Feb 262013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 3,50 out of 5)
Se încarcă...
Bond… James Bond a venit frate la noi în vizită weekendul acesta. E totul secret și nu am voie să dau nume la nimic și chiar și cu pseudonimele trebuie să fiu atent. Împreună cu James al meu era și Bond Girl (normal ai zice tu) iar asta este deja o informația confidențială și mă uit în stânga și în dreapta acum când îți povestesc ca să nu ne audă cineva. Mai mult pentru tine să știi că nu îți detaliez mai multe, ca să nu te pun în pericol! 🙂 Păi și unde putem noi să-l ducem pe James ăsta mioritic și pe frumoasa lui prietenă? Hmm… mi-am adus aminte de ceva, nu știu tu cum stai cu memoria dar acum un an cred, îți povesteam că am vrut să urcăm cu telecabina la Monte Baldo dar era în revizie așa că, ia să vedem dacă au terminat reparațiile.
 


Malcesine se numește de fapt localitate pe care am descoperit-o din greșeală în timp ce dădeam o tură cu mașina în jurul lacului Garda și am rămas foarte impresionați de acest micuț orășel din provincia Veneto. Locul triumfă prin două lucruri ieșite din comun, unul creat de natură și altul de mâna omului. Partea naturală, care deosebește zona de aici de altele din împrejurimi, o reprezintă „constituția”   geologică, dacă pot să o numesc așa, a Monte Baldo format dintr-un perete abrupt pe de o parte și de o coborâre lină de partea cealaltă. Profitând de acest avantaj geologic, omul a adăugat ”il tocco di grazie” cum se spune pe italiană și a construit o telecabină care merge până acolo sus la 1.760 de metri iar în timp ce urcă, telecabina se rotește în jurul axei sale, ca să fie sigură că-l termină nervos pe unul ca Nașul care are rău de înălțime.

 


Dar până să experimentăm senzațiile mișcării de ți-am descris-o, ar trebui să reușim să ne desprindem de locul acesta de lângă Lago-Torbole unde ne oprisem să admirăm acum Lacul Garda ce se întindea în fața ochilor noștri în toată splendoarea lui. Era plin de turiști în parcarea asta iar cei mai pragmatici mi s-au părut nemții, care au băgat mașina până aproape de marginea prăpastiei, au scos ”de la geantă” niște sandwich-uri și stăteau în mașină și molfăiau în timp ce admirau natura. Asta cred că e un fel de View-in și numai ei erau capabili de așa ceva. Ieșiți băi la aer că uite ce frumos se vede. James Boande.. de ce n-am adus mă și noi niște slănină, pită și ceapă și puneam un ziar cu mecla lu` Berlusconi pe capotă la mașină și să vezi ce concurență le făceam! 🙂 

 


Acum apropo de slănină și pită…. Voi agenții secreți nu mâncați de regulă? că îmi e o foame de behăi. Se consultă din priviri și ajung instant la un acord așa că demarăm misiunea ”Prânzul” în frumoasa localitate Malcesine unde am reușit să ajungem pe la un 13. Nu știam exact unde vrem să mâncăm așa că mergeam agale în jos spre lac cu gândul să intrăm în primul restaurant care ne inspiră așa că cel care s-a ridicat la standardele noastre era unul fix în buza lacului, pe marginea unui ponton de unde puteam să admirăm bărcuțele și pescărușii care se unduiau în mișcarea valurilor. 

 


Ce să mai, priveliștea ideală pentru o digestie excelentă dar și decorul perfect pentru ”filmul misterios” pe care îl turnam astăzi. Ia, hai și așează-te și tu cu noi la masă că sunt super de treabă ”agenții” ăștia și sigur o să te simți minunat. Uite am comandat piept de pui la grătar, că știi ca încă mai sunt la regim, iar ei și-au luat o salată de fructe de mare și o pizza. Tu ce vrei? Hai că-i cerem lu` băiatul ăsta de aici că e super de treabă iar după ”acșent” pun pariu că-i de-al nostru. 

 


Mărieee… ie pientru dânsu` farfuria șeia… se aude din capătul sălii de mă face să mustăcesc. Deci dibuisem bine accentul. Au fost super de treabă oamenii și ne-au servit ca la carte și păcat că, furați de peisaj fiind, ne-am concentrat pe făcutul pozelor la malul lacului și am uitat să notăm numele restaurantului. Oricum nu ai cum să-l ratezi, ai văzut că e fix pe malul lacului. Hai stai la o cafea aici în timp ce noi ne ducem să facem niște poze. 

