Oct 082013
 

DSC_0354_1024x678 copy.jpgArticolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

Bună dimineață măi…. Uite că a trecut ceva și a venit și ziua următoare, aia pe care o așteptam cu nerăbdare ca să vină cu soare puternic și să spulbere norii care ne-au însoțit 3 zile la rând în weekendul nostru prelungit în Țările de Jos. Și se pare că prognoza meteo se respectă așa că mâncăm rapid nerăbdători să întâmpinam, cu un zâmbet, soarele de afară.

 

Ne luăm la revedere de la hotelul nostru și de la Amsterdam cu speranța de a întâlni, preferatele Micuței Japoneze, faimoasele mori de vânt și să ne transpunem în feericul peisaj pe care îl descriau broșurile din hotel. Am ales să mergem în Zaanse Schans, o localitate la nord de Amsterdam care potrivit imaginilor din revistă, părea ceva de vis.

 

 
 
 

 

DSC_0331_1024x678 copy.jpgDupă nicio jumătate de oră ajungem la destinație, parcăm mașină și WOW!! … pur și simplu rămânem cu gurile căscate la imaginea spectaculoasă  formată din cerul albastru cu câțiva nori răzleți, colorată de câmpia întinsă de un verde deschis, străbătută de unul din miile canale, decorate de o parte și de cealaltă cu frumoase mori de vânt de culoarea verde gri și acoperiș cărămiziu. Dar de ce pierd eu timpul să-ți descriu în cuvinte slăbuțe ceea ce natura și omul au desăvârșit într-o clipă. Mai bine uite o imagine.

 
 
 
 
2013-03-19-21-07-54-18_1024x768.jpg

 

2013-03-19-21-07-55-31_1024x768.jpgDar, înainte de a păși pe tărâmul fermecat al acestor mori de vânt trecem întâi pe lângă o portiță unde păștea lebăda George, așa am botezat-o eu, și care a venit să ne dea bună ziua și să ne întrebe care-i treaba cu noi pe aici. L-am salutat și noi pe George si apoi am mers întruna din căsuțele de aici unde văzuse noi că se mai adunaseră și alți turiști. Aici o întâlnim pe Heidi sau Fulga… sau nu știu cum o chema pe domnișoara de aici care le explica prichindeilor cum vine procesat laptele și transformat în cașcaval. Fulga, hai să lăsăm un pic explicațiile ălea cu mulsul și să ne concentrăm pe conținut ok? Nu de alta dar cine știe ce le-o trece copiilor ăstora prin cap… sau mie și Programatorului Șef.

 
 2013-03-19-21-07-55-36_1024x768.jpg
 
 

 

După demonstrația live cu lactatele, dăm o scurtă tură prin magazin. Mamăăăă câte bunătăți aici… Dianaaaa… hai să ieșim imediat că nu mă pot abține și mănânc tot magazinul. Ieșim în aerul care devenise mai rece între timp, antrenat de un ultim vânt slab de iarnă, și ne continuăm primbarea  agale de-a lungul râului. Eram precum copiii mici intru magazin de jucării cu un zâmbet până la urechile și nu mai știam în ce parte să ne uităm și să admiram această deosebită panoramă.

 2013-03-19-21-07-55-39_1024x387.jpg
 
 
 

 

2013-03-19-21-07-55-69_1024x768.jpgAjungem la o moară de vânt care, acum că stăm fix la ușa de la intrare, ni se pare imensă. Decidem să o vizităm și intrăm folosind tot Amsterdam Card pe care îl cumpărasem acum 2 zile… hmm.. sau 3… Ups… se pare că am intrat cu un card expirat dar nu-i problemă că nici tanti Gretel nici nenea Hans acesta de aici nu zic nimic. Nenea Hans părea un pic dus cu capul pentru că vorbea singur, se enerva, se strâmba dar… muncea măi… căra acolo semințe pe care le punea la măcinat.

