Apr 232013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (3 votes, average: 5,00 out of 5)
Se încarcă...

DSC_0117_1024x678.jpg Bună dimineața! Da, este încă dimineața și chiar dacă suntem în concediu ne-am trezit la o oră destul de decentă. Coborâm pe scări să luam micul deun și ca de obicei mâncăm de parcă nu am mai fi mâncat de la Crăciun, mai ales eu, de apoi trebuie să ne rostogolim până la la lift. La masă constatăm că opătarii ăștia de pe aici au încercat să ne ghicească naționalitatea așa că ne-au pus pe masă un meniu în …. Rusă! Băi băieți ”spasiba” ce pot să zic, mai ales că pe meniu era și prognoza meteo dar cine înțelege hielogrifele ăstea… poate doar Nașul dar el o arde pe la calculator acum. Oricum am înțeles uitându-ne pe geam că astăzi nu o să fie o zi așa strălucită dar hotărâm totuși să plecăm să investigăm pârtiile.

 
 
 

Destinația din această dimineață este Bad Hofgastein un orășel mai mare un pic decât Bad Gastein situat la vreo 8 km de hotelul nostru. Ce am ținut eu minte despre orașul ăsta, așa ca un ignorant ce sunt, a fost că acolo sunt terme șmechere indoor dar și outdoor dar despre asta îți zic mai târziu. Hai că până se pregătește lumea eu mă duc să fac câteva poze de la etajul 10 al parcării.

 

DSCN4933_1024x768.jpg DSC_0300_1024x678.jpg

 

  
DSC_0120_1024x678.jpgAșaaa… între timp am ajuns la baza pistei de unde, ca să ajungem sus, trebuie să luăm un funicular și apoi o telecabină și după câteva minute ajungem aici….. aici în norul de zăpadă vreau să zic unde nu vedeai la 5 metri în față. Diana, să nu te pună sfântul să te aventurezi… Daaaa, îmi răspunde cu sarcasmul specific, acum mă arunc pe piste în jos să-i dobor recordurile Lindsey Vonn! Bine, am înțeles, ziceam și eu așa, hai rămâi aici cu Enemy și cu Fina că mă duc să inspectez pista împreună cu Programatorul Șef, Micuța Japoneză și Informaticianul.

 
 
 
Ce frate că aici nu se poate schia. Ziceai că suntem în baia cu aburi și nu se vedea absolut nimic. După doar 2 minute deja se sparge gașca și ne pierdem unul de altul și norocul nostru cu stațiile de am reușit să ne regăsim. E clar, aici nu e de Diana. Dianaaaaa… stai acolo că vin la tine și coborâm cu telecabina amândoi. Un gest nobil ai spune tu și așa ar fi fost probabil dacă aș fi nimerit telescaunul care trebuia. Am ajuns la ”doi nori mai jos” ca să zic așa, și mi-am dat seama că Diana este acolo sus.. sus la vreo 40 de metri deasupra mea. În prostia mea am crezut că pot să escaladez muntele cu schiurile în cârcă și pot să ajung la ea. Evident că nu am absolut nicio șansă și când mă trezesc cufundat până la brâu în zăpadă cu transpirația șiroaie pe spate în jos, realizez ce minte scurtă am avut și îi transmit să coboare cu telecabina că nu am cum să urc la ea.
 
 
 
DSC_0334_1024x678.jpgZis și făcut și noi ne despărțim de prietenii noștri și ne dăm întâlnire la Angertal, unde am fost și ieri și unde este pârtie pentru bebeluși, așa ca Diana. 🙂 Până jos am înjurat și mi-am băgat și mi-am scos pentru că efectiv era ca și cum ai fi schiat cu ochii închiși dar am ajuns până la urmă fără incidente. Hei… uite-o și pe Diana cu schiurile în cârcă… trebuie să coboare un pasaj subteran și ga… BUF.. bum, zdranc trosc… se aude în liniștea dimineții un ecou puternic în casa scărilor. Am înghețat. Ai căzut, o întreb prin stație. Da, îmi răspunde cu jumătate de gură. Ești bine, o mai întreb în timp ce alergam spre ea. Da, m-am lovit un pic la spate. Ajung și o ajut să se ridice și din fericire lovitura a fost mai mult în orgoliu decât la corp. Hai, gata, gata…. Hai la bebeluși că acolo nu pățești nimic.
 
