(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Mă uit pe geam și văd că astăzi nu este niciun pistolar afară. Ori e prea devreme ori nu s-a deschis sezonul. Mă uit la ceas și constat că varianta că nu e prea devreme pică întru-cât era deja vreo 9:30. Sunt un pic cam obosit, mai ales că mi-a luat ceva timp să adorm gândindu-mă la tipele de le speriasem aseară în parcare. Adică mă gândeam la evenimentul în sine nu la tipe băi! Ce ai înțeles tu?! Roger, Roger… Ia uitee… s-a trezit și Mr. Like că probabil că îl rodea un pic la stomăcel așa că-i onorez invitația la micul dejun unde se ”habla español”. Pe boieroaice le lăsăm să doarmă în continuare și nu le stricăm somnul de frumusețe dar, după ce mâncăm dăm jos milităria din pod și ne pregătim la foc automat și pe la un 12 reușim și noi să ieșim din hotel.
Destinația de astăzi este muzeul Getty, punct pe harta turistică introdus de soția mea lingvistă, care, ca și familia Getty ține să ne culturalizeze cu orice preț. De fapt vorbind de preț partea bună este tocmai că este totul gratis și plătești doar 15 USD parcarea. Nu am înțeles de ce nenea Paul Getty a decis să lase intrările în muzeele lui, gratis dar sincer mă bucur că a făcut-o. Citeam mai demult ca îl acuzaseră aștia din Italia și Grecia că ar cumpăra opere de artă furate din muzeele lor. Mă rog… hai să vedem despre ce este vorba că Diana deja fierbe de nerăbdare.
Aaaaa, îmi venea să arunc gps-ul pe geam când, la 60 de mile pe oră s-a gândit el să-mi spună că trebuie să părăsesc autostrada. Și am părăsit-o, printre niște jaloane și niște denivelări în asfalt de săracul petrolier nici nu a înțeles de unde i-au apărut valurile ălea de asfalt în telescoape. Și ca să-l speriem și mai tare, îl băgăm într-o parcare pe la etajul minus 7, într-un loc unde ne aplecam capetele în mașină de frică să nu dăm de tavan.
Muzeul este cocoțat undeva sus pe deal, iar dacă nea’ Paul și-a făcut pomană să ne arate operele gratis, ne-a montat și un tren aici ca să nu obosim săracii de noi până acolo sus. Deci aici chiar că sunt ”muiați posmagii” spre bucuria durduliilor de americani care pot să deja mai încet presiunea la tubul de oxigen și să facă economie.
Băi, acum nu știu cât de adevărată este faza aia cu cumpăratul operelor furate, știu doar că aici am regăsit multe din operele pe care le văzusem la Uffizi în Florența doar că de data asta nu ne mai fugărea nimeni să ne deja la ”gioale” pentru că vroiam și noi, muritorii de rând, să facem câteva poze. Așa că profităm de ocazie și facem și câteva poze să te bucuri și tu.
Tot stând după Diana, i-am pierdut pe Mr. Like si Sleeping Beauty și la un moment dat am pierdut-o și pe Diana și m-am trezit singur cuc benoclându-mă la niște tablouri morbide care înfățișau scene violente din epoca medievală. Brrr… nu pot să judec talentul pictorului pentru că era într-adevăr foarte reușit, pot doar să apreciez că ciudate obiceiuri mai existau în trecut.Ia uite și pe domana critic de artă. Cum stă ea cu căștile pe urechi, că era singura dintre noi care-și luase ghid audio, și cum îl admiră pe celebrul artist Cosimo din Florența. Nu îți descriu fiecare sală pentru că sunt multe încăperi și clădiri și fiecare încăpere este încărcată cu opere faimoase după diverse tematici de la ontologia în evul mediu și epoca contemporană până la istoria fotografiei moderne. Această ultimă temă, a fascinat-o foarte mult pe Diana și nu mai vroia să plece de la muzeu. Noi ieșisem să luam o gură de aer în frumoasele grădini panoramice care înconjoară zona și ea nu mai vroia să iasă frate. S-a supărat pe mine că am zorit-o dar era deja 14:30 și nu mai apucam să vedem și faimosul Universal Studios. Hai până ne împăcăm noi te las să vizionezi un filmuleț pe care l-am făcut special pentru tine să-ți prezint muzeul în câteva imagini.
No, sper că ai rămas la fel de impresionat de muzeu ca și noi. Cât timp ai căscat tu gura, noi am ajuns, după ce am ”dat-o la pace”, la intrarea cu covor roșu de la Universal Studios. Și ia uite ce mai zâmbim acum cu gura până la urechi și cum ne-a dispărut boticul de tot când am văzut ce frumos suntem întâmpinați de prea cunoscutul studio de film de aici de la Hollywood.