 
 
 
 
Acum sincer, săracul om este de înțeles pentru că în moară era o gălăgie infernală cauzată de un buștean care era ridicat datorită mișcării palelor morii și apoi era lăsat să cadă cu putere ca să spargă semințele și făcea un zgomot infernal cu o anumită cadență. Deci, ia zi și tu mine dacă tu ai mai fi intreg la cap după un ZBANG…bang bang bang bang … ZBANG… bang bang bang bang… ZBANG și asta 8 ore pe zi, în fiecare zi? Dar hai că nu-ți mai țin lecții de fizică și de psihologie și te las să admiri un scurt filmuleț unde o să auzi pe fundal ZBANG bang bang bang bang.. 🙂

 
 
 
 

 
 
 
 
2013-03-19-21-07-55-51_1024x768.jpgBăăăi ia uitați ce îmi zice mie GPS-ul, ne trezește din melancolie Programatorul Șef, cică suntem la -5 metri sub nivelul mării ! Wow… chiar că Țările de Jos. Am mai fi stat noi. Și cred că și tu, să admirăm această frumoasă priveliște doar că, tot în această zi, am mai fi vrut să vizităm și Bruxelles și, spre deosebire de tine noi trebuie să prindem și avionul spre casă, dar cel mai important, trebuie să MÂNCĂM! 🙂

Traseul spre Belgia decurge relativ repede dar din păcate constatăm că mai avem doar o oră la dispoziție să putem să vizităm ceva și cum în drumul nostru apare falnic Atomium ne decidem să lăsăm Bruxelles pe altă dată și să ne oprim aici. Ia fii tu atent cum arată co construcție din 1958. Monumentul a fost ridicat cu ocazia unei expoziții mondiale iar 5 dintre sfere adăpostesc opere de artă și comunică una cu cealaltă prin niște tuburi.

 
 DSC_0400_1024x678 copy.jpg
 
 
Parcăm  și noi unde am văzut că a parcat un cetățean cu numere de Belgia ca și noi și apoi plecam să vizităm. Nu durează foarte mult coada la bilete și nici urcatul apoi cu liftul iar odată ajunși sus rămânem impresionați de mica Europă care se așterne la picioarele noastre.

 DSC_0420_1024x678 copy.jpg
 
 
 
DSC_0431_1024x678 copy.jpgVăzusem noi câteva pliante la intrare doar că, după cum spuneam, nu avem mult timp la dispoziție așa că ne bucurăm să explorăm frumosul părculeț cu Europa în miniatură de aici de sus. Băi… de ce este vremea asta nedreaptă și tocmai în ultima zi s-a găsit să fie așa de frumos?! Offf… Gata, hai să mergem că pierdem avionul. La parcare, contatăm că noi intraserăm în parcarea angajaților și acum ca să ieșim ne trebuie cartelă sau trebuie să știm PIN-ul. Aaaaaa….. imediat ne trec prin cap cele mai urâte scenarii cu pierdutul avionului dar nu apucăm să batem câmpii prea departe că îl zărim pe el: Angajatul model care la ora 15:30 și-a băgat picioarele și a pleccat de la serrviciu. Bagă tare Programatorule Șef… dă-i dă-i, stai în spatele lui să nu se închidă bariera.. repede repede… Aaaaaaaa…. Am amuțit. S-a închis bariera până la un lat de palmă deasupra de capotă și apoi… EEEEEE…. S-a deschis!!! Mamăăă… ne-au trecut toate apele… Gata, hai să mergem să returnăm mașina și să ne întoarcem la casele noastre.

 
 
 
 

 

Sper că și-a plăcut această incursiune în Țările de Jos și ținând cont ca am cam făcut totul un pic pe fugă pentru că am vrut să vedem multe într-un timp foarte scurt, cu siguranță o să mai revenim ca să ne săturăm și să admirăm pe îndelete aceste peisaje minunate și cine știe Micuto Japoneză… poate data viitoare găsim și câmpul cu lalele înflorite.

 
 
 
 
 
 

 

 
 

Galerie Foto

 
 

 

  2 Responses to “Windmolen… sont belles, paról !”

  1. Bruxelles are un centru superb, asa ca musai sa il mai vizitati. Poate cand se pune covorul de flori in piata lor centrala, o data la 2 ani!
    Nu stiu daca Mini Europa o mai prindeti, ca citisem anul asta ca s-ar inchide.

Cristi si Diana