mai 282013
(2 votes, average: 4,50 out of 5)
Încarc...
Ne despărțim cu greu de prietenii noștri, atât de Programatorul Șef și Micuța Japoneză dar mai ales de noii noștri prieteni pe care i-am ”câștigat” în cele șapte zile petrecute în Austria. Destinația lor de astăzi este foarte lungă, aproape 2000 km așa că ne trezim dis de dimineață chiar dacă, spre deosebire de ei, Milano al nostru este la o aruncătură de băț, adică vreo 600 km.
Dacă tot am fost harnici și ne-am trezit cu noaptea în cap, ne decidem să facem o scurtă oprire și în orașul marelui compozitor Wolfgang Amadeus Mozart adică în frumosul oraș Salzburg.
Ținând cont că avusesem ocazia zilele trecute să observam prețurile foarte mici din Austria, înainte de a părăsi Bad Gastein-ul ne decidem să facem cumpărăturile pentru casă de la un supermarket de aici din zonă. Îți dai seama că dacă te întreabă unu ce ai făcut în Austria și tu îi răspunzi că ai fost ca să-ți iei niște salam, patru castraveți două kile de roșii și alte bunătăți, o să spună că nu ai toate mințile în cap.
Dar hai să lăsăm prostiile și să-ți povestesc despre aventua de astăzi. Drumul până la cel de-al patrulea oraș ca mărime din Austria decurge relativ lejer și un-doi ne trezim în capitala provinciei cu același nume, Salzburg. Suntem imediat impresionați de imensa poartă, dacă pot să o numesc așa, de la intrarea în partea veche a orașului, care era de fapt un imens tunel săpat în munte și tot acolo în tunel, mai era săpată o parcare pe patru etaje. Să mai comentez că uite ce se poate pe la unii în comparație cu evoluția în ritm de melc de la noi? Nu mai comentez nimic, parcăm și plecăm să explorăm orașul.
Dar hai să lăsăm prostiile și să-ți povestesc despre aventua de astăzi. Drumul până la cel de-al patrulea oraș ca mărime din Austria decurge relativ lejer și un-doi ne trezim în capitala provinciei cu același nume, Salzburg. Suntem imediat impresionați de imensa poartă, dacă pot să o numesc așa, de la intrarea în partea veche a orașului, care era de fapt un imens tunel săpat în munte și tot acolo în tunel, mai era săpată o parcare pe patru etaje. Să mai comentez că uite ce se poate pe la unii în comparație cu evoluția în ritm de melc de la noi? Nu mai comentez nimic, parcăm și plecăm să explorăm orașul.
Chiar și pentru un ochi necunăscător în ale artei așa cum sunt eu, orașul se remarcă imediat prin frumusețea și măestria arhitecturii sale în stil baroc și nu degeaba a fost înscris pe lista Patrimoniului Unesco. ”Orașul sării”, pentru că așa vine în traducere Salzburg, are un aer aparte datorită trăsurilor trase de cai pe care le întâlneai mai la tot pasul, a podoabelor de iarnă încă nestrânse după sărbătorile de iarnă, dar mai ales a ritmului de vals pe care îl auzeam mai la tot pasul și toate acestea ne făcea să retrăim parcă perioada de glorie din secolul al XVI-lea.
Ne plimbăm fără o destinație anume și datorită faptului că nu citisem foarte mult și deci nu știam exact ce vrem să vizităm dar cred că și din această cauză resimțeam un farmec aparte la fiecare colț de stradă, la fiecare clădire, atunci când descopeream mereu ceva ceva nou și unic în felul său. O dată ajuns în Piața Centrală, nu ai cum să nu remarci frumoasa catedrală de aici față de care normal că nici noi nu putem să trecem indiferenți. Decidem să intrăm și să vizităm câteva minute acest impresionant edificiu și de ce nu, să ne reculegem un pic.
