Oct 312012
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Și după cum bănuiam, hotelul își păstrează vechile obiceiuri de acum 10 zile și ne trezește la 6 atunci când se fluierau băieții ăia de strângeau gunoiul și țipau unul la altul iar mai apoi, pe la șapte și jumătate a venit aprovizionarea cu sticlele de bere. Știi tu, că ți-am mai povestit data trecută. Ălea de coboară goale pe scări, pe un cărucior și fac doar zbang, zbang, zbang și apoi urcă pline și fac tronc tronc tronc. E drept că acum avem camera pe la etajul 7 dar degeaba, tot se aude.


De data asta nu mai zic nimic, nu mai am chef să mai zic nimic pentru că este penultima zi în Statele Unite, așa că mă trezesc și plec să returnez petrolierul la garaj după ”doar” 5.300 de km petrecuți împreună de-a lungul coastei de vest a Statelor Unite. Îmi cam parea rău pentru că începuserăm să ne împrietenim în ultima vreme cu toate că tot nu învățase, namila asta de mașină, cum să schimbe vitezele în urcare și ne brusca mereu.


Ziua de astăzi ne-o dedicăm să facem un ultim tur al frumosului oraș San Francisco, așa că după ce îndesăm bine toate bagajele și toate suvenirurile cumpărate, predăm camera și plecăm la plimbare prin oraș fără o direcție anume, doar așa, în așteptarea zborului de seară. Zborul acesta îl luaserăm înadins cu o escală de 11 ore la New York ca să avem timp să gustăm, măcar așa dintr-un colț, frumusețea celei mai mari metropole din Statele Unite. Ca să treacă timpul mai repede, fetele se delectează cu un pic de shopping și uite așa, la bagajele cu greu închise mai trebuie să adăugam o pereche de UGG-uri. Offf.. să vedem unde mai încap și acestea?!

 

 

Și uite că ușor, ușor vine seara și ne vedem nevoiți să părăsim orașul cu podul de aur, din nou la bordul unei aeronave cu internet wireless dar de data aceasta sunt prea obosit să mai stau pe net. Este ora 23:30 la San Francisco și noi eram treji de la 7 de azi dimineața. Mr. Like și Sleeping beauty zburau cu altă companie dar cam în același timp cu noi. Ținând cont că aterizam pe aeroporturi diferite, ne-am dat întâlnire sus, pe unul din simbolurile New York-ului și anume: Empire State Building. Cât de tare a sunat când am zis: ”ne vedem sus pe Empire să admirăm Manhattanul!”
 

Nu reușim să dormim mai deloc iar cele 6 de zbor trec destul de greu în ritmul acesta așa că le adăugăm la cele 16 ore acumulate de azi dimineață și după ce schimbăm fusul orar, iată-ne aterizând pe somnorosul aeroport John Fitzgerald Kennedy sau JFK,  într-o duminică dimineața așa cam pe la ora locală 7:30. Știu că nu mai înțelegi nimic din orele astea dar crede-mă că nici noi cu atâtea schimbări de fus orar și cu atâta oboseală acumulată.

 

 

 
Dar hai gata, mai rezistă și tu, ca și noi, un pic că ia uite unde am ajuns: New Yoooooorkk!!! De când ne doream să ajungem aici! Hai fuguța la explorat că avem doar 7 ore la dispoziție ca să ne întoarcem și să prindem avionul spre Milano.  Fuguța din părți că aproape o oră am pierdut-o să înțelegem unde valizele noastre putem lăsa bagajul de mână că doar nu o să ne plimbăm cu trolerul după noi pe 5th Avenue. Apoi am mai pierdut ceva timp să înțelegem ce, de unde, cu cât și de pe care linie pleacă trenul spre New York. Dar am ajunsssss!!!
 
Trenul ne lasă undeva pe strada 38.. sau 39.. parcă era 43… cine pisici mai știe că aici în Manhattan toate străzile au nume foarte interesante gen 5,10,14 etc.. ai înțeles ideea. Ieșim de la metrou și deja cădem pe spate de la înălțimea zgârâie norilor și consideră că încă nu îi văzusem pe cei mai înalți. Mergem căscând gura în toate direcțiile și fiind atenți la haosul din trafic și ușor ușor ne apropiem…  Vai de mine cât este de înaltă Empire State Building….. Incredibil.. Și noi o să mergem acolo sus sus?! Se pare că da, așa că ne încolonăm la rând ca să ne luam bilete.