 
 
Cât timp ajungem noi la Angertal, Enemy și cu Programatorul Șef stau un pic de vorbă cu ”bătrânul Jack”, așa cât să prindă curaj și apoi să-i fii văzut cum se aventurau ca nebunii pe pârtiile roșii. Bine, cel puțin așa au relatat fetele că dacă era să ascultăm ce povești de adormit copii ne ziceau ei sigur aflam că până acum făcuseră și două sărituri la trambulină și se întâlniseră și cu un Saint Bernard cu butoiaș la gât de unde putuseră să-l umple la loc pe nenea Jack. Oricum, oricât de viteji erau ei doi și Informaticianul, să știi că nici fetele nu s-au lăsat mai prejos și chiar le-au dat câteva lecții de stil și eleganță alpină.
 
 
 
2013-01-20-980_1024x575.jpgDar apropo de stil și eleganță, ia uite măi cum coboară Diana, cum se onduiește cum virează cum …. Aa stăteai pe loc?! 🙂 Hai măăăăă… dă-i bătaie că nu e greu, hai… hai… Și până la urmă se desprinde și își ia zborul și coboară cu uluitoarea viteză de 2 km pe oră spulberând plăpânzii fulgi de zăpadă ce începuseră se cadă și fascinând galeria care striga prin stație haaaai Di…a…naa… haaaai… Di…a…na. Până și austriecii intraseră pe frecvență și ne boscorodeau cu câteva replici care sigur erau de încurajare. Hai băi nu mai râde, e și ea începătoare dar prinde repede. Așa de repede că până la urmă se încumetă să urcăm toți 7 și să încerce prima albastră pe aici prin pădure.
 
 
 
Curajoasă ea curajoasă dar când a ajuns sus și a văzut ”coborârea lu’ al din baltă” și-a băgat picioarele, mai exact și-a scos picioarele din schiuri și oricât încerca Enemy să dea din aripi și să-i arate cât de simplu se coboară și cât de ușor se iau virajele, tot nu a reușit să o convingă. Degeaba se onduia el precum o gazelă pufoasă că Diana și-a scos schiurile din picioare și bucata aia nasoală a coborât-o într-un stil de mare clasă, adică pe fund în jos! 🙂 După bucata cu pricina totul a decurs normal și chiar a schiat foarte frumos, ia uite:

 
 
 

 

 
 
 

 

DSC_0130_1024x678.jpgAm mai făcut 2 coborâri din ăstea de 2,5 km ca să zică și ea că a schiat astăzi și apoi ne-am reunit cu gașca jos la un vin fiert și o mâncărică bună. La bar socializăm puțin cu chelnerul care era de pi la Cluj, știi tu, așa mai molcom și mai blând. Mă și ne-o povestit că el îi di mult în Austria numai că în ultimii ani cică s-o stricat vremea și nu mai îi așa fain ca înainte. Ținând cont de cerul înnorat și de ziua de astăzi, îi dăm dreptate ce să facem.

După masă noi plecăm la trambulina noastră cu înclinație de 3 grade unde se organizau deja concursuri de cel mai rapid melc și cea mai vioaie țestoasă iar ceilalți pleacă să escaladeze muntele iar o parte dintre ei îl și traversează ca să revină în Bad Hofgastein unde lăsasem o mașină. Oricum pe la ora 16 ne ”tirăm” ca să revenim la hotel și să profităm din plin de facilitățile hotelului nostru.
 
