Iun 082013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...
I2013-03-19-20-31-16-25_1024x768.JPGa fii atent aici… eram într-o zi la florărie să-i iau un buchet frumos Dianei și cât timp punea omul pasiune acolo să facă buchetul am început să vorbim despre una alta. Eram bucuros că la sfârșitul lunii februarie am reușit să găsesc lalele și flori de primăvară așa că l-am întrebat pe Roberto, florarul, de unde le ia. Și așa a început aventura de astăzi pentru că m-a fascinat Roberto când îmi povestea cum se duce el în Olanda să ia lalele și cum dealurile nu sunt verzi ci sunt în formă de curcubeu datorită sutelor de lalele multicolore. Daaa… abia aștept să ajungem și noi pentru că anul acesta, de ziua mea, ne-am rezervat vreo 5 zile să ne plimbăm prin țara lalelelor. Și să vezi, continua nenea florarul, noaptea sunt toate dealurile luminate pentru a grăbi procesul de creștere se folosește lumina artificială.. Ce interesant… Programatorule Șef, Micuța Japoneză.. hai măăăă, ați luat biletele de avion?!

 
 

 
 
 
Prietenii noștri din București au fost foarte încântați de ideea de a merge în Olanda așa că s-au activat rapid și am făcut câteva combinații de avion ca să fie bine la toată lumea, ști tu, să fie bine ca să nu fie rău după cum spunea un ”clasic” în viață. 🙂 Cea mai economică variantă de la București era spre Belgia, pe aeroportul Charles Leroy așa că ne dăm întâlnire acolo și abia așteptăm să treacă cele 2 săptămâni de serviciu care ne mai despărțeau de viitoarea aventură.

 
 

 

Vai de mineeeeeee…. Exclam uitându-mă afară pe geam din avion. Ce este cu zăpada asta?! E adevărat că este 18 martie dar totuși, peste 6 zile încep faimoase expoziții florale. Unde este curcubeul nostru de lalele, unde sunt dealurile pline de flori? Hai că poate totuși doar în Belgia e zăpadă cu toate că mă îndoiesc de faptul ca la 200 de km mai sus să se fii topit. Nici nu vreau să mă gândesc la ce față a făcut Micuța Japoneză când a văzut întinderea asta imensă și albă.

 
 

 

Deci, cum îți spuneam, la fel ca Diana și ea avea un botic de-i ajungea până la pământ și doar faptul că soțul o ”făcuse o tură” de Bruxelles o mai înveselise un pic. În schimb soțul, Programatorul Șef, avea un rânjet până după urechi. Ce ai mă?! Râde… și îmi face semn să mă uit la o mașină. Dacă nu mai ții minte, află că Programatorul Șef este pasionat de mașini așa că atunci când a primit un Volvo V40 nou nouț de la firma de închirieri, era în culmea fericirii și nu mai contenea să-mi descrie toate funcțiile posibile ale acestei capodopere pe 4 roți. Băi eu cred că tu la noapte o să dormi în mașină, îi zic. Nu zice de două ori, vine imediat replica lui.

 
 

 

2013-03-19-20-31-16-1_1024x768.JPGȘi plecăm spre capitala porțelanului olandez, orașul Delft. Băi, acum să nu zici că suntem de la țară și căscăm ochii de parcă nu am mai fii ieșit în lume niciodată dar totuși, ia spune tu mie în câte țări ai văzut tu autostrăzi cu 3 benzi pe sens, în câmp nu în oraș, luminate de parcă ar fi fost ziua?! Ia zi? Pentru noi e prima dată așa că rămânem un pic cu gura căscată dar o închidem repede pentru că în 2 ore ajungem și ne cazăm la hotelul Shanghai unde ne întâmpină un indiano-chinezo-maidanezo care ne vorbește cu un accent așa de ciudat că nu prea reușeam să stăm serioși. Hai să ne calmăm totuși că nu e frumos și până la urmă uite că e și de treabă și mie și Programatorului Șef ne face și un tur de hotel ca să se mândrească cu locul unde lucrează el. Adormim până la urmă după încă vreo 2 ore de povești și palavrageli de ziceai că nu ne mai văzusem de 2 ani și nu doar de 2 luni. 🙂

 
  
… a doua zi

 
 
  

 