Ne plimbăm fără o destinație anume și datorită faptului că nu citisem foarte mult și deci nu știam exact ce vrem să vizităm dar cred că și din această cauză resimțeam un farmec aparte la fiecare colț de stradă, la fiecare clădire, atunci când descopeream mereu ceva ceva nou și unic în felul său. O dată ajuns în Piața Centrală, nu ai cum să nu remarci frumoasa catedrală de aici față de care normal că nici noi nu putem să trecem indiferenți. Decidem să intrăm și să vizităm câteva minute acest impresionant edificiu și de ce nu, să ne reculegem un pic.
Aveam să aflăm mai apoi că această catedrală a fost la vremea ei piesă de rezistență a stilului baroc un element unic in partea de nord a Alpilor, cum a fost denumită la vremea aceea și în plus aici chiar aici lângă altar unde stăm noi acum și face câteva poze, aici a fost botezat marele compozitor Mozart care a uimit prin talentul său o lume întreagă. O emoție deosebită ne încearcă cunoscând acest lucru.
Ieșim din biserica și revenim ușor spre Piața Centrală unde remarcăm și suntem impresionați de imensa sferă aurie ce avea deasupra figura unui om îmbrăcat în pantaloni cu cămasă cu mânecă lungă, figurină care părea că privește în zare spre ceva anume. Sincer nu am înțeles prea bine ce reprezintă această operă și de fapt nici dacă este o operă pentru că se pare că a fost destul de controversată la vremea realizării ei. Am aflat doar că o fundație sponsorizează și încurajează anual artiștii să-și dea frâu liber imaginației iar mai apoi, cele mai reușite opere sunt expuse în diverse zone din oraș. Ceva asemănător se întâmplă și la Târgu Jiu din câte îmi amintesc eu. Interesant…
Stând aici în piață nu ai cum să nu remarci, acolo sus în depărtare, cetatea Hohensalzburg care veghează neclintită de sute de ani. Pornim chitiți să ajungem la ea, sperând să existe o modalitate cât de cât ”motorizată” și să nu trebuiască să ne rupem picioarele și să ne iasă sufletul. Aflăm că există două modalități de ”escaladare” și anume pe jos (Aouleu) pentru cei mai atletici, unde cred că-ți trebuie vre-o jumătate de oră sau, dacă ești mai leneș așa ca noi, poți să mergi pe varianta a doua și să iei funicularul care circulă destul de des și te ajută să ajungi imediat pe meterezele cetății. Ai grijă să nu faci pe șmecherul cum au încercat niște spanioli și să pleci pe jos sperând ca apoi să poți să te urci ”moka” la jumătatea drumului pentru că nenea vatmanul este destul de exigent și te dă jos imediat.
Ieșim din biserica și revenim ușor spre Piața Centrală unde remarcăm și suntem impresionați de imensa sferă aurie ce avea deasupra figura unui om îmbrăcat în pantaloni cu cămasă cu mânecă lungă, figurină care părea că privește în zare spre ceva anume. Sincer nu am înțeles prea bine ce reprezintă această operă și de fapt nici dacă este o operă pentru că se pare că a fost destul de controversată la vremea realizării ei. Am aflat doar că o fundație sponsorizează și încurajează anual artiștii să-și dea frâu liber imaginației iar mai apoi, cele mai reușite opere sunt expuse în diverse zone din oraș. Ceva asemănător se întâmplă și la Târgu Jiu din câte îmi amintesc eu. Interesant…
Stând aici în piață nu ai cum să nu remarci, acolo sus în depărtare, cetatea Hohensalzburg care veghează neclintită de sute de ani. Pornim chitiți să ajungem la ea, sperând să existe o modalitate cât de cât ”motorizată” și să nu trebuiască să ne rupem picioarele și să ne iasă sufletul. Aflăm că există două modalități de ”escaladare” și anume pe jos (Aouleu) pentru cei mai atletici, unde cred că-ți trebuie vre-o jumătate de oră sau, dacă ești mai leneș așa ca noi, poți să mergi pe varianta a doua și să iei funicularul care circulă destul de des și te ajută să ajungi imediat pe meterezele cetății. Ai grijă să nu faci pe șmecherul cum au încercat niște spanioli și să pleci pe jos sperând ca apoi să poți să te urci ”moka” la jumătatea drumului pentru că nenea vatmanul este destul de exigent și te dă jos imediat.
