(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Când eram mai mic aveam eu un playlist pe care l-am cărat după mine toată adolescența și printre melodiile ălea retro era una care îmi plăcea foarte mult: Beach Boys – Surfin’ USA. Și ca să urmez versurile melodiei, acum că și eu aveam un ocean, un ocean mare rău care traversa cam toată coasta asta de vest a Statelor Unite, pe numele lui de botez: Pacific, astăzi sunt pus pe fapte mari, chiar dacă nu realizasem acest lucru atunci când mă trezisem.
Ne chinuim să închidem, sărind pe valizele care cântăreau acum puțin peste o tonă și ne gândeam cum o să plecăm noi cu toate lucrurile acestea pe avion. Dacă aș fii mai slab aș lua 5-6 tricouri pe mine dar așa, deja arăt precum omul Michelin, dacă mai bag 3 tricouri o să fiu un balon cu aer nu alta.. Tzrrrrrr… sună telefonul…. Acesta cred că-i Mr. Like să ne zică să coborâm că este deja unsprezece fără cinci și trebuie să eliberăm camera… Tzrrrrrr.. Gata băi hoo că vin! Ce vrei mă?Ah.. excuse me! (mă scuzați), aud la capătul firului, are you planing to stay another day with us (intenționați să mai stați o zi cu noi), mă întreabă o domnișoară cu un puternic accent spaniol. Adică cu alte cuvinte, așa mai politicos ne-a zis: Bă dacă nu vă cărați curând eu vă mai rezerv o noapte! Îi mulțumesc frumos pentru generoasa ofertă și refuz politicos mai ales că în seara aceasta aveam deja rezervată o cameră în orașul în care a fost primar Clint Eastwood.
Dar până să ajungem noi în ”Carmel by the Sea”, că despre orașul acesta era vorba și până să să vedem dacă mai este în vigoare legea dată de un primar mai vechi care zicea că ”se consideră contravenție să ieși pe stradă cu haina care nu se asortează cu pantalonii”, până să vedem toate acestea, ne oprim un pic la o țuică cu nea’ Charlie Sheen, acasă la el pe plaja din Malibu. Îl știi pe Charlie cu siguranță. Actorul acela controversat de la Hollywood despre care se spunea că este cel mai bine plătit și care de bine ce îi era, stătea mai mereu prin șanțuri rupt de beat. Asta nu zic eu ci gurile rele. Charlieeeeee… ce faci coaneee!! Bem și noi o țuică? Îi strig de la intrarea în Malibu unde ajunsesem relativ repede în această frumoasă dimineață de iunie.
Hai băi Charlie, dă-o whisikey-ul tău de treabă. Nu mai sta botos că ți-a luat Aston Cutcher rolul din 2 and a Half Men. Ce să-i faci, dacă cică bei mereu și nu se mai întelegeau aia cu tine. Ia fii atent că ți-am adus, ca să te mai înveselesc, niște tescovina de corcodușe de la Gorj care nu se compara cu niciuna din poșircile pe care le bei tu aici. Și ca să te dregi dimineața ai aici, în papornița asta de rapiță Louis Prăzon, niste legume specifice oltenilor. Alooo… Charliee.. Scoală mă…. Ăsta iar e beat așa că îl lăsam cu problemele lui și ne continuăm drumul un pic mai sus pe coasta, până la Zuma beach… Sigur ai văzut poze circulând pe net cu plaja asta. Este superbă, mai ales la apusul soarelui când oceanul parcă clocotește și e roșu ca vâlvătaia unui foc de tabară.
Suntem debarcați din mașină în stil mafiot, din mers, și abandona….. hai băi că glumesc, chiar ai crezut! Mr. Like își tot căuta niște adidași, că nu știu ce fița lui de model vroia, și nu îl găsea în niciun outlet, iar Sleeping Beauty vroia și ea să profite de timpul outlet-indoor să mai cumpere câteva cadouașe. Așa că noi rămânem aici la plajă și ei se duc să facă cumpărăturile.
