Ian 062013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...


Este ultimul week-end din vara lui 2012 așa că ieșim repejor de la serviciu pregătiți de noua aventură. Destinația de acum am ales-o mai mult după nume să știi pentru că am vrut noi să ajungem aici așa că nu prea ne-am documentat foarte mult înainte. Părea oricum ”vizitabilă” în pofida numelui pervers, în limba română, pe care îl poartă. Nu îți zic cum se numește ci o să-ți pun o poză cu indicatorul localității ca să nu mă acuzi apoi că vorbesc urât! 🙂

 




Ne este foameeeee…
îmi urlă mațele din răsputeri dar și prietenii cu care plecaserăm așa că n-avem încotro și tragem pe dreapta să mâncăm ceva. Ia uite cum se învârte puiul acela la rotisor și parcă simt deja mirosul de rozmarin cum îmi gâdilă nasul care îmi antrenează papilele gustative și mai apoi îmi face limba să se articulează și să comande 2 porții. Cred că deja îmi curgeau și balele de la miros dar mi-am revenit rapid când am primit răspunsul sec: E închis. Deschidem la 7. Mă uit la ceas și văd că e 6:20 mă uit la burtă și văd că pentru ea era deja 12 noaptea. Hai măi doamnă uite puiul acela mititel cum stă cu picioarele în sus și așteaptă să fie devorat. Nu ni-l dai și nouă… cum e închis?! Nu… la 7 se deschide, așa sunt regulile!Mda bine… luăm niște sandwichuri și ne cărăm că nu aveam chef să pierdem timpul aiurea mai ales că aveam de mers vreo 500 de km.
 
Trecem repejor prin Slovenia, unde trebuie neapărat să venim o dată și să vizităm țara asta plină de castele și locuri de basm, iar după ce ne învârte GPS-ul vreo 20 de minute reușim până la urmă, pe la un 12 noaptea, să ajungem în P….ardon. După câțiva kilometri parcurși cu geamurile deschise să adulmecăm mireasma mării purtată de briza caldă a serii, ajungem la o barieră care stătea închisă de regulă, dar dat fiind că s-a ridicat la cel din fața noastră, profităm și noi de ocazie și ne băgăm după el.

 

Ce cald este și ce plăcut și parcă este pentru prima dată când îmi place să stau într-un loc cu umiditate mare. Băi Tradere, că așa îl cheamă pe prietenul meu, hai să mergem să vedem unde este hotelul acesta, sau vila, sau ce o fii el și cărăm apoi bagajele. Vin și fetele că parcă nu ar sta în mașină și parcă ar vrea să se apropie și mai mult de mini-terenul de golf, dar mai ales de căsuțele situate în buza mării și să viseze cum o să-și savureze ele cafelele dimineață în vuietul valurilor mării Mediterane. Unde e băi hotelul ăsta!? Parcă se numește Coliba nu știu cum… Păi sunt numai ”colibe” prin zonă. Care e a noastră? Ia dă harta aia să mai vedem!Mamăăăă… basca ta de GPS ne-ai dus în paradisul ăsta numai să ne facem iluzii ca apoi să constatăm că noi stăm 2 km mai jos!! Aaaaa… îmi venea să-l arunc în mare! Off!

 


Ieșim iar pe la barieră și-l întreb pe nenea de acolo unde e adresa noastră. Și el îmi răspunde: Here no Pul@, you need to go to Pul@ (aici nu sunteți în localitatea Pul@ trebuie să mergeți în Pul@). Băi dar ești nesimțit?! Păi eu te întreb frumos și tu unde mă trimiți?! 🙂  ”Tri hundred miters  is Pul@ then turn rait” îmi zice el într-o engleză cu un puternic accent local și mă face să înțeleg că după vreo 300 de metri facem dreapta și ajungem la Ribaska Coliba, adică hotelul nostru. Au fost cam doi kilometri și nu doar trei sute de metri dar ajungem oricum imediat în fața recepției unde o domnișoară în pantalonași scurți, cu ochii albaștri și părul blond îmi zice, în timp ce-și ondula părul cu degetul de la mâna dreaptă, că cică a așteptat special pentru mine. Taci fată din gură că dacă te aude Diana ne ”caftește” pe amândoi! 🙂

