Mai 272012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Bună dimineața Berlin! Aveam ceasul pus mai de dimineață că să fim siguri că apucăm să vedem mai multe până seara când aveam avionul. De fapt eu m-am trezit înaintea ceasului și am înjurat-o pe doamna de a făcut curat în camera că ne-a lăsat geamul deschis și ne-am trezit înghețați ca naiba. Offf… Acum, dacă tot mi-a sărit somnul, mi-am mai luat câteva notițe pentru tine și până la urmă s-a trezit și Diana și plecăm repejor.

 

 
Și că să ne trezim de tot are grijă conductorul de metrou, precum și conducerea aceluiași mijloc de transport, prin jmecheria care o făcuseră cu lungimea metroului. Stăm noi liniştiţi şi adormiţi pe peron şi vedem că ajunge în stație un metrou cu doar 3 vagoane din 6… aaaaaa… fugi Diana.. fugi să-l prindem… băi nemțălăilor economi.. ce ați zis voi, și așa duminica nu merge multă lume, ia să le punem doar juma’ de vagoane!!! Bine că nu ați pus doar 1 🙂 să vezi ce caraghios era metroul așa “ciuntit” de vagoane. 

 

Deci, cum spuneam revenim la Charlotenburg pentru că, chiar vroiam să vizităm opera prințesei cu același nume.  Dăm să luăm bilet și un băiețel un pic pe invers se uita cu ochi galeși la noi, mai mult la mine, și ne întreabă dacă vrem să vizitam aripa noua sau cea veche… Îi zicem că cea veche…

 

 
Următoarea faza de a urmat trebuie să ți-o închipui pentru că pe mine m-a pufnit instant râsul și ăla râdea și el cu mine doar că eu în schimb râdeam de el. Deci închipuieți-l așa: ușor blonduț, cu pantalonașii strânși pe picior, freza pe o parte, câteva inele pe degete, degete foarte subțiri, voce piţigăiată, iar când ne zice ca: yeaaah but you are here! (daaa, dar voi sunteți aici – adică aripa nouă) se piţigăiază mai mult şi își dă ochii peste cap în timp ce face cu mâna așa în jos gen taci tu fată, nu vezi că ai greșit! Vai de mine… M-am spart de râs… și am plecat spre aripa veche.

 

 
Palatul este într-adevăr deosebit și sincer mi-aș dori și eu o reședință așa de vară, măcar pe sfertul ăsteia. Prinţesa Charlotte nu era renumită pentru gustul faţă de lucruri pompoase ci mai degrabă pentru artă și știintă, așa că încăperile de aici reflectă foarte mult stilul ei sobru dar în aceelaşi timp foarte romantic şi cald. Mai sunt câteva camere unde și-a băgat nasu în decoraţiuni bărba-su, Ludovic, și le recunoşti imediat că arată ca acasă la manelişti iar răpirile ălea din serai de pe pereţi sunt de „mare fineţe”. Am făcut multe poze aici iar ca să poţi să te delectezi mai bine ți-am făcut un colaj video pe muzica acelei perioade.

 

 

 

 Aşaaa… Acum că ai dansat și ai admirat resedinţa hai să mergem în parc!

 

 
Imi e foameeeeee!….  Ăsta nu a fost strigatul meu da? Ăsta a fost strigătul Dianei, și când Dianei îi e foame te-a luat naiba… Nu e ca la mine că doar bombăn și apoi mă resemnez că eu am de unde să “consum”. Nu! când Diana zice că îi e foame trebuie să mănânce urgent, așa că ne plimbăm prin parc așa mai mult la foc accelerat că îmi era să nu mă arunce în râu sau să mănânce scoarţa de pe copaci. Starea asta a fost indusă şi datorită faptului că, spre deosebire de alte locuri pe care le vizitasem ieri, ăştia nu aveau nicio cafeterie, un bar o dugheană ceva să luam şi noi măcar un sandwich.

 

 

 

 

Mergem tot la restaurantul de aseară că tot era aproape și băgăm un ştrudel cu mere din ăla delicios cum fac ei cu înghețată…. Mamă mamă să te lingi pe degete nu alta. Băi, dacă ieri ne-am copt de cald, ei bine azi ne-au înghețat toate cele… Îmi clănţăneau dinţii nu alta așa că până la urmă am mâncat cu geaca pe mine.

