„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească” …. Măi ce vorbe măreţe şi eterne a rostit domnul Ion Creangă, zău că şi mie „parca îmi sare şi acum inima de bucurie”… Data trecută mă grăbeam să plec la mare şi nu am apucat să-ţi povestesc cum a fost pe acasă. La început l-am înjurat pe ăla de mi-a furat portofelul că mă pune pe drumuri după acte, dar acum dacă stau să mă gândesc mai bine chiar mă bucur de asta ,să zicem, că aşa am avut motiv să mă duc să-i văd pe ai mei că nu mai fusesem de la Paşte.