 


Și am ajuns în sfârșit în cameră pe la unu noaptea, cameră de care rămânem foarte impresionați întru-cât era de fapt un apartament cu living, bucătărie și dormitor, complet echipat și mobilat, pe care, ca mai peste tot în Croația, am plătit o nimica toată. Wooooooaaa… se aude vocea Traderului de pe balcon… Băăăă… veniți aici să vedeți ceva. Doamneee câta’ terenul de fotbal au făcut ăștia aici pe post de balcon. Vai de mine! Mai puteau face lejer trei camere! Și până adormim bombănim și le dăm lecții de design interior și arhitectură celor care au proiectat camerele noastre. De ce să facem… și noi ca babele.

 

 
 
… a doua zi
 

Ne trezim! Mă scuzi… rectific… MĂ trezesc… În jur liniște și pace și toată lumea doarme dusă. Diana… șoptesc ușor. Mmmm… mă mormăie prin somn, așa că o las în pace. Ia să mă duc să fac o tură de ”cartier”.  Înainte de a pleca, admir totuși frumoasa priveliște de la balcon cu palmierii, cu piscina hotelului dar mai ales cu marea pe ale cărei valuri se legănau adormite câteva yachturi. Odată ieșit constat că hotelul este situat într-un fel de parc așa că orbecăi un pic până îmi dau seama în ce direcție trebuie să merg. Băi zici că sunt la Eforie Sud aici, nu știu de ce dar așa am senzația. Nu prea e animație și pe plajă sunt numai babe și moși. Cuvântul plajă este un fel de a spune pentru că de fapt sunt numai stânci și pietre. Off și am uitat acasă papucii speciali pentru plajă cu pietre. Ajung la plaja Zeppelin unde mă încântă mult terasa de afară făcută toată din lemn masiv de stejar dar din păcate goală. Nu era nimeni pe aici. Deci e clar, nu venim aici ci luam mașina și mergem unde am ”greșit” aseară.
 
 
 

Revin în cameră pe la umbra copacilor din parcul de vis a vis iar pe drum mai fac câteva poze frumosului port și a ambarcațiunilor care se legănau pe valuri. Scoală băi Tradere că arde bursa. Hai dă-o în acolo de treabă păi am venit aici să dormim?! Ia hai că e foamete mare și trebuie să cumpărăm niște ”acțiuni” din oraș ca să băgăm și noi ceva la ghiozdan. Luăm mașina că deja inspectasem eu zona și nu era nici un magazin pe aici.

 

 

Băi îți spun sincer că am avut o senzație așa, nu știu cum să o descriu, relativ ciudată, atunci când am intrat în centrul orașului. Mi se părea că parcă am mai fost aici sau dacă nu oricum într-un loc similar, așa micuț, cochet gen Alba Iulia la noi, cred. Am plecat doar noi băieții să facem cumpărăturile pentru micul dejun iar în timp ce ne învârteam după bancomat ca să scoatem și niște ”cucuruz” din acesta de-al lor, m-am uitat un pic la oameni și i-am analizat și parcă mi s-au părut triști. Nu știu… nu m-oi fii trezit suficient dar mie impresia asta mi-au lăsat-o. O fii fost și din cauză că, judecând după prețurile din magazine, costul vieții era destul de ridicat aici spre deosebire de alte zone din Croația?! Nu știu, hai că venim diseară și vedem dacă este altă atmosferă. Acum ne întoarcem să mâncăm acolo pe balconul acela imens cu priveliștea de ți-am arătat-o de dimineață.

