(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Bună dimineaţa Las Vegas, ne zicem când deschidem ochii şi suntem întâmpinaţi de zgârâie norii de vis a vis. Ce bine am dormit în imensitatea asta de pat în a doua noapte de linişte, că am uitat să-ţi mai zic asta data trecută că în sfârşit ne-am trezit şi noi când am vrut şi nu după pofta angajaţilor hotelurilor.Vederea de la etajul 12 este impresionantă dar noi avem vedere spre o parte mai „necirculată”, dacă putem să-i zicem aşa, şi nu ne putem da seama dacă şi oraşul s-a trezit odată cu noi. Cert este că Mr. Like şi Sleeping Beauty nu dau niciun semn de viaţă şi eu sunt sigur că doarme şi patul sub ei. Roger.. Rogerurlu prin staţie de vreo 10 minute…. Nimic!
Hai să dăm o tură un pic pe aici prin zonă să inspectăm un pic perimetrul până plecăm, zice Diana. Şi nu apucăm să ieşim din cameră că se trezeşte Roger.Oooo… bună dimineaţa!! Ce faceţi măi? Iar somn? 🙂 Hai până vă pregătiţi voi noi ne ducem să dăm o tură pe aici prin jurul hotelului şi apoi ne vedem la maşină. Şi plecăm la un mini explorat de Las Vegas.
Înainte de a părăsi hotelul sunt „curăţat” în 2 minute de 5 dolari de un afurisit de slot machine unde zisesem să experimentez şi eu visul american aşa că ies cu buza umflată în căldura de afară. Vai de mine, îmi ia ceafa foc la cât este de cald afară. Lângă noi se află complexul New York unde se distinge hotelul în formă de Empire State Building iar un pic mai jos pe stradă găsim una dintre cafenelele preferate ale Dianei, Hard Rock Caffè. Trebuie să venim neaparat aici să mâncăm, zice Diana. Normal că o să venim, e unul din visele tale, se poate să nu-l îndeplinim, îi răspund eu. Tragem şi o poză în faţa impozantului nostru hotel şi plecăm mai departe în miniexplorarea noastră, dar totuşi cu ochii pe ceas să nu-i lăsăm pe Mr. Like şi Sleeping Beauty să se coacă în parcare.
Măi să ştii că ai trei variante de a te deplasa de la punctul A la punctul B în această zonă plină până la refuz de hoteluri şi magazine de lux. Ori pe stradă, sub soarele ce te pocneşte fără milă în cap, ori dacă vrei să stai la aerul condiţionat, poţi să treci pur şi simplu dintr-un hotel în altul, sau mai exact dintr-un casino sau magazin în altul. A treia variantă este efectiv pentru leneşii leneşilor pentru că zona noastră formată dintr-un complex de 5 hoteluri este legată printr-un tren suspendat care te duce, gratuit, de la un hotel la altul. Noi am ales varianta cu soarele pentru că pe celălalte două le-am descoperit mai apoi. Băăăii… cât e ceasul, hai să mergem la maşină.
Plecăm pe la un 09:30 cu destinaţia Death Valley (Valea Morţii) dar până acolo băgăm pe gps un punct intermediar pe traseu, cât mai aproape şi cu cât mai multă mâncare posibilă că de ieri de la prânz burţile noastre nu au mai mâncat şi ele ceva. Suntem leşinaţi efectiv şi nu e bine să-ţi începi ziua cu faţă d’asta de curcă plouată. Considerând că vrem să testăm, unii dintre noi, fiecare lanţ de fast fooduri ca să vedem care este mai bun, oprim la Jack in the Box. Fetele când aud de fast food se „zburlesc” şi nici nu vor să ia în discuţie să mănânce ceva de acolo. Păi ce vreţi măi să mâncaţi? Scoici? Nu aţi văzut că aici de când ieşi din casă deja miroase a burgeri? Bine, bine.. hai.. treceţi vis a vis la Starbucks şi cafelatizaţi-vă şi salatizaţi-vă că noi băgăm un burger cu şniţel… miamiiiii…
Gata, hai pe cai că se filmează şi avem cam două ore şi jumătate de mers şi Doamne cât poate să fie de cald. Dacă aici sunt 37 de grade, acolo câte or fi? O să aflăm în curând că deja suntem pe autostrada aia de ieri, aia lungă lungă de nu-i vezi capătul. După vreo oră şi ceva de admirat pustietatea deşertului facem stânga, conform gps-ului, şi ne trezim direct pe nisip, pe un drum neasfaltat. Hai mă că poate ştii tu o scurtătură pe care nu o ştie telefonul lui Mr. Like, îi zicem gps-ului şi mergem după el.
