Oct 052012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Astăzi avem parte de o trezire târzie, așa pe la un 10 precum copii mici. Acest lucru este şi din cauză că aseară ne-am băgat la somn la o oră înaintată dar,  şi pentru că astăzi chiar vrem să fim copii toată ziua. Tu? Te mai simți copil uneori? Dacă da, atunci astăzi o să ne distrăm împreună, dacă nu, sigur o să te apuce nostalgia. La micul dejun din această dimineață reușește să ne însoțească și Diana, spre deosebire de Sleeping Beauty care încă îl mai visa probabil pe leul Alex când încerca să revină la grădina zoologică din New York. În timpul mesei, televizorul era pe CNN și apucăm să vedem o statistică cu populația din State și constatăm că este aproape proporțional distribuită și împărțită între albi, negri şi sud americani  Asta ţi-am zis-o doar aşa că ni s-a părut interesant dar, chestia ciudată pe care am observat-o au fost reclamele agresive de la televizor gen cumpărați cumpărați cumpărați. Nu mai zăbovim și pe la un 11:30 o recuperăm și pe Sleeping Beauty și pe Alex al ei și plecăm spre visul copiilor de pretutindeni, și implicit al nostru: Disneyland Los Angeles.

 

După ce plătim o sumă destul de măricică zic eu, 96 de USD de persoană, pătrundem pe tărâmul magic al basmelor, înconjurați la tot pasul de personajele din desenele animate alături de care am copilărit. Primul contact este cu Chip si Dale iar mai apoi cu Pinocchio și toți ceilalți. Ca să vizitezi bine parcul și să înțelegi despre ce este vorba îți recomand să faci un tur, la început, cu trenulețul care îl înconjoară dar și să analizezi bine harta.
 
 
 
 Imediat după acest tur o să rămâi profund impresionat când, urcat într-un trenuleț absolut banal, o să te trezești înconjurat de elefanți, șerpi, maimuțe și așa mai departe, toate din plastic și ceramică evident dar, care te făceau să te simți efectiv ca într-o junglă reală. 
La sfârșitul turului, ca să nu stăm unii după alții și să ne decidem în funcție de care pe unde vrea să meargă, alegem principiul ”deciziile foarte rapide se iau în 2” şi ne despărțim de Mr. Like și Sleeping Beauty și plecăm fiecare la explorat pe cont propriu. Urmând să ne auzim pe stații, stații pe care uitaserăm să le băgăm la încărcat aseară.
 
 Prima oprire o facem la Jurasic Park, că tot era aproape de noi iar apoi ca să ne treacă sperietura şi să ne liniştim, ne ducem să o vizităm pe Albă ca zăpada și cei 7 pitici. În timpul ăsta, Mr. Like ne comunică prin stație că ei făcut un tur cu barca prin junglă şi au văzut scălâmbăielile maimuțelor, elefanților, șerpilor, crocodililor și a altor animale fioroase. 
 
 
 Aşa şi?Îi zic. Oricum sunt din plastic.. Da de unde, îmi zice ăsta ofticat, ne plimbam noi liniștiți şi la un moment dat un elefant ne trage un duş la toți cei din barcă. După ce ne-am dezmeticit din sperietură, au început toţi să râdă, mai puţin eu pentru că-mi stropise obiectivul la aparatul meu șmecher și mai mai că-mi venea să-i ard una peste trompă.🙂 Hai băi… las’ că-ţi mai negociez eu altul în San Francisco că ai văzut ce oferte am primit.  




Auzi, te-ai dat vreodată într-un carusel? Nu? Nici eu până în ziua asta, și, oricât de penibil ar părea la cât sunt animalul de mare, m-am lăsat convins de copilăroasa mea soție și m-am urcat pe un căluț din ăsta de te învartea în cerc și te mișca în sus şi în jos. E adevărat că era din plastic dar, dacă ar fi putut să vorbească, sigur ar fi gemut sub greutatea ”hipopotamului” de-l călărea. 
Am fost şi filmat dar asta nu-ţi mai arăt că e destul de penală poza. 🙂  Și ca să continuăm pe aceeași linie, mergem în ținutul prințeselor și dăm o tură magică cu trenulețul iar apoi ne așezăm la un hot dog,  în orașul lui Mickey și-l așteptăm să-și înceapă parada.

 
Înțelegem târziu că parada are loc pe ”strada” principală iar noi stăteam acolo la masă ca fraierii. După o lectură rapidă a hărții  să vezi cum alergam prin aglomerație să ne ducem să prindem loc şi să putem fotografia și filma totul de la început. Am alergat de ne-au ieși ochii dar a meritat. Uite-l pe Mickey și pe Minnie, uite-o pe Albă ca Zăpada, Cenușăreasa  Mica Sirenă, Peter Pan, Capitanul Hook, Aladin, Donald Duck și câți alții. Ne-am amuzat teribil când l-am văzut pe unu’ mic care la trecerea paradei a început să râdă și să alerge ca tembelul în jurul părinților de mai avea un pic și crăpa “pipota-n” el. Noi sincer îl înțelegeam și dacă nu am fi avut vârsta pe care o avem, sigur și noi ne-am fi manifestat la fel. Te las să constați singur și să simți și tu ce am simțit noi. Sper să-ți placă filmulețul.
 