Trebuie să sosească și Mr. Like cu Sleeping Beauty că ne-au anunțat prin sms, dar după cum hotărâsem, ne vedem sus… da.. da.. acolo suuuuus de tot! Așaaaa… suntem în lift.. în unul dintre lifturi.. acela care merge de la etajul 60 în sus. Păi noi vrem sus, sus de tot. Etajul 80 apasă nenea liftierul că pentru mai sus nu erau alte butoane. Parcă 86 scria pe biletul pe care îl luasem. Hmmm….
Nu apuc să-mi termin gândul că deja se deschid ușile undeva la vreo 370 de metri deasupra nivelului mării. Nu e încă sus și nu putem vedea încă nimic decât aceleași desene și tablouri cu care ne obișnuiserăm la parter care înfățișau evoluția clădirii de la începutul construcțiilor și până în 1931 când a fost finalizată.


 


Acest simbol al Americii are de fapt 102 etaje și se putea ajunge direct până la ultimul etaj dar era un pic cam scumpă distracția pentru încă 16 etaje în plus și cum noi eram la sfârșitul concediului eram și un pic pe jantă și dădeam cu bugetul din groapă în groapă, așa că ne mulțumim și cu etajul 86. Dar unde este acest etaj 86 ne întrebăm după ce iar dăm peste o ditamai coada. There are 2 options, ne zice unul cu o mustăcioară gen Petrică Mâțu Stoian, either you wait in line for the elevator, either you take the stairs. (Aveți două opțiuni: ori așteptați la rând și luați liftul ori mergeți pe scări). Pe scări normal. Cât de greu poate să fie să urci 6 etaje. Am aflat mai târziu că e un chin enorm să urci la maraton șase etaje înalte și lungi cât o zi de post și am auns pe terasa de la etajul 86 leșinați, transpirați și cu limbile pe afară… Și cât timp stăm noi să ne tragem sufletul ia uite că apar și Mr. Like cu Sleeping Beauty. Nici nu se putea o sincronizare mai perfectă.

 


Ieșim pe terasă și suntem întâmpinați de curenții puternici dinspre oceanul Atlantic, pășim timizi spre marginea clădirii și suntem cuprinși de un sentiment de emoție profundă când privim prima dată peste coasta de Est a Americii iar înaintea noastră stătea, renăscut din cenușa lui 9/11 turnul One World Trade Center. Acolo în fața noastră se petrecuse teribilul atentat de acum 11 ani.. Păstrăm un scurt moment de reculegere privind în neant spre oceanul Atlantic, analizând îndelung întinderea enormă a acestei metropole americane. Și tot explorând noi orizontul, o vedem undeva în dreapta, retrasă pe insula Betloe, la umbra World Trade Centerului, pe doamna Liberty, sau Statuia Libertății cum mai este cunoscută pe la noi, ținând ferm în mână torța progresului.
 



Vai de mine, m-am copt de cald pe căldura asta. Sunt vreo 37 de grade afară iar eu sunt cu cămașă cu mânecă lungă și cu geaca pe mine pentru că nu mai încăpuseră în bagaje. Și nu vrei să știi ce are Diana în picioare pe vremea asta sahariană. O să vezi mai târziu, nu-ți stric surpriza. 🙂 Scanăm în continuare orizontul cu privirea și nu contenim să ne minunăm de vasta întindere de zgârie nori și clădiri, poduri, mașini care se așterneau în fața noastră cât vedeam cu ochii. Poate și din cauza soarelui care ne bătea cu putere din față dar nu reușeam să vedem unde se termină New York-ul. Nu te mai plictisesc cu descrierea mea pentru că nu o să reușesc în cuvinte să-ți descriu senzația retrăită când priveam Central Park-ul de sus sau când ne uitam cum Chrysler Tower și alte clădiri înalte, încercau să-i facă o timidă concurența lui Empire State Building dar fără prea mult succes, nu-ți mai descriu nimic ci te las să admiri singur. Noi ne retragem aici într-un colț și mai privim încă o dată spre financial district.