Ținând cont că se închidea la ora 19, constatăm că avem doar 3,5 ore la dispoziție ca să vizităm cât mai multe așa că, să fim siguri că o să ne îndeplinim misiunea, ne cumpărăm, cu o căruță de bani, și un card din ăla de sărit coada și de băgat în față așa mitocănește în fața tuturor. Nu ne sfiim să-l folosim imediat la Water World, scena live a celebrului și vechiului film unde nenea Costner face pe eroul ajutând o tanti și o fetiță să găsească pământ uscat, într-o lume unde prezicerile catastrofale, că toți ghețarii se vor topii, s-au adeverit. Ne așezăm rapid în tribune în așteptarea spectacolului iar între timp niște măscărici încercau să ne facă să râdem. Zbang o găleată de apă direct pe cocoașa unuia din primul rând care nu-i băga în seamă… ia uite băi ce răi au devenit ăștia micii…. 
Au început să arunce cu apă pe noi ca să urlăm. Fra-su lu’ agresivul ăsta al nostru, din partea cealaltă a scenei, nu s-a lăsat nici el mai prejos și le-a făcut semn și el la spectatorii lui să urle cât îi țin plămânii. Nu urlai, îți luai o mamă de fleșcăială de ieșeai de acolo ud ca de la piscina olimpică. Din păcate aici erai îmbrăcat și aveai și telefon în buzunar și aparat foto și alte gadgeturi așa că ne bucurăm că ne-am așezat mai în spate și am scăpat doar cu câțiva stropi pe haine.
Foarte tare să vezi live cum se ecranizează filmul, și să simți atmosfera și muzica ce îți pătrundea până în măduva oaselor. Urmărim cu atenție pe dublura lui Kevin al nostru cum se luptă cu ăia răii iar în timp ce ne concentram vine iar un afurisit din ăla de măscărici și face o manevră cu jet-sky-ul de, ălora din primul rând, le intră apa și în chiloți de la fleașca ce se abătuse asupra lor. Nu apucăm să reacționăm bine la manevra perversă că suntem surprinși instantaneu de un avion care pică din cer și se înfige în parapetul din fața celor din primul rând, în urletele ălora mici. În timpul ăsta Kevin al nostru îi caftește pe toți și încheie triumfător scena dându-i un pumn în bornău ăluia rău și aruncându-l, în flăcări, de acolo de la înălțime. În momentul acela, focul s-a întins prin apa plină de benzină iar fețele noastre s-au rumenit și încins rapid la explozia canistrelor din fața noastră! Wow!! Ăstea da efecte!
Nu mai stăm să luam autografe la sfârșitul spectacolului, chiar dacă aveam priori tate pentru că aveam biletele ălea de șmecheri și fugim repede să prindem turul studiourilor organizate la bordul titicarului. Trecem iar prin fața tuturor şi îi vedeam cum ne urau pur și simplu că ei stăteau la coadă de cel puțin 40 de minute și ne urcăm aproape imediat în cursa de 16:30. Și a plecat titicarul în explicațiile lu’ tanti Doris care ne bălăcărea la cap de acolo de pe monitor și ne explica ce urmează să vedem. După ce ne-a prezentat și pe stânga și pe dreapta studiourile unde au fost filmate scene din filme faimoase, ajungem în sfârșit să facem și noi parte din film, în momentul în care trenulețul se oprește, într-un tunel întunecat, într-o liniște desăvârșită. În timp ce admirăm noi realitatea virtuală cu ajutorul ochelarilor 3D, apare un Tyrannosaurus Rex undeva în depărtare și pornește grăbit spre noi. 
Închipuie-ți că aici nu te uitai la televizor, adică la un ecran din ăla mic unde na, vezi și gata, nu tati, aici erai efectiv ÎN televizor și oriunde întorceai capul vedeai liane, șerpi care îți atârnau pe la cap, păsări de zburau dintr-un copac în altul și : Waaaaaaaaaaaa…. Ne urlă animalul ăla în față și realitatea virtuală devine brusc extrem de vie când ne trezim cu un kil de “bale” pe față și cu un miros de la dantura nespălată a lui Rex ăsta mic. În secunda aia, mulți dintre noi și-au dat drumul în pantaloni dar, nu apucăm să analizăm situația că lângă T-Rex sare King Kong de se cutremură și se zguduie din toate balamalele titicarul nostru. Și se iau bestiile la bătaie vâjâind cozile şi pumnii pe deasupra capetelor noastre ba chiar pleznindu-ne titicarul care se zguduia și se mișca în toate direcțiile de la impact. Vai de mine și de mine asta da realitate virtuală.