 
 
 
 
 
 
Aaaa… am uitat să-ți zic că pe lângă insigna aia de am primit-o la poartă, cu ”Prima vizită”, mi-am luat și eu un suvenir haios de aici, și anume căciula lui Goofy cel urechios, doar că pe căldura de afară mi-a luat capul foc și a trebuit să-mi mai cumpăr un al doilea suvenir, de data asta o șapcă în forma amețitului de Donald Duck. Ca să înțelegi mai bine îți pun niște poze dar te rog insistent să nu râzi da?!
 
 
 
 
Mda… te-am rugat degeaba că văd că nu te poți abține… Nu te mai plimb pe nicăieri să știi! 😛
 
După paradă, mergem la un rollercoster ca să ne mai dezmorțim un pic și să ieșim din moleșeala și starea de melancolie creată de personajele Disney. Ajungem la Matterhorn, știi tu, muntele ăla celebru unde am schiat în Elveția, doar că aici nu schiăm  aici ne dăm în primul rollercoster în care s-a urcat vreodată Diana. 
Senzația nu este cine știe ce dar, este îndeajuns să o facă să prindă gustul și să mai vrea şi în altele.
 Între timp, Mr. Like cu Sleeping Beauty urcaseră în copacul lui Tarzan dar nu rămăseseră foarte impresionați, iar mai apoi s-au dus la Pirații din Caraibe. Aici am ajuns şi noi până la urmă şi, ca şi ei, am rămas profund impresionați de faptul că afară era un soare puternic și vreo 35 de grade iar înăuntru era o noapte câte se poate de reală, cu cerul acoperit de stele virtuale și cu pirați care se luptau pe o corabie, sau cântau morți de beți la colțul casei. Păreau super reali și aproape că ziceai că sunt vii. Până și papagalul de pe umărul unuia era să-și ea zborul când a aruncat nevasta ăluia cu tigaia după el.
 

Daa… zice prin staţie Mr. Like. Şi nouă ne-a plăcut mult la piraţi! Duceţi-vă şi la B.. ..der.. aa.. tare! Ce zici mă? Nu se înţelege! Big.. Thunder!! Merg..  olo că..  tare! Aaaaa.. s-a închis stația dar reușesc să o redeschid! Am înţeles mă. Mergem la Big Thunder! Mergeţi şi voi la Matterhorn! Over and gata… s-a închis de tot. 
Ajunşi la Big Thunder Railroad, confirmăm ce vroia să spună Mr. Like, că este super tare ca și rollercoster şi ne-a plăcut teribil să ne dăm cu trenulețul, în viteză, prin munții artificiali ai vestului sălbatic. Am aflat apoi că, la ei la Matterhorn, s-a stricat trenulețul şi au stat o oră la coadă! Norocoşilor!! 🙂
 


Înaintăm pe străzile pline de veselie și voie bună ale celui mai fericit orășel din toată lumea, trecem din nou pe lângă palatul de cristal al prințeselor și ne mai oprim pentru câteva suveniruri dar nu zăbovim prea mult pentru că trebuia să ajungem la cea mai emoționantă întâlnire pentru Diana, deoarece de mică își dorea să-l cunoască personal pe Mickey Mouse. De asta s-a și costumat special în Minnie, ca să fie pregătită pentru întâlnire. Emoționat eram și eu, la cei 30 de ani ai mei, pentru că și eu când eram mic visam să-l cunosc pe faimosul șoricel, mai ales că făcusem parte din fan clubul lui. Am ajuns la el în căsuță și după ce am admirat una alta pe acolo, am fost primiți până la urmă la ședința foto, chiar dacă eu arătam precum un rățoi țăcănit, iar șăpcălia aia în combinație cu pantalonii de retard l-a făcut să zâmbească pe sub mustăți pe Mickey al nostru. Chiar am avut noroc și a decurs foarte repede întâlnirea spre deosebire de Mr. Like și Sleeping Beauty care au dat peste o șleahtă de pici care nu se mai săturau de poze și doar nu era să se ia la ciondăneală cu ăia mici!? Sau da? 🙂
 