 

 

Deci? Cum ți s-a părut? Ai cam căscat un pic gura și până ai revenit tu printre noi eu mi-am cumpărat un tricou de aici din magazinul de suveniruri pentru că luasem efectiv foc și m-am și schimbat în McDonalds-ul de vis a vis și uite că acum ne luptăm cu NYPD-ul că au blocat străzile și nu ne lasă să mergem spre Time Square. Ce o fii cu toată hărmălaia asta și cu toată debandada, nu știu! Trebuie să ocolim zeci de străzi și abia abia găsim o ”breșă de securitate” și ne trezim pe faimoasa 5th Avenue, complet singurei. Ce tare! Suntem singuri în mijlocul New Yorkului. Nu trece nimeni și nu vine nici-o mașină! Hey you guys! Come over here! (Hei voi de acolo, veniți aici!) Ups… ne-au prins… Suntem dați afară din lumea noastră într-o manieră destul de politicoasă și suntem bucuroși că măcar am reușit să ne reluam direcția de mers spre Broadway.

 



Ia uiteeeee…. Bine măi panaramelor, din cauza voastră erau blocate toate străzile?! Ia uite-l pe ”zânul măseluță” unde era mă! Măi să fie dar ce noroc avem noi când vizităm marile orașe. Acum am nimerit fix în mijlocul paradei Gay și ne-au fost arătate, din simpatie bineînțeles, o grămadă de funduri, care mai decare mai deosebite și mai pictate. Ia nu mai râde și ia și tu un fund aici de domnișoară de culoare! Păi ce… numai noi să fim tratați cu fundul? 🙂

 


 

Ajunși pe Broadway, ne alăturăm și noi celor 39 de milioane de vizitatori anuali și ajungem în faimosul loc pe care îl vedeam noi la televizor în noaptea de revelion când se făcea numărătoarea inversă pentru trecerea în noul an, și anume Time Square. Mamăăăă câte magazine, cât haos, cât trafic, câtă lume, cât de toate că deja ne zăpăcim de cap și de la aglomerație dar și de la oboseală care ușor ușor începe să-și spună cuvântul.
 
Nu plecăm oricum din piață până nu facem câteva poze și până nu îți arătăm că Diana poate să țină toată lumea într-un deget când vrea ea, mai ceva ca-n melodia  ”He’s Got the Whole World in His Hands”
 
 

 

Ne retragem ușor, admirând sumedenia de zgârie nori și trecând prin fața clădirii bagabontului ăluia de Trump, Donald Trump, că de el era vorba, care ca și în Las Vegas, are o manie cu clădirile aurii, că de, un pic de opulență nu strică din când în când. Ajungem într-un loc pe care îl poți considera o ciudățenie, în sensul bun al cuvântului, a acestei mari metropole deoarece este pur și simplu o oază de verdeață în mijlocul haosului de ți-l descriam mai devreme. Ajungem la Central Park, plămânul verde al Manhattanului, locul unde vin corporatiștii să se relaxeze in pauzele de prânz sau vedetele să alerge și să se mențină în forma. Noi vrem doar să ne menținem pe picioare pentru că sincer nu mai putem de somn. Și apropo de picioare, Diana ar vrea și ea să și le simtă pentru că, tot din motive de spațiu în bagaj, UGG-urile ălea luate din San Francisco a trebuit să le poarte prin tot New York-ul la aproape 40 de grade. Dacă nu știi ce sunt ălea UGG-uri sigur o să înțelegi din poze. Deci…. Unde găsim un loc să ne întindem și noi puțin?
 

 


Vai de mine ce ne-am mai întins…. M-am trezit pentru că i-am auzit pe ăștia că începuseră să râdă de mine. Bine și eu m-am auzit și am înțeles de ce râdeau… pentru că începuse porcul să sforăie, întins pe iarbă în Central Park. Eu nu sforăi decât când sunt extrem de obosit, ceea ce era cazul de data asta, așa că ia gura și nu mai râdeți de mine! 😛 Zii și tu, cum să nu adormi cu așa priveliște în fața ochilor:
 
 
 
 
 

Ne cam apropiem de ora de plecare așa că ne despărțim din nou, pentru că din nou zburam cu avioane diferite și din locuri diferite, și rămâne să ne vedem pe aeroportul Malpensa din Italia. Mamă ce energie mi-au dat cele 15 minute de somn. Am dormit foarte profund iar aerul parcului m-a mai ajutat să-mi revin, ba chiar să cer indicații unui băiat de culoare cu maiou lălâi pe el și tatuat peste tot, băiat care s-a dovedit super de treabă și ba chiar m-a condus să-mi arate care e peronul pentru metroul nostru pentru că mă pierduse printre cele 6 peroane.