 


Reușim într-un sfârșit să ajungem și la plajă și să ne întindem lucrurile și să stăm întinși profitând de ultimele raze de soare de vară care erau nici prea prea nici foarte foarte ci numai bune să ne deja retușul final la bronzul acumulat în timpul verii. Ia hai să facem snorkeling și să le lăsăm pe fete la prăjeală. Zis și făcut și când dau să bag capul în apă ies imediat pufnind ca nebunul din cauza sutele de pești care parcă pe mine mă așteptau și se benoclau la mine de m-a pufnit râsul și era cât p-aici să mă înec.

 

 

Ne îndepărtăm de mal după ce ne-am luat la lopețici și găletușe în cap, și urlete și țipete de la copilașii care se speriau de pești și chirăiau de mama focului. Normal că am luat după mine camera subacvatică și acum, spre deosebire de Sardinia, avea cine să mă filmeze așa că profităm de ocazie și ne facem câteva filmulețe în timp ce ne scufundam printre peștii jucăuși, vegetația marină și crevasele formate de-a lungul a milioane de ani.  Ia, dacă vrei să vezi cum mă sparg în figuri poți să te uiți la filmul acesta 🙂



 

Undeva mai în larg ieșim un pic la suprafață ca să vedem pe unde am ajuns și să ne mai tragem un pic sufletul. Beachhhh îl aud pe Trader că țipă și se bagă imediat cu capul sub apă nu înainte de a-mi spune să ne cărăm de aici. Ce ai mă? Ce ai văzut? Mă întorc și eu cu fața la plajă și în secunda doi eram și eu cu capul sub apă încercând să-l depășesc și să-mi șterg din fața ochilor imaginea cu două babe nudiste care ne făceau cu mâna!! Aaaaa!!! 🙂

 

 

 


Ne îndepărtăm bine de tot și până la urmă ajungem aproape de plaja pe care o văzusem eu de dimineață și mai stăm pe acolo prin zonă prostindu-ne și filmându-ne pe sub apă. Băi, am constatat o chestie foarte tare. Acum că nu mai sunt umflat cu pompa, reușesc și eu să cobor chiar și 4-5 metri sub apă. Înainte nu reușeam deloc că mă scotea apa imediat la suprafață. Ha.. ce tare e să fii slab! 🙂

 

 

Hai gata că ne-am prostit cam 2 ore și mi s-a încrețit toată pielea. Hai să mergem să mâncăm ceva bun că deja nu mai pot de foame. Fix deasupra plajei era un restaurant care îți oferea o priveliște numai bună să-ți alunece ușor mâncarea și să te facă să dormitezi apoi în scaun după ce terminăm copiosul prânz. E deja ora 4 și fetele se retrag la umbră să citească ceva iar eu adorm direct aici pe plajă de m-am trezit cu zece mii de urme de pietre pe față și pe corp. Traderul, mai sensibil din fire, s-a dus să doarmă în cameră, băi și a dormit că a trebuit să ne ducem peste el ca să se pregătească de ieșit în oraș.

 


Aproape s-a întunecat așa că ne gătim și ne ”ferchezim” să mergem să vedem și noi P…a în toată splendoarea ei! 🙂 Prima oprire o facem la strămoșul arcului de triumf așa cum îl știm noi acum, și anume la Arcul Sergii o impozantă poartă, dacă pot să-i spun așa, care datează de pe vremea romanilor, mult înainte de nașterea lui Hristos. De fapt, după cum știi, mai toată partea asta a Croației este plină de monumente romane fiind mult timp locuită de ei și chiar mă bucur că multe dintre monumente s-au păstrat aproape intacte și nu au fost distruse de hoardele de ostrogoți care atacau și jefuiau Istria de odinioară.  Dar să revenim la vremurile noastre și să ne continuăm plimbarea pe aleile frumos luminate ale centrului vechi, unde parcă se păstrează încă aerul de vals al Imperiului Austro-ungar sub care acest oraș a triumfat ca forță navală până în 1918, și să admirăm terasele pline de turiști și voie bună.