Am ieșit de acolo cu un rânjet până la urechi și beți de bucurie și pluteam parcă prin al nouălea cer. Și aici sus, printre stele unde ajunsesem, se pornește războiul, Războiul Stelelelor sau pe limba lui originală, Star Wars. Dar suntem în mâini bune, pentru că naveta spațială în care ne aflăm este pilotată de C-3PO și face slalom la greu printre asteroizi și ne zguduie de colo colo de mai mai să ne sară ochelarii 3D de pe nas. Pe C-3PO sigur îl cunoști, este robotul acela humanoid, auriu și cu ochii roșii care se conversa mereu cu R2-D2, roboțelul simpatic cu limbaj ”bipăit” care își rotea mereu capul când era emoționat. 
Hai că sigur îi cunoști ! Se pare că totuși C-3PO nu prea este așa sigur pe el și era cât pe aici să ne izbim de un asteroid în timp ce zburam cu viteza luminii…
 



Foarte reală senzația dar destul de scurtă aventura și în curând trebuie să-l părăsim pe Jedi și pe maestrul Yoda și să ne îmbarcăm pe un submarin unde plecăm să explorăm apele învolburate ale oceanului în căutarea neastâmpăratului și zvăpăiatului peștișor Nemo. Unde ești măi auriule că la grătar te facem când te găsim la cât îmi este de foame! 🙂 Weeeeaaaaaa.. urlă o fetiță lângă noi în submarin, probabil pentru că îi era frică de spații închise. Gata măi că am glumit.. Nu-l mănânc îți promit! Degeaba, că nu înțelege nimic și îi dă înainte pe chineza ei că îi e frică să se uite pe geam. Săraca de ea. Atunci am realizat că în afară de părinți, eram singurii cârlani între șleahta aia de copii.. dar să zicem că ne antrenăm pentru când o fi! 🙂
 
 
 
 
 
 
 

Ne mai dăm în multe alte chestii copilărești dar și pentru adulți, iar câteva chiar au reușit să o sperie bine pe Diana. Timpul trece și ușor ușor apune soarele peste Disneyland așa că mergem să mai vedem o dată parada lui Mickey și de data asta reușim să o prindem de la început. Și uite că aici ne întâlnim și cu Mr. Like împreună cu Sleeping Beauty care încă mai tremura un pic după ultima experiență în caruselul Space Stars, pe care Mr. Like l-a declarat cel mai tare din tot Disneyland-ul. Ne-am dus și noi până acolo apoi să vedem despre ce este vorba și când îi vedeam pe ăia în pozele de pe monitoare, cu fețele una mai disperată decât alta, ne-am lăsat păgubași și ne-am dus la Winnie the Pooh. 🙂
 
Ușor, ușor se întunecă și se apropie momentul culminant al serii. Toată lumea se strânge cu mic cu mare pe malul Râurilor Americane unde pe timpul zilei îl regăsești pe neastâmpăratul Tom Sawyer. Acum în schimb o să găsești o impresionantă reprezentație cu jocuri de lumini, fântâni arteziene, proiecții de desene animate pe perdea de apă sau de fum, efecte speciale, explozii și multe alte efecte de te dădeau pe spate. Pe unii, mai mici de statură, i-au dat pe spate la propriu pentru că atunci când a apărut fiorosul dragon care a suflat flăcări pe gură, un puștiulică dolofan, cu ochii mari și albaștrii, a căzut efectiv în fund și a început să plângă dar, și-a revenit imediat când a văzut că Mickey l-a învins pe fiorosul dragon și imediat a scos cei doi dințișori la vedere în timp ce râdea de bucurie. Toată scena se încheie apoi într-un superb foc de artificii care au luminat timp de un sfert de oră cerul Los Angeles-ului  Ce bine o fii să stai aici în zonă, îți dai seama că vezi artificiile în fiecare seară.

 

 
 
 
 
 

Mai aveam încă o oră și se făcea ora 23, adică ora închiderii așa că profităm până în ultimul moment și ne mai bucurăm de aventurile lui Indiana Jones dar și de un loc unde mergeai cu o barcă pe un râu, așa la relantiu. La Indiana Jones am simțit într-adevăr senzațiile din film, mai ales atunci când trăgeau unii cu mitraliera în jeep-ul nostru de săreau scânteile în toate direcțiile. Barca, nu a fost cine știe ce, tocmai de asta nu i-am reținut numele, a fost doar o fază când am căzut în gol pe întuneric dar, în rest nimic deosebit.
 
O zi cu adevărat magică, o zi în care am retrăit copilăria de altă dată, un loc pentru care am fi făcut dat orice ca să ajungem când eram mai mici dar, datorită magiei locului, această zi poate fii trăită cu emoții intense indiferent de vârstă, o zi de basm, la Disneyland!
 
 
 
Somn ușor copilași!
 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

.

  2 Responses to “Copii pentru o zi la… Disneyland”

  1. Am tot filmul de la Disneyland. Andrada se uita mereu la el. Ne-am intalnit si mi-ai povestit uitandu-ne la film, da???. Dar acum, cand citesc , ma simt EFECTIV ACOLO! Asta inseamna a avea talent la scris (e opinia unuia care a citit in afara de “Punguta cu doi bani” doar trei carti pana acum..) Te rog eu,du-te si da o proba la “Discovery”! Sa vedem se iese!

Cristi si Diana