Iun 022013
 
Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,50 out of 5)
Se încarcă...
2013-03-19-22-58-14-1_1024x768.jpgAm plecat spre aeroport cu Malpensa Express și imediat ce am ajuns ne-am oprit să mâncăm ceva, mai ales pentru că ajunsesem și un pic înaintea plecării avionului. Suntem surprinși că pilotul a anunțat că în loc de oră și jumătate să facem o oră și un sfert și până la urmă ne face o bucurie și mai mare și face doar o oră. Îi mulțumim mult de tot mai ales pentru că în avion era plin de școlărei și copii din ăștia mici care făceau ca toate visele. Aaa… se pare că italienii au și ei ”românașii” lor care aplaudă la aterizare. Aaaa.. dar nu ți-am spus încotro ne îndreptăm noi astăzi. Păi ce am putea să facem noi pe 14 februarie, de ziua îndrăgostiților? Vizităm frumoasa capitală a Republicii Cehe, Praga.

 
 
 
 
La aterizare suntem așteptați cu plăcuța cu numele nostru, așa cum vezi prin filme, asta pentru că rezervasem taxiul de pe internet. Plăcuța o ținea un nene pe la vreo 50 de ani care vrea să facă pe ”gentiluomo” și ne ia valizele și apoi ne târăște vreo 300 m, la o tură de aeroport, până unde parcase el mașina. Constatăm mai apoi că aeroportul este destul de departe de centru așa că am făcut o alegere bună prin faptul că am rezervat taxiu de pe Internet și am evitat mijloacele de transport la ora 11:00 noaptea.
2013-03-19-22-58-14-5_1024x768.jpg

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-14-7_1024x768.jpgLa hotel când ajungem surpriză… nici n-am apucat să spunem cum ne cheamă că deja ni se spune să ne luăm valizele și să ne cărăm. Bine, exagerez un pic, pentru că era totuși destul de de treabă domnișoara de aici și ne explică, cu foarte mult calm, că s-a spart o conductă și nu avem apă nici caldă nici rece și deci hotelul de patru stele devenise brusc de niciuna. Ca să remedieze ”prejudiciul” suntem trimiși la un hotel vis a vis, bă chiar vis a vis era, adică doar am traversat strada. Oare de ce hotelu ăsta se numește Sonata? Cred că și-a luat numele după dulceața asta de la recepție care ne ia cu ”madam your passport”, cu un puternic accent indian. Cred că totuși cu Diana avea ceva pentru că cu mine a vorbit frumos, dar tot ne-a ținut acolo în picioare ca pe cai, ca să completăm toate hârțoagele ei de ziceai că suntem la interogatoriu. Bine măcar că avem o cameră faină. Mergem și mâncăm ceva deosebit undeva lângă hotel și luam contact, foarte surprinși, cu prețurile foarte mici din Praga. Adică pe o super cină în doi am plătit cam 15 EUR. Gata, hai că e deja aproape unu noaptea și nu mai putem de somn.

 
 
 
 
… a doua zi

 
 
 
 
Ne trezim pe la un opt și jumătate… de fapt, mă trezesc, eu ca moșuleții când trebuie să facă piața ca să prindă pătrunjelul proaspăt. Căpcăunul ăsta mic în schimb doarme și nu vrea să se trezească de nicio culoare. Se făcuse 9:10 și tot nu vroia să se trezească dar până la urmă cu diverse înghionteli și multă muncă multă de convingere reușit să coboram și noi la masă pe la zece și ceva. La masă eram decât noi doi și o șleahtă de italieni care vorbesc și vorbesc și vorbesc… Doamne cât vorbesc că deja nu mai puteam de cap.