Pfui.. ieșim teferi și plini de ”bale” din încăierarea bestiilor, unii dintre noi cu vreo 10 fire albe în cap și pornim spre noi aventuri. Trecem pe lângă mașina din Back to the Future și pe lângă Court House square și ajungem într-un orășel așa gen vestul sălbatic. Se oprește titicarul și începem să auzim un vuiet de apă… Și să vedem cum fulgeră și plouă, așa din senin și dintr-o dată.. Aaaaaa…. Vine potopul peste noi!!! Foarte tare efectul ăsta de inundație controlată și chiar ziceau că-l folosesc în mai multe filme. Și dacă inundațiile ăstea nu ne-au fost suficiente, imediat după, opriți fiind într-o stație de metrou unde ajunsesem între timp, ne trezim că începe să se inunde stația și din față, un metrou care venea de pe contrasens deraiază și se face bucăți oprindu-se la câţiva metri de noi.
Aventuri peste aventuri și cât se poate de reale. Eram emoționați și speriați precum copii mici când ne dansau mașinile din The Fast and The Furious în față sau când, trecând pe lângă un lac, este readus la viață fiorosul Fălci al lui Spielberg sau când, la Mumie acasă fiind, începe să se surpe tot terenul și să se prăbușească totul în gol învârtindu-se ca un titirez titcarul nostru. Ne-a luat ceva să ne dezmeticim și să înțelegem că de fapt se învârteau pereții și noi stăteam pe loc. Se încheie turul după vreo 50 de minute dar nu înainte de a vedea scena din Războiul Lumilor când Tom Cruise iese din casă și găsește totul ras de pe fața pământului din cauza unui Boeing 777 prăbușit peste cartier. Accelerăm pe ultima sută de metri și părăsim urlând studiourile când Norman Bates din Psyco ne fugărește să ne “croșeteze” cu cuțitul.
Mamăăă ce foame poate să ne fie dar nu mai avem decât o oră și jumătate la dispoziție așa că alergăm să vedem și alte atracții. Ne oprim repede la Shrek 4D ca să ne treacă sperieturile de mai devreme și cu ocazia asta, ne adăpostim pentru o jumătate de oră și de soarele fierbinte. La ieşire, dau să mă fotografiez cu unul din garda roială dar crezi că reușesc. Stai fraiere locului să putem face poză! Eu mă apropiam de el și el se depărta de mine. Până la urmă îi intru în joc și facem un pas înainte, unul înapoi spre deliciul copiilor de aici și al turiștilor care deja începuseră să ne fotografieze. Ajungem la Terminator unde ne întâmpină pe un ditamai ecranul nenea Arnold iar după celebra replică Hasta la vista baby, iese dintr-o dată cu motocicleta din ecran și o ambalează live în fața noastră. Super tare!
Mai băgăm câteva poze cu atracțiile anilor 40-50 și apoi continuăm drumul spre Jurassic Park dar nu reușim să mai ajungem pentru că ne dăm seama că se închide parcul aşa că, cu tot fast trackul nostru, nu reușim să vedem multe chestii… of de ce or închide ăștia de la 19!!! Dacă reușești să ajungi să te duci neaparat să vezi Transformers pentru că mi-a povestit un prieten că este ceva bestial.
Batem în retragere precum soarele peste dealurile Hollywoodiene și ne facem și câteva poze de mari scenariști și regizori înainte de a onora cu prezența chemarea disperată la masă, a stomacelor noastre. În sfârșit acum putem să mâncăm și noi ceva și ținând cont că azi nu îngurcitasem nimic, băgăm în noi cea mai mare friptură posibilă, la un restaurant din mini Mall-ul de la Universal Studios. În timpul cinei decidem să ne ducem la film, la Madagascar 3, dar până începea mai trebuie să ne plimbăm un pic pe aici prin zonă. Mr. Like nu mai explorează nimic atunci când îi găsește pe unii care făceau indoor skydiving. Rămâne pur și simplu acolo fascinat și nu mai vroia să plece de a trebuit să-l ia Sleeping Beauty la ciomăgeală pentru că începea filmul fără noi, de fapt fără ei că noi între timp plecaserăm să mai facem câteva poze și aproape ajunseserăm la cinematograf.
Intrăm la film. Întuneric, mâncărică, căldurică, ce să mai, locul ideal pt Mr. Like să tragă un pui de somn mai ales că acțiunea filmului nu era dintre cele mai incitante, dar noi ceilalți, copii mici, ne-am distrat de minune cu toate că și mie îmi mai căzuse capul de vreo 2-3 ori. La 1 noaptea, după film, ne ducem glonţ spre hotel că eram rupţi de oboseală.
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