 

 
Planul nostru de a ne plimba ulterior cu barca a cam picat pentru că ia barca de unde nu e… Bine, erau unele dar erau trase la mal și nici nu dădeau vr-un semn cum că ar pleca curând, așa că înventez rapid alt traseu tot așa de frumos, și anume până la gara aia mare de am văzut-o ieri, de-a lungul râului.  Oricum cred că a fost mai bine așa, decât să tremurăm în barca.

 

Hai nu te supăra. Îţi promit că data viitoare te plimb şi cu barca… hai, uite dacă nu te superi îți dau un ursuleț așa ”mic” de pluș.. ce zici?

 

 
Doaaaamne câta mai garaaaaaa….. E imensăăăă… Am ajuns cu trenul sus de tot și de acolo luam un lift și coborâm vreo 3 etaje și pe fiecare etaj erau alte linii de tren care plecau în cine știe ce direcție și o grămadă de magazine, mai ceva ca într-un mall de la noi.

 

 

 

Pe undeva pe la etajul 2, cred, era și un indicator către gara metroului… Wow… câta gara și aici.. băi imensă si…. Ha ha ha ha…. Vine metroul auzi! Vai de mine ce caraghios e… Iar sunt oamenii economi și lu’ ăsta i-au pus doar 2 vagoane, că oricum nu era nimeni în el, dar acum nu mai alergam că am învatat ce înseamnă afişul ăla că trenul opreste la jumate! J

 

 
 

 

Ajungem şi la frumoasa gară de sub Brandenburg Tor care este deosebită. Zici că eşti într-un muzeu și nu într-o banală stație de metrou. Modul cum au îmbinat arta cu nevoia de transport este de-a dreptul fantastic iar locul te umple efectiv de istorie și te face să te simti în mijlocul evenimentelor. Poarta Brandemburg am mai văzut-o şi ieri așa că astazi, dupa cum mâzgălisem eu pe hartă cu pixul, pornim de-a lungul zidului Berlinului.

 

 
 
 
De fapt zidul, după cum bine știi nu mai e demult, în schimb pe locul pe unde trecea odinioară a fost trasată o linie, din piatră, că să-ţi amintească cum era când guvernul comunist al germaniei federale a hotărât să nu-i mai lase pe oameni să „scape” aşa uşor spre vest.

 

 
Şi mergem noi de-a lungul zidului până ajungem la niște pietre multe şi între timp facem și cateva poze la cum „zidul” taie acum, în mod haotic ai zice, oraşul. De fapt tocmai ca să se treacă peste efectele negațive ale acestui zid, construcţiile s-au făcut, zic eu, ignorând înadins existenţa lui.

 

 

Locul ăsta cu pietre multe a fost creat de Peter Eisenman și reprezintă Memorialul Holocaustului, închinat miilor de evrei omorâți de cel de-al Treilea Reich și este situat nu departe de buncărul unde Hitler s-a sinucis. Memorialul a fost creat din pietre mari de granit de o formă neregulată și probabil că înadins nu a trecut niciun nume pe pietre că să nu pară sinistru.



 

Ajungem în sfârşit la Posdamer Platz, destinația noastră, și rămânem un pic uimiţi de arhitectura futuristă a locului, nu de mult cel mai mare şantier de construcţii din Europa. Tot ceea ce vezi aici în pozele noastre a fost construit, dintr-o singură bucată să-i zicem aşa, într-un loc unde iniţial era pur și simplu un câmp deschis.

 

Totuşi, obişnuiţi cu clădirile în stil baroc de mai înainte și cu căldura locurilor vizitate până acum, construcţiile de aici dar și temperatura de afară fac ca locul să para foarte, foarte rece și închis, chiar dacă este într-adevăr construit din foarte multă sticlă.. Nu ştiu… pe noi nu ne-a atras foarte mult. Mai mult ne-a atras aleea ”starurilor” de aici din zonă.