 
 
 

 

 

 

 


Gata, s-a mâncat ceva, s-au făcut și câteva poze așa că acum putem să mergem să luam telecabina, sperând că nu este iar în revizie. Avem noroc așa că după ce plătim cei 19 EUR de persoană pentru o călătorie dus-întors, urcăm rapid la bordul acestei telecabine cilindrice care în doar 10 minute străbate cei aproape 5 km până acolo sus în vârf la Monte Baldo și face și o tură la 360 de grade în jurul axei sale în așa fel încât indiferent de locul pe care ”l-ai prins” cu siguranță reușești să vezi tot. Bine, vorba vine cu văzutul tot pentru că soarele puternic de afară nu ne lasă să surprindem lacul și împrejurimile, așa că ne focalizăm mai mult pe orașul Malcesine și baza lacului.
 

 
 
 

Brrrrrrrr…. Vai de mine cât este de frig aici sus…. Mi-au tremurat și puținii dinți pe care îi mai am și trebuie să țin bine gura închisă ca să nu-i pierd. Incredibil ce diferență de temperatură. Hai, hai repede să înaintăm ca să ne încălzim. Și ca să fie încălzirea mai alertă încep să alerg și să țopăi ca bezmeticul chipurile să mi se facă niște poze. În timpul zbenguielii mele de țap castrat, o ciurdă de lame, nu din ălea de bărbierit, ci un fel de capre mai cochete, se uitau la mine cu o față gen: slăbănogul ăsta nu are multă minte în cap! O fii de la dietă, mă întreb eu.

 
 

 
 
 

Băi sincer, da! De când am slăbit, am așa o energie în mine și nu mai obosesc și mă simt fantastic, dar hai să mă lăsăm pe mine că m-am lăudat destul azi și hai să-i lăudăm pe zecile de băieți de aici care făceau paragliding. Para ce mă, ar zice  cineva care nu se pricepe la sporturile extreme. Para.. gliding.. adică alunecuș cu parașuta în traducere mioritică. Deschizi parașuta, o împrăștii pe jos, o întinzi bine bine ca să nu se încâlcească, ți-o înfoaie vântul și ți-o împrăștie iar, iar o aranjezi, te uiți în jur să nu fie cineva, iar bate vântul, scoți vârful nasului pe sub mască să simți din ce direcție bate, îți iei avânt, iar te uiți în stânga și în dreapta… Hai băăăăăă în pisicii mei că mi-au înghețat toate oasele! Nu mai simt mâna pe aparatul foto! Vrei să-ți iei o dată zborul, îi zic lu’ un nene căruia vroiam să-i fac un filmuleț și de nu s-a moșmonit și fâstâcit de până la urmă am înghețat și nu am mai făcut decât câteva poze celorlalți curajoși.
 

 
 

Gata, nu mai pot de frig și am constatat că am rămas și singur pentru că 007 și Bond Girl se tiraseră de mult iar Diana m-a așteptat ce m-a așteptat dar apoi s-a plictisit și ea de nehotărârea ăluia și pornise agale pe cărare către bărulețul de la baza telecabinei. Aaah… ce bine este aici și caaaald… numai bine să comandăm un ceai.

Mă duc la doamna de la bar și comand ceaiul. Trebuie să plătiți întâi la casă îmi spune și apoi îl comandați. Ok… mă duc la casă unde nu era nimeni. Aștept, aștept, fac glume cu prietenii noștri, aștept și până la urmă vine…. Tanti de mai înainte de la bar!  Bă! Tu faci mișto de mine? Cică.. da, ce doriți? Mamăă… îmi venea să-i ard una peste scăfârlie. Păi nu ți-am zis acum 5 minute ce vreau? Mă rog, a fost prea frumos astăzi ca să mă enervez, așa că repet comanda, plătesc, îmi dă bonul și zice să mă duc să ridic comanda de la bar…. Ha ha ha…. Acum nu am mai putut și mi-a venit să râd și abia m-am abținut mustăcind… Deci mă duc la bar și zic ce am cumpărat da?
 