2013-03-19-20-31-16-11_1024x768.JPGNeațaaaaaaaaa…. Hai, trezirea, păi ce am venit să ne odihnim în concediu?! Nu-ți mai spun cine zice replica asta pentru că am mai ”lăudat-o” odată în Austria pe Micuța teroris… ăă Japoneză 🙂 Abia reușesc să o trezesc pe Diana, ba chiar o ameninț zicându-i că luăm bătaie dacă nu ajungem la timp la masă 🙂 și a funcționat pentru că am ajuns primii. Dar hai să nu te mai plictisesc, hai să plecăm să explorăm străzile cu ”casele înguste de cărămidă cu acoperiş roşu, canalul navigabil verde şi poarta oraşului” adică locurile care au fascinat-o pe Tracy Chevalier și le-a descris în cartea „Fata cu cercel de perlă”. De fapt, în caz că nu știai, la baza acestei cărți și mai apoi a filmului, a stat tabloul cu același nume al lui Johannes Vermeer, un tablou încărcat de atâta mister și ficțiune încât a fascinat o lume întreagă și nici până astăzi nu se știe dacă frumoasa fată pictată este o servitoare sau o mare ducesă.

 
 

 

Orașul istoric Delft este una dintre cele mai frumoase și mai pitorești zone ale Țărilor de Jos. Este o parte a provinciei Olanda de Sud și este situat la aproximativ 60 km de Amsterdam și 15 km de Rotterdam. Din ce am citit eu în avion, orașul este renumit de secole întregi pentru producția de ceramică albastră, care a avut cea mai mare dezvoltare în Epoca de Aur olandeză adică în secolul 6. De asemenea Delft este cunoscut si vizitat pentru expoziție anuală de artă și antichități, dar și pentru că aici este locul în care s-a născut marele pictor Vermeer despre care ți-am zis mai devreme.

 
 

 

2013-03-19-20-31-17-66_1024x768.JPGParcăm mașina undeva în centrul orașului și plecăm la explorat pe jos, mergând agale de-a lungul canalelor pline de lebede și mărginite de o parte și de alta de numeroase magazine cu ceramică, nenumărate cărți poștale, faimoșii papuci de lemn dar mai ales foarte foarte multe brânzeturi de imediat ne-a venit apă în gură. Măi și ce bine ne stătea nouă în hăinuțe de primăvară și afară ningea și era un frig de-ți clănțăneau dinții. Dar nu e problemă, să o fi văzut pe Micuța Japoneză ce cochetă era ea la fustă și cizmulițe de piele întoarsă cum tremura totată de ieșeau toate pozele neclare. Incredibilă vremea asta.. 🙁 este atât de frig încât trebuie să intrăm să facem un pic de shopping de ciorapi groși, pulovere, mănuși și alte chestii mai groase necesare pentru a putea explora liniștiți orașul.

 
 

 2013-03-19-20-31-16-34_1024x398.JPG

Prima oprire o facem la Biserica Veche (Oude Kerk) ce datează din 1250 și care, după cum citim în broșură, a fost remodelată de mai multe ori. Pe lângă arhitectura gotică pe care o remarci imediat mai citim și că aici se află și mormântul amiralului Piet Heijin, care în 1588 a învins Armata spaniolă dar și mormântul dedicat lui Antonie van Leeuwenhoek, care a inventat microscopul. Dar hai să-i lăsăm pe băieții ăștia să se odihnească în pace și să căutăm și alte locuri poate un pic mai ”antrenante”. Nu mergem mult și a doua oprire o facem tot la o biserică, aia nouă (Nieuwe Kerk) nouă pentru că, cică, a fost construită la 1400 asta. Aaa.. da… asta e mai nouă, așa e! 🙂 Bine, ideea este că dacă îți iei bilet să vizitezi o biserică, o ai automat și pe cealată inclusă în preț. În biserica asta ai putea să te urci în turlă de unde ai putea să vezi toată panorama orașului.

 
 

 

2013-03-19-20-31-17-40_1024x768.JPGMda, după cum vezi am folosit condiționalul pentru că tot ce ți-am zis le-ai putea face dacă ar fi și deschisă turla!!!!! Aaaaaa…. Cică bate vântul și e urât afară și de asta au închis-o. Hai băăă…. Păi și noi ce vedem aici? Doar cripta asta unde sunt îngropați 41 de prinți și prințese ale casei de Orange Nassau?!? Offf… Azi nu prea avem noroc… dar măcar nu ne mai e frig 🙂

 
 

 

 
 
2013-03-19-20-31-17-71_1024x429.JPGȘi dacă tot am ajuns în faimoasa piață centrală, facem o poză și primăriei pentru că arată într-un mare fel, ne facem și nouă o poză în timp ce probam câțiva papuci din ăștia de lemn cu vreo câteva zeci de numere mai mari și apoi ne oprim la o ciocolată caldă să ne mai încălzim un pic inimile. Inima fetelor este încălzită imediat de către lebedele care veniseră la noi la geam pentru că localul unde nimerisem avea mesele și ferestrele la nivelul apei celebrelor canalelor așa că lebedele ne băteau cu ciocul în geam.

