Hai salut! Astăzi îți povestesc despre o experiență cu adevărat inedită pe care trebuie neapărat să o încerci în caz că vrei să-ți impresionezi consoarta! 🙂 Eu am ținut morțiș să o las fără cuvinte pe soția mea așa că de aniversarea celor 3 ani de la nuntă am rezervat o masă la un restaurant inedit din Milano. Așa și? o să zici tu… care e marea șmecherie că ați ieșit la un restaurant.. ete flori.. ce să ne mai facem… continui tu în gând după ce ai citit primul paragraf. Rezumându-mă doar la ce am scris mai sus cina poate fi într-adevăr romantică și doar faptul că este la Milano o poate face mai deosebită decât alte cine. Dar cina noastră are loc în…. TRAMVAI! 🙂
Da, rețeaua de transport din Milano, care știe ce însemnă turismul și businessul, pune la bătaie 2 tramvaie pe fiecare seară pentru experiențe gastronomice de neuitat. Să știi că trebuie să rezervi cu mult timp înainte ca să prinzi la data pe care o vrei tu. Eu am avut un mare noroc pentru că inițial mi-au zis că nu au locuri pentru următoarele 2 luni doar că, exact cu o zi înainte, s-au retras doi amorezați așa că eu am reușit să-mi pun în aplicare surpriza. Plecarea este din Piața Castello, zilnic de la ora 20:00 iar înainte să te prezinți acolo trebuie să spui ce tip de mâncare preferi. Ai de ales între un meniu de carne, unul de pește și unul vegetarian. Eu fiind încă la regim am ales carne iar Diana a mers pe pește. Prețul este un pic la niște standarde mai înalte dar ținând cont că nu faci în fiecare zi chestia asta eu zic că este mai mult decât ok. Oricum, toate detaliile le găsești aici în caz că te interesează. (e în italiană)
Dar acum să lăsăm detaliile organizatorice la o parte și să-ți povestesc reacția Dianei când s-a trezit așteptând în stația de tramvai să vină restaurantul la noi. După cum ți-ai imaginat, zâmbetul îi trecea de urechi în sus și mie la fel pentru că îmi reușise surpriza. Am dat frumos biletele ”la intrare” și am fost poftiți de domnul chelner la masa noastră, asta după ce am lăsat hainele la garderobă. Înăuntru era fix atmosfera unui restaurant de înaltă clasă din Milano iar afară aveam o frumoasă priveliște către arteziana din fața castelului Sforzesco.
Și am pornit la drum într-un mod foarte liniștit fără ca să se zgâlțâie absolut nimic, după cum te-ai fi așteptat fiind în tramvai. După numărul de furculițe de pe masă am realizat că o sa avem 4 feluri de mâncare, inclusiv desert, lucrul confirmat și de meniul pe care l-am întrezărit mai apoi. Wow… este într-adevăr un sentiment magic să savurezi un vin Chianti cu buchetul lui caracteristic în timp ce prin fața ta se derulează ușor un peisaj compus din Galeriile Vittorio Emanuele, Duomul din Milano iar mai apoi faimoasa Via Torino plină de magazinele ispititoare. Dar acum pe Diana nu o ispitește decât mâncarea aburindă din farfurie și este în al nouălea cer de fericire iar eu mă bucur foarte mult că am reușit să-i fac o așa frumoasă surpriză.
https://www.youtube.com/watch?v=2nhxIr9zt-c
Tramvaiul are în total opt mese, dacă mai rețin eu bine, iar muzica în surdină face să se cufunde undeva în fundal vocile celorlalți meseni că nu pot să le zic la toți amorezați, mai ales că lângă noi era un tataie cu o domnișoară care putea să-i fie lejer fiică. Sau poate așa era… sau nu.. sau ce ne interesează pe noi… până la urmă dragostea are multe fețe și multe forme. Să fie fericiți dar să ne lase dom`le condimentele noastre pe masă pentru le au și ei pe a lor dar nu le văd din cauza giugiulelilor. 🙂
Traseul de două ore și jumătate nu este doar o cină copioasă ci poate fi transformat chiar într-o excursie organizată în principalele zone din centrul orașului Milano asta pentru că ruta tramvaiului acoperă zone importante precum Parcul Sempione, Arena, Porta Ticinese, Duomul, Lanza și multe multe altele. Aaa… și să nu uit, dacă ești fumător, ca să nu crape pipota în tine pentru că nu poți și tu să tragi un fum, pe la jumătatea traseului se face o pauză de 20 de minute unde fiecare își exploatează viciile. Marele nostru viciu este acela de a face multe poze doar că nu puteam să ne cărăm cu geamantanul acela de aparat de fotografiat după noi așa că am făcut câteva cu telefonul și te rog să mă scuzi pentru calitatea lor… era al Dianei telefonul 🙂
După ce savurăm prăjiturica pe post de desert, mai mergem un pic printr-o zona unde nu am reușit să mă prind unde suntem și după încă vreo 10 minute revenim la locul de plecare, mai bucuroși mai fericiți și bineînțeles mai sătui decât la plecare. A fost o experiență minunată care merită neapărat încercată dacă ai mai mult timp la dispoziție în Milano.
De ce nu mai pot sa comentez???
Eu stiu…. Nu mai ai cuvinte? 🙂