Hăăăăă… ia uiteeeeeee Surferi!!! E clar! Asta trebuie să fac! De când am plecat în state am zis că atunci când ajungem pe coasta de vest, nu se poate să nu fac baie în Oceanul Pacific. Cum Atlanticul mă trântise anul trecut de pământ de mai aveam un pic și-mi pierdeam slipul, trebuie să-i dau o șansă și Pacificului să-mi arate că este la fel de bun ca frasu’ de pe cealată coastă. Bine, să intru în ocean este una, dar să fac surfing este efectiv maximul standardelor mele așa că nu mai ezit mult și încep să mă interesez pe la băieții de aici dacă este vreunul dispus să o învețe pe balena Willy să-și țină echilibrul pe placă. Îmi zice un tip prețul și costa ceva nu era chiar moca, dar ținând cont că făcusem economi de-a lungul concediului dar și de faptul că nu de multe ori în viață ajungi să faci surf pe plaja Zuma din California, accept aproape instant și cum ai zice surfing, primesc costumul de ”exercițiu”.
Cred că totuși au căutat ceva până au găsit o mărime XXL că nu cred că sunt mulți grăsani care se aventurează să spulbere valurile oceanului cu placa de surf.. Ha ha ha ha… aud în spatele meu niște voci pițigăiate care se crăcănau de râs în timp ce eu mă chinuiam să-mi adun toate șuncile și să le îndes în costum. Mă întorc și văd doi puștani la 5-6 ani care mai aveau un pic și leșinau de râs. Ce șuncile mele vreți măi afurisiților? Ia valea de aici! Ha ha ha… continuă aia și mă arată cu degetul în timp ce se îndreptau spre alți puștani de vârsta lor să le povestească și ălora cum se chinuia Yogi Bear cu costumul de surf. Mama voastră de pezevenchi! 🙂
Partenerul meu de surf de astăzi este Tyler, un sex-simbol așa pe la vreo 24 de ani, la un metru nouăzeci, blond cu părul cârlionțat și ochii verzi, știi tu, genul acela de surfer care dă toate fetele pe spate. Alooooo… Diana!! Închide gura și mai fă-i niște poze și lui Yogi nu numai lui Tyler! Îi zic Dianei care se pierduse de când le-am făcut cunoștință! 🙂 Ia să vedem băi Tyler dacă știi să faci și surf nu numai să arăți bine! Hai să te învăț câte ceva eu! Ce glume răsuflate fac. Ăsta face surf de la 12 ani iar eu singura dată când am fost aproape de sportul numit surfing a fost când m-am ridicat în picioare pe salteaua de apă. 🙂 Hai să vedem dacă reușește să scoată ceva talent din mine, dar cred că trebuie să-l caute bine de tot.
Ne retragem undeva pe plajă ca să-mi explice întâi pe uscat un pic de reguli și de mișcări pentru că cu siguranță nici el nu avea chef să traga de mine pe acolo. Mă învață cum trebuie să stau întins pe burtă pe placă și cum să o prind cu picioarele la spate.
Băi, mă vezi tu așa mai pufos, dar să știi că la capitolul echilibru stau foarte bine, chiar m-a lăudat că indiferent de mărimea valurilor ăstora, care uneori ajungeau și la 2 metri, am reușit să rămân pe placă și să continui lupta cu oceanul în încercarea mea de a mă îndepărta de țărm. Acum e acum, sunt în larg, mă întorc cu placa spre țărm unde Diana era cu aparatul de fotografiat în mână și aștepta să se petreacă minunea. Pornesc ”vâslind”, că cică așa se zice când dai din mâini să-ți iei viteză, spre mal, căutând valul potrivit pentru o ridicare. Și iată-l că vine, valul numai bun, așa micuț la un metru ca să nu mă sperie și vâslesc, vâslesc, vâslesc… uite… sunt pe coama lui și începe să mă ducă cu viteză spre mal. Sit position (Poziția șezut) îmi strigă Tyler din spate. Fac rapid mișcarea de pe burtă pe ciuci cu un picior în spate pentru echilibru cum mă învățase, mă reechilibrez că era să cad.. Get uuuup(Ridicăteee!!) îmi strigă din nou Tyler și….. I’m surfiiiiinggg!! Yes baby I’m surfiiiiing! Ce sentiment extraordinar să plutești deasupra valurilor, ce senzație deosebită. Este totul absolut fantastic și apuc să ridic pentru o fracțiune de secundă privirea spre Diana careia nu-i venea să creadă că am reușit din prima.
