Noi 252013
 
Città di Stresa - Lago Maggiore

 Îți mai amintești măi simpaticule că acum ceva timp, când ne întorceam noi din Paradisul Schiorilor adică de la Zermatt că ne-am oprit undeva pe marginea unui lac unde a fost prima dată când am văzut palmieri cu zăpadă pe ei. Ei bine dacă îți amintești să știi că eram la Citta di Stresa și nu, nu este nimic aici care să te streseze ci din contră este unul dintre cele mai liniștite și mai pitorești locuri din Italia la baza lacului Maggiore.

  
În Stresa (se citește Streza) am venit multe weekenduri la rând așa că am putut să admirăm, fotografiem și să explorăm în fiecare anotimp faimosul oraș al burghezilor de odinioară.
citeste mai departe
Noi 232012
 
Senzații extreme pe patru și pe două roți
(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...

Bună dimineața Milano, bună dimineața și ție. De când aștept ziua asta…. Cam de pe 13 Martie de când a fost ziua mea și am primit un frumos cadou de la Diana. Cadoul nu a fost ceva material și din acest motiv puteam să-l programez când vroiam eu, așa că l-am programat pe la sfârșitul lunii Iulie pentru că până acum, după cum ai văzut, am fost tot plecați. Știi ce am primit cadou? Hmm… să-ți zic… sau să te mai țin un pic în suspas. Bine hai! Cadoul meu din martie, pe care l-am programat în luna iulie constă în… 3 ture cu un Lamborghini Gallardo!!
citeste mai departe
Mar 262012
 
Orașul de pe râul Po
(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...
 
Abia abia mi-a trecut de ochiul ăla învinețit, dar de fapt între timp mi s-au învinețit amândoi pentru că mi-a coborât umflătura și arătam mai ceva decât columbianul Edison Miranda după ce l-a făcut Bute knock-out. Să vezi cum mă ocoleau toți când mergeam pe stradă că săracii credeau că sunt mare bătăuș și nu și-ar fi putut închipui că mi-am luat un volan în freză. Băi bine că mi-a trecut că uite acum vin ai mei în vizită și o băgam pe maică-mea în sperieți dacă mă vedea așa.citeste mai departe
Mai 292011
 
Cu bicicleta la 2.600 de metri
(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Se încarcă...
Mă trezesc până la urmă la 5:20 după cum pusesem ceasul să sune. E sâmbătă și doar faptul că urmează să privesc lumea din unul din cele mai înalte puncte unde am ajuns vreodată  mă face sa nu mă oftic când văd cum Diana doarme dusă. Mănânc ceva rapid si recapitulez în cap traseul pe care îl pregăteam de câteva zile bune. Cel mai mult îmi era frică de zonele cu înclinație de 22% dar și de cele cu înclinație de 10%, 11% pentru că se întindeau pe kilometri buni. Nici eu , nici prietenul meu nu aveam să știm atunci că zicala noastră românească: Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg este atât de valabilă și aici în Italia.
citeste mai departe