Sper că ți-a plăcut ieșirea noastră de astăzi și că ai apucat să iei o gură de aer proaspăt fără să îngheți de frig. Prietenilor noștri le-a plăcut mult de tot, și mă bucur pentru că altfel cine știe ce pățeam, 🙂 iar eu și cu Diana ne-am simțit minunat alături de tine și de ei și dacă tot ne-am învățat cu strada asta până aici, data viitoare să știi că o să trecem pe lângă Monte Baldo, pe partea aia abruptă și o să mergem împreună la…. Hmm… nu îți zic.. îți spun doar că implică multă bere!
 
Pa pa și o zi minunată!



Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 3,50 out of 5)
Se încarcă...

.

Galerie Foto

.
Feb 192013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 3,50 out of 5)
Se încarcă...


A-dre-na-li-năăăăăă… A-dre-na-li-năăăă…. Strigam de azi dimineață în timp ce Diana se machia de zor. Adrenalinăăăă…… Ce ai mă, ai mâncat de pe jos, mi se adresează cu un sarcasm inconfundabil soțioara mea. Ignor replica răutăcioasă și îmi continui melodia de mi-o compusesem în cap. Eu sunt gata de aproape o jumătate de oră și mă plimb prin casă ca să nu o iau razna. Haaaaai Grigoresculeeee!!! Mai pictezi mult acolo? Ia uite ce ”acuarele” Clinique are pictorița mea. Avem vopsele dă firmă… măi măi ce să ne mai facem. Mai bine te-ai duce și ai aduce mașina decât să mă stresezi aiurea, vine următoarea replică la fel de dulce ca și prima. Bună idee…. Hai.. te aștept jos că abia aștept să mergem la Gardaland!
 

 

Măi, suntem împreună în Italia de vreo 3 ani iar eu de vreo 5 și, niciodată nu am apucat să mergem și noi la faimosul parc de distracții de lângă Verona pentru că de fiecare dată când ne venea nouă ideea, parcul era închis fiind în afara sezonului. Ei bine și de data aceasta era să se întâmple la fel și noroc că m-am uitat pe site și am văzut că este ultimul week-end din sezon așa că am decis să mergem neaparat. În această aventură suntem cu o mulțime de prieteni cărora îmi este greu să le inventez nume, mai ales că unii dintre ei sunt prieteni ai prietenilor și nu-i cunosc prea bine așa că o să mă limitez la aventurile mele și ale Dianei.

 


Diana nu este ea prea mare amatoare de senzații tari dar a venit așa mai mult pentru mine. Auzi… ziceam că acesta este ultimul week-end când este deschis nu? Așa și? Dacă ți-am spus nu puteai să ții numai pentru tine. Uită-te și tu acum câta coada este la ieșirea de pe autostradă. Să o crezi tu că eu ies pe aici… prefer să mai merg 20 de km și să ies mai sus decât să stau agitat în mașină ca o sticlă de cola la soare. 
 



Welcome (Bine ați venit) zice indicatorul de la intrare și îi răspundem și noi că bine l-am găsit, nerăbdători fiind ca să vedem ce senzații tari experimentăm astăzi. Odată intrați avem de ales între 2 tipuri de bilete: unele mai lejer așa și altul mai de senzații extreme. Eram tentat să-l iau pe ăla de țipete și urlături dar după ce le-am văzut fețele celor care coborau am zis că e mai bine să încep mai lejer. Și lejer am început, cu un colac imens de 8 persoane unde stăteam toți pe niște scaune și pluteam pe un râu în jos izbindu-ne de pereți în stânga și în dreapta. Faza mișto este că de pe o parte a pereților se prăvăleau peste noi cascade învolburate în așa fel încât toată munca lu’ Grigorescu de azi dimineața s-a dus pe apa sâmbetei (că sâmbăta era oricum) atunci când și-a luat o fleașcă peste nas! 🙂 ha ha haaaa… Frumos la Jungle Rapids aici nu? 🙂 Hai nu mai face bot că te usuci repede! 🙂

 


Gata, deja i-a ajuns și acum cică vrea să meargă în Volaplano. Ăsta este un fel de șină suspendată la înălțime pe care merge, cu uluitoare viteză de 2 km pe oră, un trenuleț plin cu puștiulici de maxim 3 ani. Și ea vrea în Volaplano auzi. Hai mamaieeee.. hai la adrenalinăăă!!!  Și pentru adrenalină așa mai moderată mergem la Mammut adică un fel de rollercoster în interiorul unui munte și al unei așa zise mine părăsite. 