 


Adio New York! Ne-ai impresionat, așa puțin cât am apucat să te vedem și promitem să revenim să te explorăm mai pe îndelete și eventual mai odihniți ca să nu mai cădem pradă miresmelor tale. Te lăsăm acum și ne îndreptăm spre faimosul JFK, aeroportul ăla unde autostrada trece fix pe sub pistă de ne-a impresionat foarte mult la aterizare. Te lăsăm pentru că ne așteaptă Milano. Milano unde ajungem la ora și ziua locală, dacă pot să spun așa, Luni 11:00 după aproape 40 de ore de nesomn și după ce am așteptat 30 de minute valiza Dianei care nu a mai venit… cică s-a dus la Londra… Ce-o face acolo nu știu… dar poate aflăm împreună data viitoare.


 

Somn ușor Europa!




 Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto
 

.

  6 Responses to “O scurtă escală la… New York!”

  1. Mi-a facut placere sa merg in concediu cu voi in America.
    Ai fost un ghid fantastic,esti un personaj haios ,uneori am ras cu lacrimi si pentru asta iti multumesc.
    Esti un super fotograf,multumesc pentru poze,m-au incantat locurile frumoase.
    O salut si pe frumoasa ta Diana,sa ai grija de ea.
    Cand o sa merg la Milano o sa va anunt ,pentru ca si eu am o fica care locuieste de vreo 4 ani acolo.
    Ma bucur ca ai tinut cont de acea expresie care nu ti se potrivea ca nu ai mai folosit-o si iti multumesc.
    Astept sa ne mai incanti si relaxezi cu povestile tale.
    Inca odata multumesc si fiti binecuvantati cu un bebe la anul.

    • Buna 🙂 Ma bucur mult de tot ca te-a incantat plimbarea virtuala in Statele Unite si iti multumesc foarte frumos pentru cuvintele de lauda si aprecierile atat la adresa mea cat si ale Dianei.

      Mi-ar parea bine sa ne vedem la Milano. Ne anunti cand o fii sa fie si vedem daca suntem “acasa” sau pe alte meleaguri! 🙂

      Trebuie sa adaug ca se pare ca esti foarte perspicace tinand cont de urarea de la final! 😉 Asa sa fie! 🙂

      Numai bine iti doresc si eu si cu siguranta o sa va mai incant cu zambete din diverse colturi ale lumii unde am fost destul de norocosi si am reusit sa ajungem. Momentan trebuie sa gasim valiza.. si daca nu vine poate plecam dupa ea! 😉

      O zi superba si toate cele bune. Inca o data multumesc pentru aprecieri si numai bine iti doresc!

      P.S. Tin cont de feedback atata timp cat este constructiv, asa cum mi-ai scris tu! 🙂

  2. Posteaza si Profiti te premiaza cu un voucher.
    Anunta si tu prietenii de noul website : http://www.profiti.ro 😉
    Acest website este GRATUIT si dedicat Anunturilor de Mica si Mare publicitate.
    Multumim ADMINISTRATORILOR pentru acceptarea anunturilor in paginile de blog-uri si website-uri.

  3. Subscriu in totalitate la ceea ce ti-a transmis “Anonimul”. Mai ales ca stiu cine este!. Saluta-l din partea mea cu prima ocazie. Deasemeni, sarutari de maini “Anonimei”…
    Si o intrebare : ce erau UGG-urile alea care nu mai incapeau in bagaje????????

    • Deci aveti “suste” cu mine voi comentatorii astia activi. Eu nu stiu cine este Anonimul/Anonima asa ca ii salut si sarut mainile in mod virtual pe aceasta cale. Ma bucur ca si tu te-ai simtit alaturi de noi in scurta vizita in Statele Unite si sper ca nu ai simtit prea tare turbulentele in avion 🙂

      UGG este o marca de cizme, se zice originara din Australia unde s-au produs, in formatul de-l vezi in prima si ultima poza, cizmele din piele de oaie. Mai multe detalii gasesti aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/UGG

Cristi si Diana