Ia uiteeeee.. pe unde ne-a adus bagabontul! Cine i-a băgat harta Nevadei cred că era amator de senzaţii tari că nu mă aşteptam ca în mijlocul deşertului să găsim un club cu Nude girls (fete goale). Hmm… oricum la ora asta cred că dorm şi cum l-am refuzat şi pe „Martin Lawrence” cu striptease-ul lui în San Francsico, refuzăm şi gps-ul cu clubul lui. Auzi, ne întrebam mai devreme cum o fii vremea în Death Valley? Ei bine am aflat, că am ajuns între timp pe drumul acesta, ondulat ca covorul lu’ bunica de după ușa din camera bună. Este INFERNAL de cald!!! Am deschis ușa mașinii ca să mergem să plătim intrarea în parc, și când am deschis-o am simțit ca și cum ar fi aruncat cineva pe noi o găleată plină cu jar încins. Vai de mine!!! 
Ne uităm ca mamelucii la ”tolomacul” acesta de aparat, noi și încă unii de opriseră și ei și nu știam cum să ne mai ferim fețele de vântul care suflă flăcări înspre noi. Unde să-ți bag băi cei 25 de USD pe care mi-i ceri?! Mă cert eu cu automatul ăsta. După câteva minute de scărpinat în cap ne prindem până la urmă că se poate plăti doar cu cardul, luam biletul și intrăm în mașină unde timp de 5 minute nu ne-am dat seama că înăuntru era răcoare. Îmi ardea și şapca-n cap de la furnalul în care fusesem. Și ziceam de furnal huh, ei bine uite așa se numește primul punct turistic, Furnance Creek, de aici din cea mai caldă zonă a Americii de Nord. O să te întrebi ce am căutat acolo? Ei bine și noi tot aia ne întrebam în momentul acela dar ne reaminteam că nu ai cum să ajungi în California (că între timp ieșisem din Nevada) și să nu vizitezi câteva dintre locurile unicat sau printre puținele din lume cu asemenea caracteristici.
Și cum ziceam, ajungem la Furnance Creek după ce ambalăm foarte moderat petrolierul din dotare de frică să nu-și deja duhul săracul pe arșița asta că duși eram. Cred că de la căldura asta vine numele de Valea Morţii, din perioada aia când era goana după aur, probabil că au murit ăia pe aici pe capete. Da’ de unde, că am citit mai apoi, a murit doar unu care nu știu ce păcatele lui l-a mâncat undeva să plece așa de teleleu prin deșert. Ce-ți e și cu capitaliștii ăștia cum dădeau ei nume pompoase încă de la 1800 ca să pară totul mai interesant. Dar totuși uitându-ne la natura din jurul nostru aș spune că numele are o profundă personificare în mediul înconjurător.
Furnance Creek, am ajuns! Ia uite ce intrare frumoasă cu palmieri și cu poartă din aia aşa în stil ranch(fermă). Deschid ușa… închid ușa! Aaaaaa… mi-a luat mutra foc! Băi ați înnebunit? Noi cum ne dăm jos din mașină. Parchez la umbră, că am noroc și se eliberează un loc, deschid ușa… închid ușa! Nu se poate așa ceva. Este ca și cum ai deschide ușa la o turnătorie de oțel și ai vrea să bagi capul în cazan.
Coborâm până la urmă acoperindu-ne fețele cu mâinile și îndesând bine șepcile pe cap. E un muzeu aici și un ansamblu de căsute cu multă verdeață în fața lor. De unde aveți băi iarba asta așa verde? Vi-ați adus-o de acasă? Eu cred că e vopsită… nu se poate să reziste iarba așa verde aici în furnalul acesta. Sunt și ceva bărulețe dar în rest nu vedem nimic deosebit. Nu ‘om fii unde trebuie? Hey, mister, could you please tell me where is the visitor center (domnule, îmi puteți spune vă rog unde este centrul de primire al vizitatorilor) îl întreb eu politicos pe un nene. Mamăăă abia am înțeles ce „molfăiturile” lui mi-a răspuns că plescăia o gumă încontinuu în timp ce îmi vorbea și mai avea și un accent ciudat. Am înțeles că trebuie să iau petrolierul că e un pic mai în acolo. 
