Orasul Pietrelor – Matera

Ne plimbăm agale în noapte pe străduțele din centru unde Diana remarcă magazine Prada, Furla… deci e un orășel așa… șmecheraș totuși. Inutil da, să-ți mai repet, că toate erau săpate în stâncă. Ne plimbăm pâna la.. nu mai știu ce era.. parcă Primăria, iar în fața ei era o picătură…. Nu am înțeles care a fost faza cu picătura aceea din fier masiv care cântărea peste o tonă.. o fii fost picătura care a umplut paharul… dar de ce în fața Primăriei?

Lângă clădirea de mai înainte se vedea, la fel de frumos dar din alt unghi, orașul vechi Matera. Dar gata cu plimbăreala pe seara aceasta pentru că ne este super foame, așa că ne oprim la un restaurant undeva în zonă, unde erau mai mulți oameni ce păreau că se distrează de minune și aici avem primul contact cu diferențele culturale dintre Nord și Sud, în sensul că în italiană, ca să vorbești cu dumneavoastră în Nord folosești persoana a III-a singular (eg. El ce mai face = Dvs ce mai faceți) pe când în Sud folosești persoana a II-a plural, ca la noi adică (eg. Voi ce mai faceți = Dvs ce mai faceți?). Așa, dar să te las cu lecțiile de gramatică, a venit doamna de la restaurant și ne-a întrebat ce vrem și eu i-am răspuns ca la nord făcându-ne imediat remarcați că nu suntem din zonă.

 

 

Am băgat o pizza rapid pentru că nu mai aveam chef de așteptat iar la sfârșit eu am băgat un limoncello rapid care mi-a anulat toate funcțiile principale. Mi-a lăsat-o pe aia care coordona picioarele dar și aia puternic afectată că abia am reușit să ajung la hotel. Gata, un duș și somn.

 

 

A doua zi dimineața ne-am trezit în suavul sunet al clopotelor, aspiratoarelor, apei de la baie, dușuri… ce să mai, era debandadă totală. Dacă era duminica, cred că-i băteam. Ne trezim că nu avem încotro și dau un telefon la recepție să văd până la ce oră e masa, ne îmbrăcăm rapid și coborâm alături de 4 moșuleți constatând astfel că eram singurii ‘gurmanzi’ din această dimineață. Ori hotelul ăsta e gol ori suntem noi prea matinali. Acum văd că hotelul este de 4 stele.. ĂSTA?!?!? Ne întrebăm retoric… păi și ăla de 2 stele cum ar fi arătat? Aveai buda sub pat și frigiderul în chiuvetă?

 

 

Așaaa… mâncăm ca să ne facem provizii calorice pe dimineața aceasta. Eu bag în mine ca porcul și mergem să dăm o tură prin oraș și ziua. Revenim deci în locurile de aseară dar într-o atmosferă mult mai liniștită și fără prea mare hărmălaie sau aglomerație. Ne plimbăm agale pe străduțele ferite de soarele puternic unde adie vânticelul și ne mai răcorește. Mergem, mergem și facem poze multe prin care încercăm să surprindem originalitatea acestui oraș, istoria lui dar și faptul că anii nu au alterat nimic din frumusețea construcțiilor de odinioară. Aici chiar păreai că ești prin anii 100. Nu degeaba Mel Gibson a venit aici să filmeze ‘Patimile lui Iisus’ pentru că nu mai avea nevoie de niciun decor, fiind totul gratis. Ce mă enervează este că în zona din centru, zonă locuită încă, nu se interzice accesul mașinilor așa că pe lângă decorul secolului 1 apare câte un BMW din era noastră sau câte un scuter.

 

 

Mergem până traversăm tot orașul și ajungem…. cum să-ți spunem, noi aveam impresia că suntem în coborâre.. deci trebuia să ajungem undeva jos că d-aia ‘cobori jos’ să folosesc un pleonasm și să întăresc ideea.. când colo noi eram tot sus pentru că am constatat că sub noi mai erau vreo 200 m de hău… Asta ca să-ți dai seama la ce înălțime era construit orașul și cât de adânc a fost săpat.

 

 

Dăm un ocol exterior zidurilor cetății, nu pentru că așa am vrut noi ci pentru că nu mai găseam intrarea în oraș dar până la urmă găsim câteva indicatoare și reîncepem urcarea până la un magazin unde suntem atrași de niște pliante. Aici suntem invitați de o doamnă să ne explice cum avea loc colectarea apei în trecut, principi care se păstrează și acum. Cică San Giovanni di Matera era un mare nobil al anilor 1.800 și pe banii lui a fost construit acest sistem de alimentare cu apă a celor săraci dar nu numai pentru ei, sistem care funcționează și în zilele noastre.

 

 

Cică săracii locuiau sub cerul liber în afara cetății, în hăul ăla de ți l-am arătat, iar bogații locuiau în casele acestea de aici săpate în stâncă. Sistemul funcționa pe principiul decantării, adică apa de ploaie cădea, prin mini canale, de la un nivel la altul în rezervoare iar la nivelul fiecărui rezervor era un grup de case care luau apă curată de aici iar la capătul canalelor era o fântână de unde luau și săracii. 

 

 

Băi ce să zic, cam atât cu plimbarea prin oraș, cu urcușurile și cu coborâșurile pentru că, să nu uităm, Diana are un bebe în burtică, un bebe călător și explorator de mic. 🙂

 

Dar totuși, ce să facem noi pe soarele acesta, că doar nu o să ne ducem să stăm în hotel… nuuu.. mergem la relaxare la malul mării, dar despre asta îți povestesc data viitoare.