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-15-15_1024x768.jpgDupă ce mâncăm copios plecăm în direcția Muzeului Național conform programului pe care-l făcusem aseară înainte sa adorm. Muzeul se află fix în Piața Wenceslas, despre care am ținut minte doar că este foarte mare, având vreo 60 de metri lățime în partea de sus, adică dinspre muzeu și vreo 40 în partea de jos adică de unde începe de fapt centrul orașului vechi. Dar să lăsăm orientarea geografică și topologică și să vorbim cu Cineva de acolo de sus să schimbe vremea asta mohorâtă care-și pune amprenta pe pozele noastre. Muzeul nu îl vizităm ci doar ne facem câteva poze în fața lui ca să surprindem și lungimea pieței și apoi plecam agale spre Old Town sau centrul vechi unde admirăm, dintr-o străduță în alta, arhitectura și clădirile vechi care spre deosebire de București aici s-au păstrat în mod impecabil.

 
 2013-03-19-22-58-15-22_1024x323.jpg
 
 
2013-03-19-22-58-15-28_1024x768.jpgNu trece nici măcar o oră și Diana salivează de nu mai poate când vede hălcile de carne care sfârâiau aici la proțap. Mirosul de prosciuto de Praga bine afumat și prăjit ne îmbie să ne oprim și să ne înfruptăm un pic. După ce băgăm în noi ca sparții plecăm pe străduțele înguste și la un moment dat ajungem la un pod care nu știu dacă avea un anumit nume dar știam că traversându-l și apoi urcând cele 120 de trepte se ajungea la un monument al lui Lenin, din ce am înțeles eu. Băi da unde ați cocoțat monumentul ăsta!! Nu puteați băi să-l faceți și voi la nivelul solului. Mi-a ieșit sufletul până sus și nu-ți mai povestesc de Diana că mai avea un pic și se culca acolo pe trepte. Așa.. și deci care-i faza cu pendulul ăsta? dacă pot să spun așa. Aici sus se află o imensitate de pendul, gen ăla de la ceasul cu cuc, pendul care se bălăngănea dintr-o parte în alta iar de el era legată o sfoară pe care atârnau câteva sute de perechi de adidași. Asta e un fel de artă cică dar eu sincer nu am înțeles legătura între bălăngăneala pendulului, fâlfâiala adidașilor și Lenin?! Mă rog…

 DSC_0772_1024x678.jpg
 
 
 
2013-03-19-22-58-15-30_1024x768.jpgHai să facem totuși o poză și să surprindem faptul că, spre deosebire de oraș, aici încă mai rămăsese foarte foarte multă zăpadă, așa că măcar pentru o bulgareala bună tot a meritat să urcăm până aici. Romantică plimbarea asta prin zăpadă și numai bună pentru ziua îndrăgostiților și ca să fie desăvârșită, ne dăm un sfert de oră și într-un balansoar de lemn pe care l-am găsit aici printre oameni de zăpadă.

 
 
 
 
DSC_0784_1024x678.jpgNe continuam apoi agale drumul spre Castelul din Praga despre care citisem că este cel mai mare castel medieval din lume având aproape mărimea a șapte terenuri de fotbal și sincer, cam pe oriunde te plimbi prin Praga, nu ai cum să nu observi acolo sus pe deal Catedrala St. Vitus. Conform hărții mele putem să ajungem repede dacă o luăm pe o scurtătură, numai că harta mea cred că era din al doilea război mondial pentru că scurtătura nu mai există așa că trebuie să urcam din nou 4 miliarde de trepte. Noroc că pe drumul ăsta plin de o multitudine de trepte, se află și o mulțime de așa-ziși artiști care ba mâzgălesc niște picturi, ba se măscăresc, ba canta la vioară sau la chitară așa că ne oprim pe la fiecare să-i admirăm și cu această ocazia nici nu simțim urcarea.

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-15-34_1024x768.jpgCatedrala de aici seamănă un pic cu Domul din Milano doar că e mai galbenă așa, oricum închisă la culoare față de albul imaculat al Domului. Catedrala este romano-catolic și mai este și un excelent exemplu de arhitectură gotica fiind totodată și reședința arhiepiscopului orașului Praga. Ce este interesant aici este că în partea sudica se află statuia sfântului Gheorghe realizată cică prin anul o mie trei sute și ceva de sculptorii Martin și George din județul Cluj. Intrăm și constatăm că, asemenea Domului din Milano, și această catedrala conține foarte multe și foarte mari vitralii dar și multe obiecte de artă, ca să nu mai vorbim de frumoasa arhitectură începută în stil gotic și terminată în stil baroc.

