Iul 202014
 

2013-05-05-21-39-08-48.JPGAșaaaa… astăzi este duminica Floriilor, anul 2013 și după cum îți spuneam veneam din Otranto și ne-am hotărât să mergem spre orașul Matera., oraș renumit datorită faptului că a fost săpat direct în stâncă. E adevărat că am luat o carte cu istoria orașului dar ne-a fost lene să citim toate detaliile. Am dedus totuși că aceste locuințe au fost săpate și construite direct în stâncă.

 

Deci, să-ți povestesc, am ajuns seara, foarte obosiți și cu o durere extraordinară de cap. Când mai aveam 200 m până la hotel, surpriză, strada era închisă. Bineînțeles că am aplicat stilul bucureștean și am ignorat semnul cu accesul interzis, am ocolit bariera și am parcat în fața hotelului. 🙂

 

Și bine am făcut pentru că ne-a zis domnișoara de la recepție că indicatorul este de fentă și că oricum nimeni nu-l respectă iar dacă mai suntem și clienți ai hotelului atunci chiar că nu trebuie să ne facem probleme. Ajungem în cameră care este cam mică, prima cameră din concediul acesta care nu prea ne place datorită mărimii ei dar mai ales datorită faptului că are un geam îngust făcând imposibilă pătrunderea luminii naturale.

 

 

După ce am lenevit un pic, ne-am îmbrăcat ‘de oraș’ și am ieșit un pic la plimbare, asta după ce m-am băgat eu în seamă, ca de obicei ai spune tu, cu domnișoara de la recepție care ne-a dat o hartă și ne-a explicat în mare zona adică locurile principale de unde putem admira orașul.

 

 

Și am plecat și am ajuns relativ repede în Piața Centrală a Orașului Pietrelor unde .. Wow… ce-i bă cu atâtea puștime aici. Ca-n Bari e plin de ei, dar și puștii ăștia sunt cuminți, la locul lor, fără îndeletniciri nedemne de vârsta lor (și aici am sunat exact ca un moșuleț din ăla de la bloc de te fugărea cu bățul că i-ai dat cu mingea-n grădină și i-ai stricat roșiile).

 

 

Din piață de aici, cum spunea domnișoara de la recepție, se vedea tot orașul vechi adică, case săpate în munte sau construite la baza lui. Super interesantă priveliștea și ca să te convingi o să-ți pun o poză. Bine, știu e întuneric și nu se văd prea multe dar mâine o să fim aici la prima oră să explorăm împreună.

2013-05-05-21-39-08-3.JPGNe plimbăm agale în noapte pe străduțele din centru unde Diana remarcă magazine Prada, Furla… deci e un orășel așa… șmecheraș totuși. Inutil da, să-ți mai repet, că toate erau săpate în stâncă. Ne plimbăm pâna la.. nu mai știu ce era.. parcă Primăria, iar în fața ei era o picătură…. Nu am înțeles care a fost faza cu picătura aceea din fier masiv care cântărea peste o tonă.. o fii fost picătura care a umplut paharul… dar de ce în fața Primăriei?

 

 

Lângă clădirea de mai înainte se vedea, la fel de frumos dar din alt unghi, orașul vechi Matera. Dar gata cu plimbăreala pe seara aceasta pentru că ne este super foame, așa că ne oprim la un restaurant undeva în zonă, unde erau mai mulți oameni ce păreau că se distrează de minune și aici avem primul contact cu diferențele culturale dintre Nord și Sud, în sensul că în italiană, ca să vorbești cu dumneavoastră în Nord folosești persoana a III-a singular (eg. El ce mai face = Dvs ce mai faceți) pe când în Sud folosești persoana a II-a plural, ca la noi adică (eg. Voi ce mai faceți = Dvs ce mai faceți?). Așa, dar să te las cu lecțiile de gramatică, a venit doamna de la restaurant și ne-a întrebat ce vrem și eu i-am răspuns ca la nord făcându-ne imediat remarcați că nu suntem din zonă.

2013-05-05-21-39-08-4.JPG

 

 

2013-05-05-21-39-08-5.JPGAm băgat o pizza rapid pentru că nu mai aveam chef de așteptat iar la sfârșit eu am băgat un limoncello rapid care mi-a anulat toate funcțiile principale. Mi-a lăsat-o pe aia care coordona picioarele dar și aia puternic afectată că abia am reușit să ajung la hotel. Gata, un duș și somn.