 

 

Parcă acum nu mi se mai par așa triști oamenii sau poate se mai înveselesc și ei când văd pe fața noastră un zâmbet mare și multă voie bună. Păi sincer nici nu aveam cum să fim altfel când citeam pe aici pe la magazine denumiri care mai de care mai ciudate cum ar fi: obucă, scoi dar mai ales numele orașului care era scris la tot pasul. Ajungem agale într-o piață mare unde se pare că era un spectacol de dansuri care antrena și turiștii din zonă spre bucuria restaurantelor și a negustorilor ambulanți. Cei mai fericiți erau 2 băieței care erau efectiv fascinați de modul în care un nene lucra cu măiestrie sticla și îi dădea efectiv pe spate când suflând cu mult har, crea cele mai frumoase pahare și statuete de sticlă.
 
 
 

Parcă parcă aici e numai bine să luăm o cină copioasă și să ascultăm așa în surdină muzica și să mai vorbim una alta că poate așa stând la masă ne prindem și în care parte trebuie să mergem ca să ajungem la faimoasa Arenă de aici din oraș care aduce un pic cu Colosseumul de la Roma, ceea ce este și normal ținând cont că a fost construită tot de romani. Ce de obicei, cu stomacul plin, ideile bune vin mai repede și realizăm imediat că de fapt Arena era fix lângă locul unde parcasem mașina așa că mergem să facem câteva poze și să ne minunăm de faptul că acest edificiu este, după atâția ani, aproape intact într-o proporție foarte mare fiind a șasea cea mai mare construcție romană neafectată de trecerea anilor.

 


După vizită, luăm mașina hotărâți să dăm o tură de oraș cu toate că unii dintre noi, care nu dormiseră în timpul zilei, cucăiau precum curca în lemne. Băi mare greșeală am făcut că am băgat limuzina Traderului pe străduțele acestea înguste. Nu a fost problema că încăpea greu ci problema cea mai mare a fost când la un moment dat am ajuns la capăt, adică unde se bloca strada. Ei și acum să te văd coane Trader cum întorci tu balena asta de C5 sau cum o să mergi în marșarier printre mașinile parcate în mod haotic. 🙂 A reușit și iată-ne în pat la somn că eram frânți de obosiți.

  

 

 

 

 
…. duminică  

Ne trezim cu greu astăzi și ne hotărâm să mai încercăm și altă plajă ca să mai vedem un pic zona. După ce lăsăm camera și le mulțumim fetelor pentru ospitalitate, plecăm spre o plajă despre care citisem aseară înainte să adorm dar pe care domnișoarele de la recepție nu ne-o recomandau nefiind cine știe ce. Am mers totuși și Doamne ce plajă tristă și ce vreme mohorâtă. Erau unii aici pe niște pietre și stăteau să se bronzeze ”la nor” cu un sictir pe față de parcă îi obligase cineva să vină azi la plajă. Ia hai să nu mai pierdem timpul și să ne întoarcem unde am fost ieri că de bine de rău acolo ne-am simțit bine.

 


Băgăm o cafeluță și apoi eu cu Diana intrăm imediat în apă pentru că în pofida timpului mohorât, apa era cât se poate de caldă. Traderul cu prietena rămân la povești la cafea că cică nu au chef de baie și până la urmă decid să se ducă să viziteze orașul și pe lumina zilei și eventual să intre și la Arenă pentru că normal că aseară era închis. Distracție plăcută copii să faceți poze să vedem și noi că rămânem aici la bălăceală. Nu trec patruzeci de minute și dintr-o dată se întunecă afară și începe să bată un vânt așa puternic de zburau toate lucrurile de colo colo de parcă eram într-un film de groază.