 
 

 2013-03-19-22-58-15-36_1024x448.jpg

 2013-03-19-22-58-15-35_1024x768.jpg

 2013-03-19-22-58-16-85_1024x768.jpg

 
 
2013-03-19-22-58-15-52_1024x722.jpgPlecam fără să mai vizităm altceva pentru că Dianei îi este somn și trăgea de mine sa mergem la hotel să ne odihnim așa că nu pot să fiu suflet meschin mai ales că și eu cam picam din picioare și deci hotărâm să ne îndreptăm spre hotel și să facem un pic de nani. 🙂 În drumul nostru traversăm si podul Charles (Charles bridge) o adevărată operă de artă aici în Praga, ce se remarcă prin cele două turnuri de apărare dar și prin cele peste 30 de statui care-l păzesc deoparte și de alta. Din ce citisem, se pare că acestea nu sunt statuile originale ci sunt doar niște copii dar oricum , părerea mea este că sunt niște copii foarte reușite pentru că se încadrează perfect în arhitectura medievală a locului. De aici de pe pod pot să admiri o bună parte din cei 30 km pe care râul Vltava îi străbate prin Praga și poți totodată să faci câteva poze numeroasele vaporașe pline cu turiști.

 
 2013-03-19-22-58-15-58_1024x698.jpg
 
 
2013-03-19-22-58-15-55_1024x768.jpgMamăă suntem deja rupți de picioare așa că după ce treceam podul, ”o dăm și noi pe nașpa” adică luăm tramvaiul două stații fără bilet și surpriză, stația unde coborând este fix în fața casei care dansează sau Dancing House. (ai crezut că ne-a prins controlorul huh? 🙂 ) Adică stația este în fața unei clădiri peste care pare că au strâns unii tare de tot cureaua și au flecit-o bine de tot. 🙂 Este de fapt o clădire de birouri cu un restaurant franțuzesc la ultimul etaj, o clădiure foarte controversată la vremea construcției ei prin anii 90. De la clădirea asta mergem… și mergem.. și iar mergem și până ajungem la hotel remarcăm la tot pasul zeci de magazine de băuturi spirtoase. Cât beți măi băieți aici? Toate magazinele pline de alcool pur și peste tot era plin de sexy shop-uri și massaje. Ajunși la hotel, reușim în sfârșit, după multe luni de zile, să dormim un pic după masa. Cât timp dormim noi ia fii atent la o scurtă prezentare despre Praga:

 
 
 

 
Offf… ca de fiecare dată când dorm după masa și acum am visat numai tâmpenii. Acum am visat că m-am îmbătat și mă apucasem să fac urât într-un magazin. O fi vreun semn chestia asta? Te întreb pentru că, dacă nu ști, spre rușinea mea (dacă pot să zic așa), eu nu m-am îmbătat niciodată până la vârsta asta așa că o să fiu atent! 🙂

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-16-75_1024x768.jpgNe trezim pe la 17 și normal că acum ne este foameeeee și trebuie să mergem să mâncăm ceva așa că plecăm fără o direcția anume și orbecăim pe străzi pânp ajungem la un restaurant cu un nume foarte lung și ciudat. I-a făcut o poză așa că încearcă tu să-l citește dacă poți. Odată intrați, observăm picturile de pe pereți și începem să ne punem mari semne de întrebare dacă aici se mănâncă sau se face altceva. Zi-mi și tu, ce ai face dacă ai vedea pe pereți numai desene perverse gen unul care trage cu praștia la una între sâni, altul care se uita sub fusta alteia iar undeva într-o casă, se întrevăd unii care nu îți mai descriu ce făceau.