 
 



Aaaaaaaaaaaa… ce viteză prinde mamutul acesta de trenuleț că abia mă țin în scaaaaaaaaaun… Zbang! viraj brusc la dreapta de era să zbor peste bord… zbang! viraj la stângaaaaaaaaaaaa…wwwwwooooooooaaaaaaa….. ne învârte așa vreo 10 secunde de mi-au rămas creierii la etajul superior… wum… sare și noroc cu bara de protecție că dacă nu luam fildeșii ăia de sus fix în măsele și acum urcăm… urcăm… urcăm… și mă uit la Diana care era cu fața în jos și cu ochii închiși și mă întreba dacă mai e mult că nu mai vreeaaaaaaaa……aaa….a.a…… iar coborâm în viteză de mi-a ajuns inima-n cerul gurii de la mișcarea asta! 
 


Gata! Gata… mi-a trecut și de adrenalină și de tot iar Diana tremură precum cățelul la vaccin. Gata… ne plimbăm agale să ne liniștim și poate mâncăm și noi ceva. Între timp câțiva prieteni au mai explorat diverse aparate care mai de care mai ciudate cum ar fii Sequoia Adventure unde coborai cu capul în jos sau Magic Mountain unde te învârteai de te luau toate amețelile. Dar nouă ni s-a luat. 

 

 

Maxim mai putem acum doar să ne dăm în ceșcuțele care se învârt în mod haotic ai zice și apoi un pic cu bușteanul pe așa zisul Colorado River. Oricum nici dacă am fi vrut să ne dăm în mai multe nu am fii putut pentru că erau niște cozi de așteptai și câte o oră uneori. Mai ales la faimoasele Raptor și Blue Tornado. Băi oricâtă nevoie de adrenalină aș fi avut eu, în așa ceva nu mă dau. Este ca și cum te-ai arunca în gol de la etajul 10, cred, că încă nu am încercat senzația și apoi când te apropii de pământ ți se schimbă brusc direcția și ești întors cu picioarele în sus, cu capul la dreapta, mâinile în pământ de atunci când ajungi la coborâre te pipăi să vezi dacă ai toate organele la locul lor. Nu mulțumesc! Prefer să-mi păstrez stomacul la locului lui și picioarele pe pământ și Diana împărtășește din plin această idee așa că stăm la baza drăcoveniei de Blue Tornado și fac poze pe modul rapid și râdem să ne spargem de moaca ălora de erau în cădere liberă. 

 

 

 


Tot plimbându-ne noi așa dintr-o parte în alta pe la chestii mai ușoare, ca să reușim să păstrăm totuși mâncarea, se așterne ușor ușor întunericul peste strigătele de bucurie dar și de disperare ale miilor de copii care veniseră să se bucure de ultimul week-end de pe 2012 de la Gardaland. Ar mai fii fost câteva locuri de văzut dar pofta de adrenalină dispăruse deja de la prânz pentru mine iar pentru Diana nici măcar nu existase așa că de comun acord decidem că cel mai bine ar fi să mergem și să ne relaxăm până noaptea târziu în apele termale de la Vila dei Cedri. Știi tu, că ți-am mai povestit de locul ăsta unde poți să te bucuri de o oază de apă caldă fix în mijlocul naturii, printre copaci și palmieri de nu îți mai vine să ieși din bazin. 

Bălăceală plăcută și rămâi prin zonă că o să revenim aici dar data viitoare pentru aer proaspăt de munte și admiratul lacului Garda de la înălțime. 


 Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 3,50 out of 5)
Se încarcă...
.

Galerie Foto

 

Feb 082013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Ți-am rămas dator anul trecut cu prezentarea plajelor din Saint Tropez pentru că dacă îți aduci aminte am ajuns până acolo și am orbecăit ca mamelucii prin oraș fără să știm că plajele sunt în afara localității. Ei bine, de data aceasta ne-am documentat și am plecat chitiți să ne bucurăm de ritmurile de dans ale faimoaselor locuri, chiar dacă suntem deja  în luna Septembrie.  Ca și anul trecut, plimbarea din acest week-end o facem tot cu Programatorul, care între timp a devenit șef și cu Micuța Japoneză. Ia zi barosane, Programator Șef, pe unde ne duci tu să ne faci cinste că în curând este ziua ta? 🙂