 
 
DSCN4838_1024x768.jpgPrima oprire în hotel o facem la nea Serghei, ăla cu coadă de-ți ziceam că e Directorul, care ne întâmpină iar cu niște pahare de vin fiert și normal că nu putem să-l refuzăm. Apoi ne schimbăm în halate și plecăm așa pe culoarele hotelului, după cum era tradiția pe aici, ca să ne relaxăm la piscina termală de la etajul doi care îți oferea o priveliște peste tot Bad Gastainul. Ce bine e după o zi de schi să stai așa și să nu faci nimic, doar să stai, închis în saună și să-ți încălzești plămânii cu cele 80 de grade care cică sunt aici iar apoi să ieși și să faci un duș mai rece. Ahhhhh….. rememoram ziua cu Enemy și Programatorul Șef în timp ce ne mutaserăm la sauna aia cu aburi unde nu vedeai la 20 de centimetri în fața ta. Cu noi mai era cineva dar nu ne dădeam seama dacă e bărbat sau femeie.
 
 
 
Mă ridic să mă duc să-mi iau un ceai și când să ies, la cabina de duș de vis a vis era o dom’șoară așa cam cu 2 capete mai înaltă decât mine cu un corp de fotomodel care făcea duș așa în costumul Evei. Tiii… bată-te să te bată zic Programatorul Șef și Enemy în cor, acoperă-te fată cu ceva că faci laringită. Deci s-a făcut ora 18 zice Programatorul Șef… începe ”chiloțăreala”. Concludem că ceea ce am văzut înainte a fost doar o excepție și ca să evităm să vedem fotomodele de vârsta a treia ne echipăm, le luăm și pe fete și plecăm să ne pregătim de masă.

Nu-ți mai povestesc de cină… nu mai vreau sa-mi amintesc pentru că după ce ne-am întors din Austria a trebuit să trag 2 săptămâni de mine și de regim ca să revin la greutatea normală. Da, am mâncat iar ca vițelul săracului de ziceai că asta e prima cină după 20 de ani. Diana a făcut niște ochi cât candelabrul de deasupra când a văzut că mi-am luat 4 prăjituri din ălea cât toată farfuria dar și mai mari i-a făcut când a văzut că am reușit chiar să le mănânc pe toate.
 
 
 
DSC_0283_1024x678.jpgÎn seara asta nu prea putem să facem mare plimbare pe afară că era o ceață ca azi dimineață pe munte și deci nu se vedea mare lucru. Am ieșit un pic așa cât să luam o gură de aer ți să meargă digestia dar apoi am revenit în hotel și ne-am delectat cu Finuța în sala de joacă pentru copii. Acolo am cunoscut-o și pe…. Ăăă… am uitat cum o chema… o fetiță rusoaică cu față de băiețel, așa pe la vr-un anișor care era foarte încântată de Finuța. Oricum s-au înțeles de minune nu-i așa Programatorule Șef… băăă.. unde e ăsta? Doarme dus, zice Micuța Japoneză. L-a răpus ziua de astăzi, adaugă cu râs viclean Enemy. De ce să-i faci mă, nu toți mai au fizicul pentru o zi de schi.
 
 
 
 
Seara o încheiem frumos în acordurile de pian ale Finuței care era fascinată de acest instrument și de care cu greu a dezlipit-o Fina. Nu știu cât au mai stat pentru că eu și cu Diana am revenit în cameră și am desfăcut sticla aia de șampanie de o primiserăm în prima seară și am rememorat frumoasa zi de astăzi cu tot cu peripețiile ei…. Somn ușor…. au spatele, zice Diana.

 
 
 

DSC_0087 (2)_1024x678.jpg IMG_1029_1024x768.jpg

 
…. a doua zi
 
 
DSC_0110_1024x678.jpgNuuuuuuu….. iar este ceață afară!!! Nuuuu… vrem vreme frumoasă să schiem! Dar nu disperăm, suntem băieți mari și vaccinați așa că, Micuțo Japoneză ia organizează-ne! 🙂 Hmmm… i se învârt rotițele mai repede decât picioarele Finuței pe mocheta roșie și una două vine cu planul: Eu propun să mergem la săniuș astăzi pentru că nu e așa sus și sigur nu este ceață și apoi să mergem la celebrele terme din Bad Hofgastein. Planul a fost votat cu unanimitate de voturi, chiar și Finuța a participat la scrutin și era în culmea fericirii că o să mergem cu săniuța.