 

 


Noroc că erau pietre pe plajă pentru că dacă era nisip clar se făcea haos. Mamăăă cum se izbea o ușă undeva în depărtare, poc aud un geam care se face țăndări, un copil urlă de mama focului și maică-sa nu știa de ce să țină mai întâi ca să nu le zboare vântul… vai de mine…. În 10 minute s-a curățat toată plaja și împreună cu ei ne-am cărat și noi și ne-am oprit tot la restaurantul de ieri dar de data asta înăuntru unde am savurat un ceai fierbinte și i-am așteptat să se întoarcă pe prietenii noștri uzi fleașcă! 🙂 Cum a fost plimbarea? 😀

 

 

Băgăm un prânz delicios și plecăm ușor spre Milano unde sperăm să ajungem pe la un opt seara ca să ne pregătim și noi pentru ziua de lucru de mâine. Mda.. la opt cred că abia o să ieșim din Croația pentru că după nici 50 de kilometri ia uite tu ce ne întâmpină la granița dintre Croația și Slovenia!

 

 

Da… o coloană, un cârd, un șir, o haită zi cum vrei tu dar multe mai erau frate. În fața noastră se așternea o puzderie de mașini blocate pe cele 2 benzi. Am stat 40 de minute în mașina și apoi m-am plictisit și am luat-o pe jos printre mașini ca să văd până unde se întinde coada. Am mers cam cincisprezece minute până am ajuns la un pod și am putut să-mi dau seama că o să fie un drum lung până acasă. Săracii oameni care stăteau la rând de ore bune erau efectiv terminați. Nu erau nici măcar toalete să te duci și tu ca omul așa că se ascundeau și ei pe unde puteau, alții își plimbau câinii, alții o puseseră de un grătar pe banda de urgență ce să mai… socializare maximă și chef de chef… dar stai…. Miracol! Începe să se miște coada. Tradereeeeee!!!! Băăă nu fii neserios opreșteee!!!! Și uite așa alerg eu vreo câțiva zeci de metri după mașină cu ăsta care făcea mișto de mine! 🙂

 


Italia ne întâmpină cu un superb curcubeu și o frumoasă vreme, numai bună să-mi iau câteva notițe și să-mi bulverseze un pic gândurile.Nici nu știu ce să zic despre localitatea aceasta din Croația căreia nu-i mai dau numele. A fost frumos dar nu pot să spun că ne-a super impresionat. A fost oricum o experiență dar pe care nu cred că o să o mai repetăm curând! 🙂
 
 



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

Galerie Foto

 

 

 

.

  2 Responses to “Și am ajuns și-n P.. artea asta a Croației! :)”

  1. Nu stiu de ce nu prea ai fost asa de entuziasmat de aceasta iesire… Eu personal, “m-am simtit nemaipomenit”..Si acum, o remarca si doua intrebari:
    -esti un norocos! Pe mine nu m-a asteptat NICIODATA o blonda cu ochi albastri pana la 12 noaptea (nici cand eram necasatorit)
    -prima plaja la care ati fost nu se numea cumva LED Zeppelin?????
    -am aflat ca moneda Croatiei este “cucuruzul”. Te rog.. spune-mi si mie..cat face unul d-asta in RON????

    • Eee… nu este ca nu am fost entuziasmat de iesire. Doar ca… hmm nu stiu cum sa descriu… a fost o iesire “normala”. Poate am ridicat noi standardele prea mult! 🙂 Legat de remarca si de intrebari:
      – si cand erai necasatorit erai asa solid?! 😛 Poate pentru ca am slabit am mai mult success! 🙂 😛
      – judecand dupa personajele de pe plaja cred ca era LED Zeppelin pentru ca se pregateau sa urce pe “Stairway to Heaven” :))
      – 1 Cucuruz = cea mai mare bancnota din Botswana! 😀 adica tot nimic! 🙂

Cristi si Diana