Hai că vă las să mai explorați pe aici, le zic la copii, bucuros că mă urc la aer condiționat. 🙂 Mă duc să văd ce și cum. Urc în mașină și după 2 minute încep să curgă apele pe mine precum cascadele de pe munții din Yosemite de ieri. Eram fleașcă pe spate, că aici este o căldură din aia seacă seacă și când dai de aerul condiționat ori mori ori transpiri. Momentan doar transpir.. mai vedem! 🙂 La centrul de turiști nu primesc harta și nici explicațiile până nu arăt că am plătit biletul acolo sus în pustietatea aia. Arăt și apoi să vezi ce binevoitor era nenea rangerul… ba chiar mă atinge de vreo două ori pe mână în timp ce îmi explica. Băăăăi!! Termină cu sentimentalismele ăstea ieftine… ia.. vezi inelul de pe mâna stângă… ia… termină cu gargara. Îmi iau harta și mă tirez instant…
Revin la bază și îl găsesc pe Mr. Like copt și la propriu și la figurat. Până am venit și-a băgat și și-a scos toate cele în orășelul lor. Avea o față de parcă stătuse pe cărbuni încinși în ultimele 10 minute. Gata, hai că nu mai pun gaz pe foc că poate explodează. Facem câteva poze pe aici prin părculețul din spatele muzeului cu emblemele de odinioară ale vestului sălbatic și apoi intrăm un pic și în muzeu că aveau aer condiționat. Ahhh.. ce bine e. Nu e mare lucru muzeul, în schimb este interesant orășelul de aici, cu bar și salon așa ca în anii 1.800, numai bine să ne oprim să bem o cola rece ca gheața! S-a evaporat pur și simplu când am dus-o la gură! Nu mai puteam de sete. Câte grade sunt băi nene afară că mi s-a topit talpa la adidași… Hmm… 122 Fahrenheit și deci asta în Celsius înseamnă….. hmm.. CINCI ZECI!!! Vai de mine „muică”… 50 de grade! Păi eu nici la palincă de 50 de grade nu rezist, d’apoi la soarele acesta.
Nu ne mai venea să plecăm, așa că mai stăm că e răcoare și bine aici și apoi profităm şi noi de ocazie şi luăm și câteva suveniruri de la magazinul acesta gestionat de indienii Timbisha. Până la urmă nu avem încotro și trebuie să părăsim locația. Hai mă duc eu să aduc mașina aici la scară. Ies și în secunda doi vârtoarea de afară a tăbărâtpe mine. Mamăă cum îmi ard ochii… de abia mai văd petrolierul. Am ajuns.. aaaaaaaarșșșșș… ‘tuți scaunele tale de piele neagră că au luat foc de la soarele acesta și am crezut că m-am așezat cu fundul direct în cazanul cu smoală încinsă. Aaaarșșșș… arde și afurisitul ăsta de volan precum clanța de la ușa ăluia mic din Singur Acasă …. Dau să plec.. da de unde.. apare pe ecran: ”the key has left the vehicle” (cheia a părăsit autoturismul). Aloooo.. cum să părăsească bă!!! Uite aici o țin eu în mână!!! Aloooo!!! Îi flutur petrolierului cheia prin fața volanului să o vadă dar el nimic. E a 3-a oară când face chestia asta!! Băăăă.. pornește că deja miroase a șorici ars la cum sfârâie pielea pe mine!! Porneșteeeee!!!! The key has left the vehicle!! Aaaaaaaa!!!! Petrolierul avea pornire keyless, adică nu trebuie să bagi cheia în contact, important e să o ai cu tine, te urci și apeși pe start și dacă ești norocos pornește dacă nu, te dai jos…aaaaaaa… arde… arde.. te urci iar în mașină faci o cruce și apeși pe buton. YESSSSSS!!!! A pornit! Hai bagă aer acum că mi-a ieșit toată cola aia prin piele! Gata plecăm că nu mai rezistăm!
Plecăm spre Bad Water (Apă nepotabilă) dar între timp dăm fiecare pe gât o sticluță de apă din baxul acela de 24 de-l cumpărasem alaltăieri.. Ahhh… ce bine e. Bad water este o zonă situată pe fundul unui lac secat și este cel mai jos punct din America de Nord aflându-se la 85,5 metri SUB nivelul mării. Deci închipuie-ți cam cum o să fie acolo. Băi băieților! Băi voi sunteți întregi la cap?! Înainte să ajungem la intrarea spre Bad Water, pe un drum în dreapta vedem un drum spre mijlocul lacului secat. Era intrarea către un club de golf!! Băăăiiii… erau unii care chiar jucau golf acolo în depărtare!!! Cât de disperat să fii măi după sportul acesta încât să vii să joci aici pe căldura asta de ţi se topea și crosa în mână de cald. Mă rog, fiecare cu ”avioanele” lui. Noi între timp parcurgem cele 17 mile și ajungem… și spre surprinderea noastră găsim… apă!! Evident că apa era nepotabilă și era doar așa să umplii vreo 3 găleți pentru că vara, după cum îți spuneam, lacul seacă iar în urma lui rămâne o imensă întindere albă, albă datorită sării din apă.