 
 
 2013-03-19-22-58-15-62_1024x768.jpg
 
2013-03-19-22-58-16-64_1024x768.jpgDar ca de obicei nu trebuie să judeci după primele aparențe și pot să-ți mărturisesc faptul că mâncarea a fost excelentă așa că, cu desene, fără desen îți recomandăm locul ăsta. Gulașul de aici pe care îl mănânci direct în pâinică este fenomenal și îți confirm că restaurantul merită toate cele 4 stele primite pe Tripadvisor. După ce a terminat gulașul Diana s-a apucat să mănânce ”farfuria” adică la propriu farfuria pentru că era făcută din pâine iar atunci când a venit chelnerul l-a pufnit râsul când a văzut cum au mâncat ”șobolanii” din farfuria Dianei.

 
 
 
 
Și în timp ce vorbeam noi la masă și mai povesteam despre ce să mai vizităm și pe unde să mai mergem, în spatele Dianei, începuseră unii să se hârjonească. Bine, hârjonească îți zic între ghilimele pentru că înțelegi tu ce începuseră să facă după paravanul din spatele Dianei. Băi și chicotea domnișoara aia de cred c-o gâdilă ăsta de nu mai putea să se abțină. Săracii chelneri când au ajuns și au văzut nici ei nu știau cum să reacționeze. Băi băieți, acum vă rog să nu vă plângeți pentru că este vina voastră cu desenele acestea pe pereți de a-ți ispitit oamenii.

 
 
 
 
DSC_0820_1024x678.jpgCa de obicei o masă copioasă aici în Praga, spre deosebire de alte orașe europene, costa te miri ce adică cu 20-25 € în doi se mănâncă felul întâi, felul doi și desert, plus băuturi. După masă plecăm să vizităm Praga și noaptea și pentru că nu am luat aparatul foto cu mine pozele ies pixelate în ultimul hal din cauza ploii, ninsorii, lapoviței.. mă rog, chestia asta care vine peste noi și nu ne lasă să ne plimbăm și noi liniștiți. Reușesc totuși să surprind podul vechi oglindinduse în apa râului și mai fac și câteva poze la niște bebeluși imenși care mergeau în patru labe. Ce-o fi cu bebeluși aștia aici pe ostrov nu știu, dar lasă că citim la hotel pentru că frigul și ploaia de afară ne fac să ne întoarcem la căldurica hotelului ”sonat”.

 
 
 
 
…. ziua următoare

 
 
 
 
DSC_0721_1024x678.jpgM-am plictisiiiiit, m-am plictisiiiiit, m-am plictisiiiit…. vai de mine nu mai pot. O oră, azi dimineață când am fost la masă, a durat până ridica Diana un pic paharul, bea două guri apoi îl punea jos. Mai mesteca de două ori, apoi iar ridica paharul, încet să nu se rupă ceva în ea, apoi mai bea două guri și iar îl punea la loc. Și pentru că nu mi-a fost îndeajuns micul dejun cu încetinitorul, acum, în cameră, Grigorescu ăsta al meu desăvârșește ”Charles Bridge” aici la oglinda de vreo 40 de minute. Cred că nu o să înțeleg niciodată cât de mult se pot machea si aranja fetele… M-am plictisiiiiiit… m-am plictisiiiit. Hai că dacă o să continui să string în gura mare poate o să reușim să plecăm totuși din hotel până pe la 12:00.

 
 
 
 
A dat Dumnezeu și și-a terminat pictura așa că plecăm să exploram noi locuri astăzi în Praga. La ieșirea din hotel dăm din nou peste domnișoara cu fusta până deasupra de chiloți care se certa cu doamna de la recepție. Domnișoara aceasta se făcuse remarcată și la masă, în primul rând prin vestimentație și mai apoi prin ochelarii imenși de soare pe care i-a purtat pe toată durata micului dejun. Nu ma întreba de ce!