 

 

A doua zi dimineața ne-am trezit în suavul sunet al clopotelor, aspiratoarelor, apei de la baie, dușuri… ce să mai, era debandadă totală. Dacă era duminica, cred că-i băteam. Ne trezim că nu avem încotro și dau un telefon la recepție să văd până la ce oră e masa, ne îmbrăcăm rapid și coborâm alături de 4 moșuleți constatând astfel că eram singurii ‘gurmanzi’ din această dimineață. Ori hotelul ăsta e gol ori suntem noi prea matinali. Acum văd că hotelul este de 4 stele.. ĂSTA?!?!? Ne întrebăm retoric… păi și ăla de 2 stele cum ar fi arătat? Aveai buda sub pat și frigiderul în chiuvetă?

 

 

2013-05-05-21-39-08-13.JPGAșaaa… mâncăm ca să ne facem provizii calorice pe dimineața aceasta. Eu bag în mine ca porcul și mergem să dăm o tură prin oraș și ziua. Revenim deci în locurile de aseară dar într-o atmosferă mult mai liniștită și fără prea mare hărmălaie sau aglomerație. Ne plimbăm agale pe străduțele ferite de soarele puternic unde adie vânticelul și ne mai răcorește. Mergem, mergem și facem poze multe prin care încercăm să surprindem originalitatea acestui oraș, istoria lui dar și faptul că anii nu au alterat nimic din frumusețea construcțiilor de odinioară. Aici chiar păreai că ești prin anii 100. Nu degeaba Mel Gibson a venit aici să filmeze ‘Patimile lui Iisus’ pentru că nu mai avea nevoie de niciun decor, fiind totul gratis. Ce mă enervează este că în zona din centru, zonă locuită încă, nu se interzice accesul mașinilor așa că pe lângă decorul secolului 1 apare câte un BMW din era noastră sau câte un scuter.

 2013-05-05-21-39-08-14.JPG

 

Mergem până traversăm tot orașul și ajungem…. cum să-ți spunem, noi aveam impresia că suntem în coborâre.. deci trebuia să ajungem undeva jos că d-aia ‘cobori jos’ să folosesc un pleonasm și să întăresc ideea.. când colo noi eram tot sus pentru că am constatat că sub noi mai erau vreo 200 m de hău… Asta ca să-ți dai seama la ce înălțime era construit orașul și cât de adânc a fost săpat.

 

2013-05-05-21-39-08-39.JPG

 

2013-05-05-21-39-08-37.JPGDăm un ocol exterior zidurilor cetății, nu pentru că așa am vrut noi ci pentru că nu mai găseam intrarea în oraș dar până la urmă găsim câteva indicatoare și reîncepem urcarea până la un magazin unde suntem atrași de niște pliante. Aici suntem invitați de o doamnă să ne explice cum avea loc colectarea apei în trecut, principi care se păstrează și acum. Cică San Giovanni di Matera era un mare nobil al anilor 1.800 și pe banii lui a fost construit acest sistem de alimentare cu apă a celor săraci dar nu numai pentru ei, sistem care funcționează și în zilele noastre.

 

 

2013-05-05-21-39-08-44.JPGCică săracii locuiau sub cerul liber în afara cetății, în hăul ăla de ți l-am arătat, iar bogații locuiau în casele acestea de aici săpate în stâncă. Sistemul funcționa pe principiul decantării, adică apa de ploaie cădea, prin mini canale, de la un nivel la altul în rezervoare iar la nivelul fiecărui rezervor era un grup de case care luau apă curată de aici iar la capătul canalelor era o fântână de unde luau și săracii. 

 

 

Băi ce să zic, cam atât cu plimbarea prin oraș, cu urcușurile și cu coborâșurile pentru că, să nu uităm, Diana are un bebe în burtică, un bebe călător și explorator de mic. 🙂

2013-05-05-21-39-08-51.JPG

 

Dar totuși, ce să facem noi pe soarele acesta, că doar nu o să ne ducem să stăm în hotel… nuuu.. mergem la relaxare la malul mării, dar despre asta îți povestesc data viitoare.

 

 

Galerie Foto

 

 

  2 Responses to “Orasul Pietrelor – Matera”

  1. Noaptea arata bine, ziua e cam sumbru.

Cristi si Diana