Foarte tare! Mai vreau, hai Tyler, mergem din nou în larg. Și mai continui eu apoi cu încă 2-3 mișcări din astea așa pe termen scurt că nu puteam să zic că fac surfing pe o distanță așa scurtă și apoi Tyler decide să mă ducă mult mai în larg. Ei bine, mișcările de mai înainte m-au cam obosit și sunt un pic cam praf, iar oceanul nu mă ajută de loc pentru că și-a întețit frecvența și a mărit înălțimea valurilor. Era din ce în ce mai greu să înot spre larg ca să pot să am de unde să fac surfing. Paddle, paddle, paddle (vâslește, vâslește) îmi striga Tyler din spate. Nu mai pot frate!! Vâslește, vâslește!! Și dă-i din mâini Cristi că te mănâncă ăsta. Am pus capul jos pe placă, așa cum mă învățase că trebuie să fac când vin valurile mari, și vâslește vâslește și mă țineam cu putere de placă când simțeam că sunt ridicat aproape perpendicular pe ocean la cât de mari erau valurile. Și a venit unul, imens… mai mare decât placa! A ridicat placa la 90 de grade și cred că era foarte amuzant de pe mal să vezi așa placa de surf înfiptă în ocean, cu un mameluc care se ținea bine de ea să nu cadă. Și m-am ținut bine, atât de bine că atunci când valul ne-a întors cu fundul în sus, mi-am dat seama că trebuie să-i dau drumul când aproape ajunsesem la mal și arasem cu capul jumătate din fundul oceanului. Mamă ce sărată este apaaaa!!!
Hai din nou în larg îmi zice Tyler. Băi omule lasă-mă un pic că nu mai pot! Hai măi că mai ai 25 de minute din ora pe care ai plătit-o. Nu mai pot, sincer! Hai că te duc să vezi cum se vânează valurile, îmi zice. Și iar, vâslește, vâslește, vâslește și într-un final ajungem undeva în larg unde oceanul era mai liniștit. Eu cred că m-a împins și el din spate de am ajuns până aici că eu eram praf rău de tot. Așaaa, îmi zice, acum te ridici în fund și stai cu placa între picioare și te uiți în larg să vezi când vine valul potrivit. Aaaa.. ce bine e să stai așa liniștit și să plutești în derivă. Uite-l, îmi zice, ia-l pe ăsta, vâslește, vâslește!! Lasă-l băi… de ce să-l iau.. nu vezi ce liniștit trece el așa pe sub mine. Lasă-l în pace. Uite mai vine unul! Băi da grăbit ești îi zic. Stai așa să-l prindem pe acela bun de tot. Vezi, ești tânăr și te grăbești aiurea! 🙂 Și așa am mai tras de timp vreo 5 minute ca să-mi mai trag un pic sufletul. Hai, vine valul și vâslesc, vâslesc, vâslesc… poziția ghemuit, stau, stau… trec peste o intersecție de valuri creată datorită curenților și mă ridic…. Zbang! Îmi iau o meclă de ocean și placa se duce purtată de val până la mal. Gata! Sunt terminat! Mi-a ajuns experiența! Hai mă că mai ai 10 minute îmi zice. Ți le fac cadou, nu mai merg niciunde! Sunt terminat!
Băi și mă uitam la blonduțul acesta plin de mușchi cum nu avea absolut nimic. Și cât trăsese de mine pe acolo, cât alergase și el. Chiar și-a dat toată silința să scoată ceva din mine. Eu zic că a reușit cât de cât. Problema rămâne greutatea că la capitolul echilibristică cică stau bine.
You are good! (Ești bun) îmi zice să mă încurajeze. Daaaa… sigur. Foarte bun! Nu mă, sincer. Am avut pe unii cu care am stat 30 de minute pe uscat că nu erau în stare să se ridice pe placă. Nu știu sincer dacă este așa sau nu dar eu sunt super mulțumit de ce am reușit să fac. Mi-a plăcut la nebunie și am ”bătut cinciul” în semn de mulțumire. Acum lasă-mă să-mi trag sufletul că ai scos tot untul din mine.
