Iun 132012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Acum că am reuşit un pic să ne astâmpărăm foamea de Toscana cu ultimele plimbări prin frumoasa localitate Luca sau prin Pisa, unde celebrul turn aştepta, un pic aplecat de vreme şi de istorie, fiecare turist să-şi facă o poză arătându-şi muşchii, acum deci, după toate vizitele acestea, la mine se resimte un pic oboseala şi abia aşteptam să ajungem să luam vaporul spre frumoasa noastră destinaţie de exil: insula Eba!

 

 
Cum de data aceasta Diana sărbătoreşte o frumoasă vârstă, am decis să ne luam câteva zile de concediu şi să facem un tur în frumoasa Toscana şi împrejurimi şi să mai culegem câteva amintiri cu care să-ţi mai fur un zâmbet, o apreciere sau pur şi simplu să ne simţim bine împreună. Vai cât îmi este de somn şi nu mai ajungem odată la Piombino unde era portul. Îmi venea să arunc volanul pe geam şi să mă culc cu capul pe bord, dar hai că mai e un pic.

 

 

Mă mai trezeşte un pic  preţul călătoriei cu vaporul până pe insulă. Hai băi ce.. 140 EUR dus întors ca să merg până aici peste mare… păi văd insula de aici, mă duc înot! Auzisem că dat fiind faptul că băieţii au monopol pun ce preţuri vor aşa că accepţi ori înoţi ori îţi transformi maşina în barcă.  Acceptăm ce să facem… hai dă 2 bilete pentru noi şi unul pentru asta mică albastră şi cu patru roţi.

 

 
În port, ca la noi.. grămadă de maşini în linie, oameni care alergau în toate direcţiile, nave care ancorau, ce să mai, ca la balamuc. Alo, băi Popeye ia zi-mi şi mie cu biletele ăstea pe care vapor ne urcăm că nu de alta dar noi am rezervat în Elba cu toate că nu ne-ar displăcea nici Sardegna sau nici Corsica dar nu cred că ne ţin biletele. Îmi răspunde într-un sictir maxim şi mai orbecăi eu un pic prin port socializând cu oamenii de la rând şi până la urmă ne aşezăm la coada aia bună. Băi bine măcar că înăuntru vaporul era chiar frumos şi parcă erai pe un vas de croazieră.

 

 
Pe insula Elba ajungem aproape de apusul soarelui şi chiar dacă soarele nu vroia să ni se arate aşa cum se cuvinte, Portoferraio portul de destinaţie, era de o frumuseţe aparte şi ne-a făcut să ne îndrăgostim de acest colţ de paradis. Mai conducem o oră pe nişte serpentine numai bune să ne ţină treji şi ajungem în Sant Andrea unde nu vedeam altceva înaintea ochilor decât patul. Wow.. cum este camera.. dar ne auzim mâine că acum suntem rupţi de oboseală.

 

 
 
…a doua zi
 
Este 1 mai 2012 şi cum în Italia de 1 mai nu se merge în “vamă”, am făcut şi noi ce am considerat mai bine şi am mers tot la mare dar pe insulă.



 

Localitatea Sant Andrea este faimoasă pentru plajele minunate, drept pentru care ne-am şi luat costume de baie după noi dar momentan singura baie pe care o puteam face era de la apa de ploaie care nu vrea să ne părăsească de loc concediul acesta.



 

 
 Vai ce needucat sunt, îmi cer scuze. Hai să lăsăm naiba baia şi să-ţi prezint un pic locul pe aici. Uite aici în faţa camerei avem o mică gradină doar a noastră unde sunt doua şezlonguri, momentan ude fleaşcă, iar puţin mai în acolo este portiţa pe care ieşim… fii atent să nu rupi planta de aloe vera!!! Apoi păşim pe aleile frumos decorate în stil rustic, trecem pe lângă o mică fântână care probabil în zile însorite de vară mai temperează toropeala şi păşim pe gazonul verde plin de şezlonguri ude.

 

 


Cred că atunci când e frumos afară îţi este mai mare dragul să te bronzezi aici. Diana se opreşte un pic în foişorul cu perne moi de părea ca un harem de mare paşă, şi stând  picior peste picior se gândeşte cum o să „devoreze” ea mai târziu o carte ,aici în această grădină de vis. Eu, mai incult din fire, am preocupări gastronomice, aşa că mă interesez cam pe unde ar putea şi stomacele noastre să devoreze ceva. Hei, nu te-am uitat! Imediat îţi fac câteva poze, chiar si mohorâte ca să ai şi imaginea vizuală a cuvintelor mele. Îţi vine să crezi că aici, tot ce ţi-am descris plus micul dejun destul de bogat, a costat doar 60 de EUR pe noapte?! Locul acesta a fost dragoste la primul „search” (căutare).