 
 

 

2013-03-19-20-31-17-49_1024x768.JPGProfităm de moleșeala care ne cuprinsese și băgăm și o ciorbă fierbinte ca să-i punem capac de tot și să nu mai putem să ne ridicăm de la masă. Abia, abia am ieșit din restaurant, împingându-ne unul pe altul și nu apucăm să mergem prea mult pentru că nimerim într-un magazin de suveniruri de unde nu ne mișcăm vreo 40 de minute. Țopăiam precum copii mici de la o văcuță de porțelan, la un papuc de lemn sau de porțelan, la ornamente de grădină sau de bucătărie, la vederi și multe alte suveniruri care ne îmbiau de ne venea să le luăm pe toate. Noroc că aveam limită la bagaj pe avion pentru că altfel cred că devalizam magazinul.

 
 

 

Plecăm mai apoi agale încercând să dibuim locul unde parcasem mașina dar fără să ne stresăm prea mult. Mergând așa de pe o străduță pe alta, de pe un poduleț pe altul, mai salutăm câte o lebădă care venea să ne dea bună ziua și să ne facă să mai uităm de frigul de afară, la un moment dat ajungem în fața unei imense roți de cașcaval. Bine că mâncasem mai înainte pentru că altfel sigur mă înfigeam cu dinții în ea și mi-aș fi luat o mare țeapă deoarece era din plastic. Bine, aia de afară era din plastic, dar ia uite tu ce ne aștepta înăuntru:

 
 2013-03-19-20-31-18-107_1024x768.JPG

 

Wooooowwww.. câtă brânzăăă!! Nu plecăm cu mâna goală, dar nici cu stomacele flămânde pentru că până să ne hotărâm ce tipuri de brânză să cumpărăm, tanti care vindea aici ne-a umflat cu toate tipurile posibile rugându-ne să gustăm din două în două secunde.

 
 

 

Noi o să plecăm acum pentru că vrem totuși să vedem dacă găsim faimoasele câmpuri cu lalele și am vrea să le vedem pe lumină, în caz că le găsim. Tu, dacă vrei, poți să te duci să vezi Prinsenhof, o fostă mănăstirea transformată în reședința lui William de Orange, unul dintre părinții Țărilor de Jos. Se spune că în această clădire a fost ucis, în 1584, din ordinul lui Filip al II-lea al Spaniei și că cică semnul glonțului este încă vizibil pe holul fostei săli de mese. Astăzi Prinsenhof găzduiește Muzeul civic din Delft, și prezintă diverse tablouri din secolele XV și XX, inclusiv o serie de portrete ale membrilor familiei Orange, precum și instrumente muzicale vechi și colecții de ceramică. Dar asta te las să ne povestești tu nouă.

 
 

 

2013-03-19-20-31-19-150_1024x768.JPGÎn drumul spre Amsterdam luăm fiecare orășel mai mare la rând în speranța că poate poate o să vedem lalalele. Începem cu Leiden unde vedem și primele mori de vânt dar și primii localnici care navigau cu bărcile pe canale. Continuăm apoi cu Hoffdorp unde găsim într-adevăr hectare întregi cu… bulbi de lalele 🙁 off.. Încheiem apoi turul cu o masă delicioasă în Haarlem unde găsim totuși un prim semn de primăvară manifestat printr-o multitudine de flori violet și galben. Hai că poate totuși până la urmă o să găsim ceva, dacă nu lalele, măcar mori de vânt. Ține-ne pumnii! Iar acum…. AMSTERDAAAAAAM!

 
  

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 4,00 out of 5)
Se încarcă...
 

Galerie Foto

 
 

 
 

 

 

  2 Responses to “Acasă la ”Fata cu cercel de perlă” – Delft”

  1. Tare eram curios sa-l vad pe italiano-chinezul-si mai ales maidanezul ala de v-a intimpinat la hotelul Shanghai… Hmmm.. ma intreb daca la Shanghai o fi vreun hotel numit “Amsterdam”…????.. Asta e : chinezii unt peste tot!
    De la cine luati bataie daca nu mincati????
    Astept cu nerabdare povestile de la Amsterdam.. Am auzit eu ca acolo ar fi un cartier din asta.. unde gasesti tot felul de … ma rog … cica ar fi niste vitrine frumos decorate….

Cristi si Diana