Feb 042014
 
2013-05-05-21-24-34-47.JPGBună dimineața măi copii. Astăzi este 28 aprilie 2013.. 27 bă, îmi zice Diana. Nu-mi permit să-mi contrazic soția mai ales că astăzi sunt Floriile în România și deci ea știe mai bine. În Italia astăzi nu este nimic special dar noi facem să fie o zi specială astăzi și te ducem într-un loc minunat, un loc patrimoniu UNESCO.

 
Pentru această călătorie trebuie să fii la fel de harnic ca și noi, care ne-am trezit ca niște moșuleți cu o oră înaintea ceasului. Off, dacă de la 30 de ani facem așa, oare când o să avem 60 ce o să facem o să ne trezim de la 4?

 

 

 

În fine, după ce am luat micul dejun unde am mâncat ca porcul și mi-am bătut joc de tot regimul meu, din vina soției care nu a vrut să mănânce ce i-am luat eu, ne-am uitat pe prognoza meteo și am văzut că astăzi se anunță o zi așa și așa, adică ba cu un pic de nor, ba cu soare, ba cu ploaie. Ținând cont că italienii nu prea greșesc prognoza meteo, ne înfofolim bine și plecăm pe autostradă undeva la sud de Bari.

 

 

Cu siguranță atunci când o să vezi pozele o să realizezi unde mergem noi acum dar dacă nu îți amintești unde anume se află casele acestea cu acoperiș conic, ei bine află că ele formează frumosul orășel Alberobello, adică în traducere liberă Copacul Frumos. Și într-adevăr rămânem muți de uimire imediat ce parcăm și vedem primele căsuțe cu coif, dacă pot să zic așa.

 

 

2013-05-05-21-24-33-20.JPG 

 

 

Povestea acestor case apare undeva la vreo 600 de ani înainte de Hristos unde timp de multe secole se percepea impozit dacă aveai o casă construită și izolată cu chirpici. Așa că oamenii de aici, ca să evite taxele și-au construit case punând piatră peste piatră, fără să le zidească deloc în așa fel încât să poată fi ușor demolate în caz de “inspecție”. Ei bine, cu timpul lucrurile au evoluat și forma conică a caselor a devenit un simbol al locului, fiecare ridicând o casă una mai frumoasă ca cealaltă.

 

 

2013-05-05-21-24-33-15.JPGDar hai să nu le spunem simplu case pentru că adevăratul nume al acestor construcții este  “Trul” la singular și “Truli” la plural. Așa se numesc ele nu înseamnă că sunt “truli” sau tra-la-la la cap 🙂 După ce ne benoclăm îndeajuns la arhitectura exterioară, decidem să și intrăm într-un Trul să vedem cum arată și pe dinăuntru. Înăuntru se află două, hai să le zicem încăperi, cu toate că după cum ți-am zis, Trulul este conic iar pe interior nu are pereți ci doar două intrânduri care forează un fel de cămăruțe. Aici suntem atrași imediat de forma sticluțelor de lichior de migdale și lichior de pepene galben așa că imediat ne facem cu câteva achiziții.

 

 

 

Părăsim Trulul încărcați de suveniruri și decidem să ne ducem la mașină ca să nu umblăm ca măgarii cu desagile în spate. În drumul nostru spre mașină alegem câteva alei lăturalnice, foarte liniștite, unde s-a păstrat acea amprentă autentică a locurilor de odinioară, locuri unde parcă istoria a stat pe loc. După câteva minute rămânem gură cască în fața unui Trul imens. Aflăm apoi că este vorba de Trulul Sovrano, adică cea mai mare construcție de aici, cu un etaj și foarte multe încăperi. Am făcut o panorama ca să-ți arătăm și ție.

 
2013-05-05-21-24-33-22.JPG 

 

 

2013-05-05-21-24-33-4.JPGCând ajungem la mașină constatăm că în fața noastră parcase un Nissan Micra de Bacău și ne zicem că, chiar că suntem peste tot. Nu înainte de a ne depărta de mașină, intrăm într-un magazin de suveniruri că altfel ne băteau prietenii acasă dacă ne întorceam cu mâna goală. Știi și tu cum e când se duce unu’ pe undeva și apoi începe să-ți povestească și să-ți “facă poftă” și ție, nici măcar un amărât de magnet nu ți-a adus. Deci știm cum e așa că luăm câteva suveniruri ca să putem să ne condimentăm apoi poveștile. Aflu de la nenea de aici de la magazine, cu care evident m-am băgat în seamă, că orașul este destul de mic iar partea în care noi tocmai fusesem este partea mai nouă a orașului, construită de aristocrații vremii și că trebuie neapărat să vizităm și partea veche a orașului care este “giu’ di li, dopo il commune” adică tot înainte, în spatele primăriei.