 
 
 
Mai tragem un pic de timp prin grădină, doar doar o trece ploaia dar decidem într-un final să nu ne lăsăm descurajaţi şi să plecăm totuşi într-un tur de insulă.  Aşa că ne urcam în maşină şi plecăm să facem turul insulei în sens invers acelor de ceasornic.

 

 
 Prima oprire o facem la „noi”  în orăşel, să vedem superba plaja din Sant Andrea. Normal că pe ploaie, cu toate efectele noului aparat, nu am cum să scot ceea ce văzusem prin pliante.. Dar nu te întrista.. Păstrează-ţi încrederea cum am făcut noi şi o să vezi.

 

 
Trecem rapid prin Sechetto şi Cavoli şi ne îndreptam către Marina di Campo iar în continuare vremea nu dă semne de “îndreptat” dar facem totuşi o scurtă plimbare, chiar şi pe ploaie, prin acest frumos oraşel care într-o zi însorită arată excepţional. Uite, am făcut o poză la o vedere să înghiţi şi tu în sec cum am făcut şi noi.

  

 
Aici, fiecare colt de civilizaţie are ceva feeric în modul în care se aşterne la malul mării şi cum se contopeşte prin culorile viu colorate cu bogata vegetaţie a insulei. Băi ne plimbăm noi ce ne plimbăm dar ne-a Napoleon pe unde rătăceşte că, în caz că nu te-ai prins din titlu, aluzia cu exilatul la era ţinând cont că “marele” conducător şi petrecut ultimii ani exilat aici pe insulă.

  

 
 Părăsim Marina di Campo  iar pe drum ne mai oprim pentru câteva poze pe ici pe acolo când reuşeam să nu ne ploaie cu găleata. Îmi pare rău că în poze nu am reuşit să surprind şi aroma ierbii proaspăt plouată combinată cu mirosul de primăvară dezmorţită că sigur ţi-ar fi plăcut. Continuam drumul trecând pe lângă Mola şi Porto Azzuro şi poposim până la urma in Cavo unde ţinând cont că este ora 2 ne băgăm să păpăm ceva.



  

     
 
 
 
 Cred că am avut parte de cel mai frumos prânz de până acum deoarece eram într-un restaurant cu mese afară dar acoperite iar în faţa noastră, pe lângă paharul de vin şi ghiveciul de flori, aveam o frumoasă navă care probabil că aducea alţi turişti ca noi iar valurile mării, loveau nestingherite şi nepăsătoare stâncile de pe mal. În plus, ţinând cont că era şi destul de frig, mai mult ne-am ţinut în braţe decât am mâncat. Dar na, ne-am „sacrificat” să-ţi facem o poză frumoasă.

 

 

 Plătim şi când să plecăm iese soarele! Mama ta de soare că aproape am terminat de văzut cam toată insula. Nici nu-ţi dai seama sincer când îi dai ocolul că mergi aşa câte 10-12 km şi ajungi la un orăşel, te opreşti mai faci o poză şi apoi pleci iar şi în 10-12 km ajungi la altul şi tot aşa. Deci dacă nu eşti atent, cei aproape 120-130 de km cât are insula ca să o faci roată, se duc relativ repede.

 

 
 
 
După ce trecem de frumosul oraş Magazzini care ne-a surprins cu pata de culoare lăsată în reflecţia mării, ne îndreptam spre Portofferaio care apare timid, prima dată arătându-şi doar farul situat pe ţărmul marii şi apoi uşor uşor, cu multă timiditate, se lasă descoperit puţin câte puţin cu fiecare curbă şi cu fiecare viraj.

 

 
 
Ajunşi aici zici că n-a mai plouat de 5 ani şi era şi o căldură de mureai. Avem un super noroc cu locul de parcare care nu e că-l găseşti peste tot, aşa că odaă parcaţi plecăm într-o plimbare romantică şi o şedinţă foto pe malul mării. În depărtare se vede o insuliţă cu un mic lăcaş de cult iar aici, mai aproape de mal, economia insulei era pusă în mişcare de vapoarele de unde ieşeau sute de tiruri şi autocare pline cu turişti.
De pe faleză ne îndreptăm agale spre grădina fabulelor şi chiar că era ca o gradină din basme, micuţă dar în acelaşi timp foarte cochetă şi misterioasă.



  

    
 
Părăsim cu greu aş spune Portofferaio şi trecem prin Marciana Marina unde ne  mai oprim un pic în locul unde stătusem şi ieri seara dar acum este cu totul un alt peisaj. Ia fii atent!
 
 
 
Apoi încep curbele dragi Dianei dar astăzi, cred că şi din cauză că eram super relaxaţi, nu mai are probleme aşa că pot să fac şi eu un pic pe micul Schumacher. Woooow.. Cum se vede Marciana Marina de aici de sus de la Marciana, un oraş cocoţat la Cucuieţii din deal. De aici de sus se vede până pe continent, parcă îl văd şi pe Popeye ăla enervant acolo pe chei în Piombino.