Pârtia de săniuș este fix în Bad Gastain așa că nu avem prea mult de mers. Ajunși acolo ne urcăm într-un telescaun de o singură persoană care se bălăngănea în toate direcțiile de m-a făcut un pic să-mi stea inima.
 
 
Urcarea asta era ”all inclusive” ca să zic așa, adică aveai inclusă și săniuța în prețul urcării deci mai tare de atât nu se putea. Wooooooowwww… ce tare se vede de aici de sus și ce frumoasă este zona așa acoperită de omătul moale. Nu putem să ratăm momentul și să nu facem câteva poze noi și vreo cîteva sute de poze Micuța Japoneză care ne punea să stăm în cele mai ciudate poziții ca să ne surprindă ea cât mai bine.

 
 
 

 

DSC_0147_1024x678.jpg DSC_0205_1024x678.jpg

DSC_0167_1024x678.jpg DSC_0181_1024x678.jpg
 
 
 
Hai, călare pe săniuțe și să-i dăm bătaie. Mamăăă nu m-am mai dat cu sania de când aveam 10 ani și acum să vezi ce caraghios arătam ditamai hăndrălăul pe atelajul ăsta. Noroc că nu era din aia mică gen șa de biciletă și măcar aveam câte de cât o aliură de om serios pe ea, dacă pot să spun așa. Le-am dat avans Finuței, Finei și Micuței Japoneze ca să nu se creeze vr-un ambuteiaj și au plecat precum coloanele oficiale însoțite de mașina poliției adică de Enemy care dădea bice la sanie. Ha… si eu care ziceam că sunt caraghios pe sanie… măcar nu sunt singurul! 🙂
 
 
 
DSCN4913_1024x768.jpgLa început stau un pic cu Diana dar am văzut că se descurcă foarte bine, așa mai încet dar foarte bine și apoi se dezlănțuie ”the fast and the furious”. La a treia manevră mă înfig într-un gard dar faza asta nu a ieșit pe înregistrare pentru că în cădere am oprit filmarea. Mă redresez și continui urmărirea ca să-l ajung pe Programatorul Șef. În linie dreaptă era..aaa..buf..buf..buf… aaaa… plin de deee…niii..veee…lăăăă..rii.. de mi-am zdruncinat toți creierii iar când vroiam să pun frână îmi intra zăpada în nas, în gură, în ochi, în urechi… ce să mai… la un moment dat nu am mai pus frână de loc pentru că altfel nu mai puteam să respir… aaa..buf..buf..buf… aaaa… vai de mine… nu mai pot. Uite că am reușit să filmez o coborâre din asta nebună și să montez un filmuleț și pentru tine.

 

 
 
 

 

 
 
 

 

 

Gata! Ne-a ajuns de săniuș și cred că aveam zăpadă și în fund. Hai să mergem la terme că am înghețat de frig aici.

 

 
DSCN4940_1024x768.jpgTermele acestea se numesc Alpentherme și sunt constituite dintr-un complex cu mai multe piscine cu apă caldă, cu zonă pentru copii, cu 2 piscine termale în aer liber, adică în zăpadă da, cu 2 topogane de apă ce să mai…. broșura era fantastică și ne-a convins să mergem. E drept că ne povestiseră și Părinții, pentru că ei mergeau zilnic aici cu Finuța, așa că acum abia așteptam să dăm jos hainele ăstea pline de zăpadă și să ne relaxăm în jeturile calde de apă. Băgăm totul la vestiar și rămânem doar cu slipul și cu un ceas la mână pe care îl primisem la intrare. Ceasul ăsta era pe conceptul filmului ”In Time” dacă l-ai văzut, adică dacă vroiai să cumperi ceva ți se ”încărca” valoarea bunurilor consumate pe ceas. Ce tare e piscina asta toată înconjurată cu geamuri mari de sticlă să poți să vezi și să admiri în toată splendoarea lor, Alpii. Dar despre toate acestea și despre podul suspendat din Bad Gastain o să-ți povestesc data viitoare! 🙂
 
 
 
 
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (3 votes, average: 5,00 out of 5)
Se încarcă...
 