 

 
Plimbându-ne apoi așa în derivă prin imensa piața am ajuns, fara să vrem, la un loc despre care citisem în ghid și care am fi vrut să-l vedem, și anume la una dintre cele mai înalte cladiri de birouri/locuinţe, clădire care are şi cel mai rapid lift din Europa. Aoleuuuu.. urechile mele. Am ajuns de la parter la etajul 24 în 10 secunde…. asta da accelerație.

 

 

 

8,5 metri pe secundă, nu numai că te duc rapid sus dar te fac și să-ţi pocnească un pic urechile atunci când ajungi acolo. Nu îţi mai descriu ce se vede de aici de sus că nu are rost să irosesc cuvintele aiurea aşa că te las să admiri singur. Păcat că s-a înorat între timp şi pozele nu au ieşit foarte spectaculoase cum probabil ar fi fost într-o zi senină. Oricum, ia fii atent:
 
 
 
 
 
Băăăi.. acum îmi este mie foame și ne tot uitam de vreo 2 ore după o „cremvurşterie” din aia ambulantă dar aici nu e că la Viena să gaseşti la fiecare colţ de stradă. Nu ştiu unde s-au ascuns ăştia. Mie îmi este foa…. hopaaa.. ia uite:

 
 Muzeul wurştelului, hmmm… sună delicios… şi e chiar aici dupa colţ… ia să vedem!!
Nu! Nu! Nuuuu.. nu vreau papiţoi în formă de cremvurşti și postere de pus pe pereţi.. Eu vreau mancareee… Aaaaa… Dar ce văd, pe uşa de lângă scrie… MANCAREEE.. gata.. acum mâncăm rapid așa un meniu mic, de poftă.


 

Dupa ce ne-am mai revenit am mai mers 50 de metri și am ajuns la Check Point Charlie, unul dintre locurile pe unde se trecea înainte din Germania de Est în cea de Vest. Locul se numea de fapt intersecţia Friedrichstrasse cu Taubenstrasse. Dar ştii și tu că americanii au alfabetul lor militar așa că în loc de punctul „C” i s-a spus Charlie. (A e Alfa, B e Bravo și așa mai departe, asta așa pentru cultura ta generală 🙂 ).

 

 

Când vreau și eu să fac o poza la americanii ăştia falși de fluturau steagul aici în faţă să-ţi ia banii la o poză, se opreşte în dreptul nostru o mașină americană de toată frumuseţea și mă lasă să fac o minunăție de poză. Foarte de treaba nenea. I-am multumit frumos și el a plecat în trombă ambalând puternicul motor V8 de cred că a sculat oamenii pe o rază de 2 cartiere! 🙂 Senzațional.. şi era şi în direct:)

 

 
Mai, cam gata Berlinul. în doua zile am vizitat cam tot ce era de vizitat așa mai important. Normal că nu l-am terminat pe tot și cred că nici în 4 zile nu am fi putut să-l vedem tot și să-l savurăm pe îndelete. Dar am gustat un pic din fiecare și ne-am simţit extraordinar. Ţi-l recomandăm cu căldură și aş putea chiar sa-ţi spun că o să fie o vizită la un buget redus.


 

Noi acum plecăm la aeroport. Te las să te mai uiți pe poze și să te convingi de frumuseţea locului și să-mi spui și dacă ne potrivim la gusturi în legătură cu locurile de vizitat.  Ne vedem la aeroport, la o bere… aaaa.. berea… am comandat tot în afară de bere!! A râs chelnerul 1 minut, aproape că se înecase când i-am zis: I forgot the most important part: Beer!!! (Am uitat ce-l mai important lucru: Berea!)  Trebuie neaparat să bei bere aici.. este deosebită.. îţi zic eu care beau o bere o dată pe lună…. Hai  Auf Wiedersehen că a venit avionul! 

 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “Aniversare specială – un weekend la Berlin 2/2”

  1. A ajuns Cristi sa laude berea! 😉 Buna treaba, bro! Sper sa bem una impreuna in vara asta!

  2. Da Bogdi, stiu ca ati tras toata facultatea de mine sa beau si eu macar o bere…. Trebuia o bere direct in Germania ca sa ma convinga! 🙂 Bem bem.. Aici sau la tine dar bem! 🙂

Cristi si Diana