În funcție de profilul tău, dacă pot să spun așa, odată ajuns sus poți să începi să vizitezi muzeul de tortură, magazia de sare și alte multe încăperi care îți amintesc de timpuri demult apuse sau poți pur și simplu să pierzi ore în șir admirând de aici de sus fiecare acoperiș, fiecare clădire fiecare onduire a râului Salzach ce străbate șerpuit orașul. Noi alegem a doua variantă și nu ne mai săturăm de impresionantă panoramă și doar frigul ce ne străpunge oasele ne face să ne întrerupem din visare și să coborâm spre ”meleaguri” mai calde.
Odată ajunși la baza cetății ne încălzim cu un wurstel specific austriac și plecăm apoi plini de energie spre unul dintre cele mai importante obiective turistice din Salzburg și anume casa în care s-a născut marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart.
|
|
|
|
|
|
Odată ajunși la baza cetății ne încălzim cu un wurstel specific austriac și plecăm apoi plini de energie spre unul dintre cele mai importante obiective turistice din Salzburg și anume casa în care s-a născut marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart.
Casa, devenită muzeu intre timp, este cochetă și impresionantă doar prin trăirea care te încearcă ținând cont de faptul că tu acum pășești și atingi mobilierul, scaunul, podeaua unde a copilărit ”micul geniu” al muzicii clasice. Printre piesele importante care se remarcă în acest muzeu aș putea să enumăr vioara folosită de Mozart în copilărie precum și clavecinul sau portretele membrilor familiei Mozart.
Nu mă apuc acum să-ți detaliez despre viața marelui compozitor dar dacă te interesează să știi că merită să citești un pic aici despre istoria și pasiunea pentru muzică a tatălui lui Mozart, pasiune pe care a transmis-o, din fragedă vârstă, și fiului său.
Nu mă apuc acum să-ți detaliez despre viața marelui compozitor dar dacă te interesează să știi că merită să citești un pic aici despre istoria și pasiunea pentru muzică a tatălui lui Mozart, pasiune pe care a transmis-o, din fragedă vârstă, și fiului său.
Începe să se lase seara iar frigul năprasnic pune stăpânire pe oraș așa că înainte să spunem la revedere Austriei, ne oprim să savurăm un ceai cald într-o frumoasă ceainărie fix pe lângă locul unde parcasem mașina.
Cam atât de aici din Salzburg știu că nu am apucat să vedem tot dar cel puțin am reușit să ne facem o idee despre locurile copilăriei marelui compozitor și poate o să avem ocazia să revenim ca să explorăm mai in detaliu și mai ales să vedem palatul și grădinile Mirabel, o capodoperă în stil baroc despre care citisem într-o revistă aici la ceainărie. Poate te duci tu și ne povestești și nouă, dar până atunci îți doresc o seară minunată.
(2 votes, average: 4,50 out of 5)
Încarc...
Cam atât de aici din Salzburg știu că nu am apucat să vedem tot dar cel puțin am reușit să ne facem o idee despre locurile copilăriei marelui compozitor și poate o să avem ocazia să revenim ca să explorăm mai in detaliu și mai ales să vedem palatul și grădinile Mirabel, o capodoperă în stil baroc despre care citisem într-o revistă aici la ceainărie. Poate te duci tu și ne povestești și nouă, dar până atunci îți doresc o seară minunată.
(2 votes, average: 4,50 out of 5)Încarc...
Intr-adevar la Bad Gastein a fost o saptamana de win/win!…:)…frumos la Salzburg. Sper ca a priit!
Da… se pare ca a priit 🙂 Vezi articolul din 17 Septembrie 2013 🙂 Si chiar ca win-win a fost saptamana aceea. Ma bucur mult ca ne-am cunoscut.