Şi iată-ne ajunşi „acasă” în Sant Andrea după o zi super frumoasă de explorări pe insula Elba, şi cum îţi spuneam la început să nu îţi pierzi speranţa, ia fii atent puţin cum arată acum plaja din Sant Andrea:

 
 
 
 
 
 
Întorşi la hotel, normal că Diana se mai delectează un pic cu cartea ei in foişorul sultanilor, timp în care eu admir pozele din cursul zilei de astăzi şi mă gândesc oare ce ne-a pregătit de mâncat familia Garbati, proprietarii hotelului. Dar hai să nu ne mai gândim atât şi să mergem să vedem că e deja 8. Mergem pe meniul casei care am văzut că avea 7 feluri de mâncare şi costa o nimic toată. Deci e clar, ne aduce câte puţin din fiecare aşa de gustărică.

 

 
Băăăăăi frate, băi bucătărie de la Craiova că cică de acolo erau bucătăreasa dar şi chelneriţa, câtă mâncare puteţi băi să ne aduceţi?!? Noi am zis că-s porţii mici şi acum  ştiu că m-aţi văzut gras dar totuşi!!!! Deja după felul 3 nu mai puteam nici măcar să mestec! Păi bine tu Andreeo că aşa o chema pe chelneriţă, nu putuşi mă să ne spui: Hoo înecaţilor că meniul ăsta are multă mâncare. Nu ne putuşi recomanda altceva?

 

 
Mamă, felul 6 .. peşte.. Nu mai pot!! Sincer chiar nu mai pot…. Miau.. Se aude pe lângă noi şi când ne uităm îl găsim pe băieţelul patronilor care se juca cu o pisică mai grasă decât mine. Băi puştiulica, ia vino cu miau miau până aici. Cum îl cheamă? Domnul Giuliano…. Hmmm… Ia să vedem măi Giuliano, ţie îţi place peştele? Băi ce l-a halit, tot l-a mâncat dar apoi s-a cărat repede că se pare că ştia că lui tanti patroana nu-i place să deranjeze clienţii. Uite că venii şi Andrea şi se miră cum mâncară nehaliţii tot! Mulţumim domnule Giuliano! Ne-ai salvat. Hai şi cu desertul că de aici e clar, ne mai sculăm doar rostogoliţi.

 

 
Diana, ce zici tu de cadoul ăsta de ziua ta? Ia uită-te în jur şi fii atentă cum am rezervat eu un restaurant întreg doar pentru tine.. Ce poate fii mai romantic? De fapt se vede că suntem în extrasezon, ne lăfăim singuri pe aici.



 

 
A doua zi ne trezim cu greu şi nu vrem să mai plecăm, mai ales că soarele strălucea de mama focului. Mâncam repede şi îl servim şi pe domnul Giuliano iar apoi revenim rapid iar la lenevit aici pe verandă şi în foişor. Să vedem noi cine o mai ia pe Diana de aici acum. După 30 de minute eu mă duc totuşi să strâng lucrurile şi să-i mai dau ceva timp ca să mediteze şi să se delecteze cu priveliştea.
 

 

 
A fost un mini-concediu super relaxant şi acest hotel Sant Andrea din oraşul cu acelaşi nume  este cu adevărat un loc excepţional care, la un preţ foarte modest te face să te simţi ca în unul dintre cele mai exotice locuri din lume. Momentan a câştigat primul loc pe lista noastră de destinaţii de relaxare, depăşind hotelul băbuţei din San Maxim. Bine în Sant Maxim şi compania Programatorului şi a soţiei i-au ridicat mult standardul 🙂 Te las acum cu câteva amintiri plăcute despre Elba, pe care le-am cules cu foarte mare grija pentru tine şi iţi recomand cu căldură, dar şi cu mult soare, acest colţ de paradis!
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  6 Responses to “Aniversare în „exil” – 2 zile pe insula Elba”

  1. Intradevar, adevarate amintiri. Nu am avut inca ocazia sa ajung intr-un asemenea loc minunat, dar prezentarea, fotografiile si satisfactia cu care ai povestit m-au convins si cu siguranta, ca mi-ar placea foarte mult, iar daca voi ajunge acolo imi voi aminti de descrierea acestui paradis din blogul tau.

  2. Buna. La sfarsitul lui august voi merge o saptamana in Insula Elba, cu cazarea am rezolvat deja, dar la ferry am unele nelamuriri. Am vazut pe site-uri pretul cam 175euro dus-intors masina plus trei persoane, doar ca trebuie sa specific ora si normal ca nu stiu ora exacta. Am citit ca voi a-ti luat direct de acolo bilet si pretul probabil asemanator. Biletele se iau direct de pe ferry sau cum se procedeaza? Multumesc anticipat. 🙂

Cristi si Diana