Galerie Foto

 

 
 
 

 

 

  10 Responses to “O săptămână albă – Bad Gastein, Austria 2/3”

  1. “Enemy care dădea bice la sanie. Ha… si eu care ziceam că sunt caraghios pe sanie… măcar nu sunt singurul! “…HA!!….te-am prins….ai uitat sa zici de partiile negre stimabile…pe care enemy s-a dat cu succes cand toti ceilalti l-au lasat balta…nu-i niimk…rememoram noi……!! love the articole btw!!!

    • Ce să zic.. ai dreptate doar că acum zi și tu sincer… cum să povestesc de ceva unde nu am fost de față.. eu știu dacă chiar ai coborât negrele ălea pe schiuri sau ai aplicat tactica Dianei?! 🙂 Oricum… mă bucur că nu ai infirmat faptul că erai caraghios pe sanie! 😛 Mersi de aprecieri Enemy! 🙂

  2. Off….din ciclul “sa moara si capra vecinului”…sa stii ca nu mi se zice degeaba Enemy…Programatorul stie de ce…Enemy te pandeste….cu mine trebuie sa stai in garda mereu…take note!..Va pup!

  3. frumos in Austria, …

  4. 1.Observ cu surprindere ca “un pahar de vin fiert” apare tot mai des in povestirile tale. Esti sigur ca totul e real????? Pentru ca “vin fiert” plus “sauna” plus o “zi de schi” lasind la o parte calitatea aerului de acolo, totul raportat la greutatea ta ar fi trebuit sa-ti provoace efecte anestezice adinci pentru cel putin 14-15 ore…. Ceea ce vad ca nu prea s-a intimplat…
    2.Barmanul care era de pi la Cluj, esti sigur ca nu era nascut la Dorohoi???? Pentru ca vorbea cu accent de pe linga Prut!
    3. Si cel mai important!.. Cum Dumnezeului faci ca dai mereu cu “nas in nas” cu reprezentante imbracate in costumul Evei care ba fac dus, ba vorbesc la telefon, ….. Ai????
    In rest, superb ca de obicei… Asteptam sa “vedem” podul suspendat din Bad Gastain!

    • NASULE dupa cum iti mai spuneam, nu raspund la provocari asa ca pentru punctul 1) iti zic doar: “Crede si nu cerceta” 😛
      2) No tulai Doamne… No cum sa faci ma omu’ de Dorohoi doar pentru un biet “pi” ? Ii di la Cluj ma, ne-o zis el… Era si molcom asa…
      3) ei bine la intrebarea asta chiar ma asteptam de la invidiosi 😛 Ce sa-i faci ma? Asa sunt eu mai norocos din fire… Daca as fi fost singur ai fi zis ca am inventat, dar asa am avut de fiecare data martori, nu-i asa Enemy? 🙂

      Vine vine si podul, acum am luat o pauza ca sa mai “strang” povestiri din Turul Italiei 🙂

  5. 🙂 Hai ca urmeaza povestiri despre vara, soare, mare… ca eu pe astea cu zapada si schiat nu le prea gust 🙂 Hai, hai, ca vine vara! Oricum, nu se poate sa ai tu o iesire pe undeva fara o cazatura, lovitura 🙂 Ce nu inteleg eu este cum de ne lasau pe noi cand eram mici sa ne dam cu saniile, ca acum mi se par de-a dreptul periculoase 🙂 HIHIIH!

  6. Stai stai… ca mai e pana vine vara… in povestiri 🙂 Si cum adica “fara o cazatura, lovitura” ?!? Unde am cazut acum? Rautacioaso! 🙂 De data asta chiar nu am mai facut sporturi extreme. O sa vezi si in urmatoarea povestire. Eu cand eram mic si ma dadeam cu sania veneam acasa cu un bocanc in mana… cu caciula pierduta si rosu in obraji 🙂 🙂

Cristi si Diana