 
 
 
 
DSC_0910_1024x678.jpgAm plecat pe jos ca să ne oprim întâi la un bancomat și să mai scoatem niște coroane sau niște cucuruz din ăsta de-al lor și apoi am luat un tramvai o stație până la o gura de metrou. Păi și de ce batem noi atâta drum, poate te întrebi tu? Ei bine, dacă ți aduci aminte aseară îți spunea că am văzut sculpturile cu bebelușii și aseară am citit despre ele și am aflat că sunt ale unui sculptor celebru aici in cehia care se numește David Cerny. Cică el are așa au un stil aparte de-a amuza dar și de a jigni oamenii prin operele lui, așa că am vrut să ne începem dimineața cu o doză de jignire adică să mergem la niște statui imense care înfățișau fundurile unor oameni iar tu trebuie să te urci pe scara și să te uiți la oameni în fund!! Interesant nu?! 🙂 🙂

 
 
 
 
DSC_0872_1024x678.jpgȘtiu că sună un pic pervers dar pe cât de pervers a sunat acest lucru pe atât de inexistent era când am ajuns la destinația citită pe internet. Așa că acum ce să facem, iar cu autobuzul, iar câteva stații, iar un pic de tramvai. Uite așa reușim să vedem aproape toată Praga și ajungeam la baza funicularului de unde puteai să urci pe Dealul Petrin.

 
 
 
 
 
DSC_0885_1024x678.jpgDeja din timpul urcării ne-am dat seama că o să avem o priveliște superbă cu Praga, priveliște care mai apoi, ne-a însoțit aproape pe fiecare alee din părculețul de aici de sus. Foarte interesant aici ni s-a părut a fi construcția ce simboliza Turnul Eiffel din Paris, la o scară mai mică. Spre bucuria Dianei dar și a mea, în acest turn exista și lift, contra cost, așa că fără prea mult efort am ajuns în unul dintre cele mai înalte locuri de unde poți să admiri orașul regilor Boemiei, ia fii atent:

 
 
 
 

2013-03-19-22-58-16-85_1024x768.jpg 

DSC_0747_1024x678.jpg 

 DSC_0789_1024x678.jpg

 

 
Am zăbovit aici cam o oră și jumătate, timp în care am savurat și o ciocolată caldă dar și un ceai ca să ne mai încălzim un pic de frigul ăsta care ne intrase în oase. Deoarece se făcuse aproape ora prânzului ne decidem să plecam spre centrul vechi unde vroiam să mergem la faimoasa berărie U Medvídků.

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-16-100_1024x768.jpgAjunși la berărie, care era de fapt și restaurant, eu îmi comand ca de obicei carne, pentru că nu ai cum să dai greș cu carnea, iar Diana își comandă gulaș specialieen pentru că ea vrea să mănânce supă, cu toate că în meniu nu scria că asta este o supă. Normal că nu era supă și normal că m-a cântat în cap toată masa că de ce nu i-am zis că nu e supă și normal că eu am fost de vină nu?! 🙂 Am făcut convenție ca de acum în colo ia spune ce vrea să mănînce și apoi comand eu.

 
 
 
 
2013-03-19-22-58-15-26_1024x768.jpgMăi zăbovim apoi un pic prin centrul vechi unde urcăm din nou în turnul cu ceas de unde mai facem câteva frumoase panorame și apoi ne îndreptăm ușor spre hotel unde ne așteptă taxiul să ne ducă la aeroport. Foarte frumos Orașul Magic, cum i se mai spune Pragăi, cu multe locuri interesante de vizitat. Îți recomand totuși să faci o vizită primăvară și nu în perioada asta pentru că încă este foarte frig dar ținând cont că este Ssfântul Valentin, sigur poți să găsesști un mid să te încălzești! :mrgreen:  Nashledanou, adică la revedere!

 
 

 

  
 
 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 4,50 out of 5)
Se încarcă...
 

Galerie Foto

 
 

 
 

 

Cristi si Diana