metrou să-l luam apoi spre Charlottenburg. 

 

 

S-a făcut totuși târziu și nu știm dacă mai prindem ceva deschis. După câteva stații ajungem și bănuiala noastră se adeverește așa că decidem să venim mâine dimineață la prima oră.

 Acum profităm de ocazia că suntem aici și ne mai este și foame pe deasupra și, chiar dacă este doar ora 18:30 decidem să luăm cina, că și așa erau ”pe ducă” cele peste 500 de oua din omleta aia de dimineață.
 
 

Am nimerit cred la unul dintre cele mai tari restaurante, bere excelentă, mâncare de te lingi pe degete, chelneri draguți și preturi excelente. De fapt în Berlin majoritatea prețurilor sunt foarte mici, mult mai mici ca la Milano, iar porțiile de mâncare sunt ca pentru nemți adică al naiba de mult. Închipuie-ți că am stat aici vreo 3,5 ore, timp în care am devorat niște cremwuști și ceva porci și am băut un litru de bere, în condițiile în care eu un litru de bere îl beau într-o lună.

 

 

 

Deosebit restaurantul iar desertul a fost de nota zece.. Se numește Brauhaus Lemke și este pe strada LuisenPlatz, fix lângă Charlotenburg.

 

 
Acum noi adormim, că am ajuns între timp la hotel. Suntem rupți iar cei 12 km făcuți pe jos astăzi, plus ce am vizitat plus topingul de bere pe deasupra și-au spus cuvântul. Somn ușor, ne vedem mâine.

 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Cristi si Diana