Ne facem câteva poze leșinați și încălecați pe indicatorul cu zona în timp ce vedem pe muntele de vis a vis, undeva sus de tot, un scris care zicea așa: Sea Level (Nivelul mării). Ce tare! Facem câteva fotografii în sus, spre nivelul la care de regulă peștii zburdă în voie în apele oceanului și mai surprindem, în alte două-trei imagini, și ariditatea maximă a locului. Oricum, vorbind de peşti, aici sunt slabe şansele să vezi vreunul. Am citit eu că totuşi este o specie, nu mai știu cum se numește, care cică rezistă și în apă de 40 de grade dar, băi tati, în apa de aici de făcea direct ciorba de pește dacă-l puneai. Deci, aici suntem după cum zice zicala, fix în fundul pământului!!
Mr. Like și Sleeping Beauty își fac câteva poze cu indicatorul și cu Sea Level și-și bagă picioarele în spiritul nostru explorator că ei în furnalul acesta nu mai stau. Se întorc la mașină la răcorică. Eu cu Diana decidem să mergem acolo în zare unde ai văzut în poze că se termină marea de sare doar așa for fun (ca distracție), sau ca nebunie, să vedem și noi cum e să mergi printr-un deșert de sare. Plecăm înarmați cu o sticlă de apă, o pălărie, o șapcă și mult mult curaj. Și mergem, și mergem… și sfârâie… o daaa.. ce sfârâie ceafa mea groasă….. Vai de mine, mă deshidradez…
Dianaaaa… aruncă-mi și mie sticla de apă. O deschid și dau să beau… Beachhhh… E ca și cum ai încerca să bei din oala cu apă pusă la foc!! Mamă și nu mai puteam de cald… Gata, mi-o torn în cap că poate cu vânticelul acesta plin cu jăratec se crează vr-un efect răcoritor. Aaaaaaaarșșșș… m-a ars pe spateee!!! Singurul efect care s-a creat a fost un duș cu apă la vreo 60-70 de grade în timp ce mă aflam pe o mare albă de sare sub arșița nimicitoare a unui vulcan de soare. Gata! Ne-a ajuns explorarea… facem câteva poze și abia așteptăm să ajungem la mașină unde Mr. Like şi Sleeping Beauty sigur făcuseră o atmosferă polară și se împrietenise și cu vreo 2-3 pinguini.
Ce bine e în maşină… Ah… să tot stai şi să te bucuri de tehnologiile secolului 21, precum aerul condiţionat. Dacă tot ce ţi-am descris până acum te face totuşi să-ţi doreşti o vizită în cel mai călduros loc din California, să ştii că pe lângă obiectivele pe care ţi le-am descris, trebuie neapărat să mergi, cu maşina, pe Artist Road(drumul artistului). Îi spune aşa datorită “tablourilor” şi imaginilor minunate pe care artistul nostru, în acest caz natura, le-a pus în scenă, iar omul le-a şerpuit meşteşugăreşte cu un drum de toată frumuseţea. Sunt sigur că imaginile îţi povestesc mult mai mult şi mult mai frumos decât aş putea sa o fac eu aşa că vizionare plăcută.
Aaa, şi să nu uit, dacă te hotărăşti să vii, aici în câmp este şi un hotel. Îmi zisese un coleg de la serviciu că o să gasim două hotel uri; unul mai prăpădit şi unul foarte ok. Cred că ăsta era ăla ok că avea palmieri, piscină şi cel mai important foarte multă umbră, dar ţinând cont că aici, pe la o mie nouă sute şi ceva, s-au înregistrat 56 de grade la umbră, nu ştiu cât de mult te ajută această facilitate. Noi suntem bucuroşi că am făcut bine şi nu am luat hotel aici după cum fuseserăm sfătuiţi.
Parcăm la ultima destinaţie de pe ziua de astăzi, Zabriski Point, faimos pentru formaţiunile muntoase de un aspect nemaintâlnit unde citisem că la apusul soarelui, peisajul devine de-a dreptul ireal şi desprins parcă din filmele de science fiction. Din păcate noi nu mai putem sta până la apus că mai sunt vreo două ore şi nu mai avem nici apă şi vrem să vizităm şi Las Vegas-ul noaptea. Te las să te delectezi cu câteva poze şi să admiri ce minuni arhitecturale poate să construiască mama natură iar între timp noi ne îmbarcăm pe petrolier şi plecăm spre tărâmul cazinourilor şi oraşul distracţiilor moderne LAS VEGAS!
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