Mă întorc la Pamela mea, care mi-a făcut o grămadă de poze cât timp eram în larg și cică s-a simțit și ea bine și s-a amuzat de eforturile mele disperate de a rămâne pe placă. După lecția asta mi-a venit o foame de nu mai puteam și ținând cont că era deja ora 14:30 mergem la Starbucks, singurul loc de aici din zonă de unde putem să luam ceva de mâncare. Pentru prânz nu putem să luam mare lucru, decât niște sandwichuri dar ne umplem cu energie după ce băgăm un crem-caramel delicios, așa pe la vreo jumătate de litru. După ce trândăvin la terasă vreo 30 de minute, ne reîntoarcem pe plajă să mâncăm sandwichurile în briza oceanului și să ne facem și câteva poze artistice pe malul lui.
Ia să-i fac eu Pamelei mele câteva poze gen Baywatch, cu căsuța salvamarului pe fundal, cu vântul care îi mângâia firele de păr rebele, așa.. așa, mâna la ceafă, capul pe spate… perfect, perfect, acum aleargă, așa, așa, excelent. Ce să mai: ieșise fotograful din mine și am făcut câteva pictoriale de mai toată frumusețea dar e drept că mă ajuta foarte mult și ”modelul” dar și oceanul albastru avea un important cuvânt de spus. Am profitat de soarele șugubăț care ne zâmbea din când în când de printre nori și am făcut câteva poze frumoase să avem o amintire de la faimoasa plajă din Malibu.
Alooooooo… Băăăăă… ce penele voastre faceți acolo. Jumuli-v-aș coada!! Uită-te băi la ei de pescăruși afurisiți cum ne ciocănesc cutiile cu sandwichurile. Aoleu… a luat cutia în cioc.. fugi după el! Băăăăăă…. Dă cutia înapoi! Să mă vezi cum alergam ca disperatul după pescăruș și cum lighioana se chinuia să o ridice de la sol dar era prea grea. Perpeliț-aș grumazul de pungaș ce ești tu! Dă cutia înapoi! Ia uite băi cum a găurit cutia asta și a băgat nisip în ea. Eu cum mai mănânc mă acum?
Le mâncăm că nu mai aveam chef să ne întoarcem să luam altele și oricum nu reușiseră să ajungă la ele dar bagaseră un pic de nisip înăuntru. Carnivorilor!!! Auzi… să mâncați sandwich! O cafea nu vreți? Îmi trosneau dinții ca o balastieră stricată și după 2-3 înghițituri ne lăsăm păgubași că rămâneam fără dinți dacă nu. Ia uite cum ne dau târcoale! Marș mă de aici! Ăștia-s mai răi decât câinii vagabonți din București. Le ascundem ca să nu-i mai tenteze și eu mă duc să profit de soarele de afară și să fac câteva poze minunatului peisaj presărat de surferi din loc în loc cu valuri albe spumegânde ce se spărgeau în larg și cu o mireasmă salină purtată în aer de briza după amiezii. Bagabonții ăia de pescăruși tot nu se potoliseră. Uită-te și tu cum îi dădeau târcoale Dianei în timp ce ea făcea economie de vedere.
Mai admirăm niște băieți care făceau kite surfing (surffing tras de un zmeu) în timp ce soarele cobora ușor ușor spre culcare și atunci constatăm că este trecut de ora 17. Aloooo.. Mr. Like!! Cumperi toată America?!? S-au întors până la urmă și am pornit pe lungul drum de 450 de km până în Carmel unde am ajuns pe la 2 noaptea rupți de somn. Hai somn ușor că nu mai pot. De vreo 2 ori l-am băgat în sperieți pe Mr. Like că nu țineam drept pe drum dar de oboseală nu că dormeam 🙂 să fiu sigur că nu adorm, în timp ce conduceam, am deschis o sticlă de apă și îmi turnam în palmă pe ”șustache” și mă frecam la ochi. A mers trucul acesta și chiar dacă am ajuns târziu, a meritat din plin ziua de astăzi! If everybody had an oooooocean….. Across the U.S.A …. Then everybody will be suuurfing….
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