 

 

 

Mergem în direcția indicate de nenea și ajungem la o terasă panoramică unde….. nu mai am cuvinte. Am numai cuvinte banale ca să descriu ce văd așa că, nu vreau să stric frumusețea locului cu cuvintele mele ci te las să vezi cu ochii tăi.

 

 

2013-05-05-21-24-34-32.JPG 

 

 

Ne revenim din gură cască cum am rămas și facem câteva poze fiind impresionați la maxim de multitudinea de Truli ce se așternea în fața nostră.  Nu stăm mult în eforia cauzată de frumusețea pitorească a zonei că trecem la altă stare emoțională și anume la nervi pentru că nu apucăm să facem nici 3 poze că zona se umple de “truli” de turiști zgomotoși care urlă și se agită și ne strică tot peisajul.

 

 

 

2013-05-05-21-24-34-39.JPGContinuăm drumul și pătrundem în inima orășelului, pe străduțele înguste și pline de turiști încercând totodată, pe cât posibil, să scăpăm de ei și să putem respira în liniște, romantismul locului. Este interesant faptul că totuși în acești Truli locuiesc oameni și nu sunt doar așa ca la muzeu ci este chiar o zonă foarte animată cu restaurante, școli magazine etc. Uite chiar acum când eu îți povestesc ție, dintr-un Trul iese o mireasă însoțită de alai și de uralele mulțimii.

 

 

 

Tot înaintând ajungem la o alee cu Truli cu anumite desene pe acoperiș care, aflăm apoi, că reprezintă emblema provinciei Puglia și sunt printre puținii Truli unde s-a păstrat blazonul familiilor desenat pe acoperiș.  Încercăm să ne facem și noi o poză aici în față așa că o rugăm pe o doamnă să ne imortalizeze în fața minunaților Truli. Băi, eu ți-am mai povestit ție că am un “noroc” de îmi vine să mă iau la palme. Cred că am nimerit cea mai “tută” (scuză-mi expresia) turistă din câte existau pe aici. I-am dat aparatul foto, mare cu obiectiv din ăla de trebuia să-l ții cu două mâini ca să nu dai în cap și cum crezi mă tu că a pus doamna aparatul la ochi? Ia, încearcă să ghicești? Băăă… era să fac pe mine de râs când am văzut că se uită prin obiectiv ca prin lunetă da’ pe partea aia mare!!! Incredibil! Și nu mă lua că fac mișto de săraca femeie bătrână că nu cred că aveam mai mult de 45 de ani da?! Mă rog, după ce îi fac un mic “training” că mă simțeam eu aiurea să-i zic să ne lase că ne face altcineva. O rugăm să ne facă câteva poze. A făcut vreo 10 dar doar în una singură am ieșit împreună și cu toate părțile corpului în poză. Cu noi au mai ieșit și alți turiști dar na, asta e. Offf Doamne!! 🙂

 
 2013-05-05-21-24-34-66.JPG

 

 

 

Băi, dar s-a făcut deja ora 14:00 și noi nu mâncăm nimic? Mergem pe miros până găsim primul mare restaurant Trul, care avea și o terasă panoramică. Acum sincer, ne-am fi dorit să vedem cum este să mănânci înăuntrul Trulului dar panorama era mult mai îmbietoare decât niște pereți circulari așa că rămânem pe terasă. Comandăm o supă de verdure băi și vine nenea ăsta cu un ceaun de farfurie de mânca toată armata a XIV-a dintr-o porție. M-am umflat de morcovi, dovlecei, broccoli, conopidă și cine știe ce alte legume a mai pus el acolo de chiar nu am mai putut decât să mă uit la felul doi.

 
dsc_0354.jpg 

Între timp s-a întunecat afară și s-a făcut așa de frig că au început să-mi clănțăne dinții dar de data asta nu am mai fost fraier ca la San Marino și mi-am luat geaca pe mine și mă uitam cu mirare la o fetiță pe nume Evelyn, de doar “fourteen months” (paisprezece luni) așa cum spusese mama ei, care alerga în picioarele goale pe gresia rece de mi se făcuse pielea de găină… Brrrrr…

 

 

 

Plătim și plecăm spre mașină mai ales că Diana începuse să cucăie la masă  dând o nouă exemplificare expresiei “a dormi de-a-n-curulea”. Și bine am făcut că am plecat pentru că nici nu ajungem bine la mașină că se și pornește potopul. Ne întoarcem în Bari să facem un pizzolino…mă, nu te gândi la prostii că înseamnă altceva… 🙂 Ne auzim mai târziu… 

 

 

 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (2 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...
 
  

 

 


Galerie Foto

 

 

Cristi si Diana