sept. 042012
(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Lungă mai e dom’le strada de întoarcere spre Las Vegas şi facem noi cum facem şi intrăm pe altă parte în oraş de nu mai recunoşteam nimic. Dar e bine aşa că avem ocazia să vedem şi unde locuiesc oamenii „normali” şi nu numai hotelurile pline cu „spume” şi „fiţe” :). Cartiere micuţe, liniştite cu căsuţe fără gărduleţ, ce să mai, aşa cum vezi în filme! Dar noi nu vrem cartiere liniştite… noi vrem „show time” (distracţie) şi cel mai important noi vrem mâncareeeeeee!!!! Gata, gata… imediat mergem, mă consolează lumea… hai repede la un duş că după ziua de astăzi până şi urechile ne-au transpirat. Ne vedem în hol cam într-o oră da buei… mă întreabă Mr. Like. Dacă e după foamea mea ne vedem în 5 minute.. dar hai că ştiu că fetele tre’ să intre în procesul de „transformare” 🙂
Şi… bună seara LAS VEGAAAASS!!! Ia să vedem ce ne-ai pregătit şi cum poţi să ne umpli seara de zâmbete şi amintiri, ne zicem când în sfârşit ne întâlnim în hol. Este deja ora 9 aşa că mergem rapid să înfulecăm ceva la „dugheana” aia de vis a vis… aia mă… ştii că ţi-am zis de ea azi dimineaţă.. La Pietroiul Rezistent… 🙂 Pac! Îmi iau una după cap că am putut să numesc aşa cafeneaua preferată a Dianei, Hard Rock Caffè ! 🙂 La intrare suntem primiţi ca nişte VIP-uri, în bliţul aparatului de fotografiat, asta aşa ca să ai ce cumpăra când ieşi de la masă că doar nu vrei să mai rămâi cu bani în buzunar când eşti în Vegas? Ce mâncăm…. ce mâncăm ..hmm.. alege fiecare ceva care-l inspiră mai mult şi cât timp aşteptăm mâncarea explorăm cu degetul pe monitorul de pe perete biografia localului şi ne mai îmbogăţim puţin cultura muzicală…. A venit mânca…. Doamne Dumnezeule!!!! Asta este farfuria mea?!
Normal că sunt luat imediat la mişto de cei cu platouri de oameni normali dar, nu e vina mea măi, ați văzut și voi cum ne-a aburit șmecherașul ăsta de chlener: avem aia, avem d-alaltă, pentru dumneavoastră special în seara aceasta, bla bla. De unde să visez eu că-mi aduce o „postavă” de mâncare? M-a aburit până și să-i cumpăr paharul ăla ”dă firmă”, că așa se face pe aici și că e ceva deosebit. Păi și pe mine de ce nu m-a aburit mă, intreabă Mr. Like. Cum să te aburească băi pe tine că tu și când ești convins de ceva tot mai stai pe gânduri!! Dacă te convingea și pe tine îi dădeam diplomă de merit, dar așa doar bacșișul indicat aici pe bon.
Da, am uitat să-ți spun până acum că în state, ca să nu cumva să te încurci tu la calcule și să te chinui să înţelegi cât să lași bacșiș, îți scrie mură-n gură direct pe bon: 15% – X USD, 18% – Y USD, 24% – Z USD. Da, știu la ce te-ai gândit dar, nu cred că este indicat să pleci și să nu lași nimic! Hai 15% îți ajunge, oricum e prea mult părera mea! Părăsim faimoasa cafenea de pe Strip Bulevard dar nu înainte de a fii momiţi şi aburiţi să cumpărăm şi poza aia de ne-o făcuseră la intrare că doar nu credeai că era moca. Mr. Like cu Sleeping Beauty nu ştiu unde dispăruseră că pe ei nu-i racolase nimeni aşa că au ieşit fără „pagubă” din afacerea asta.
Băăăi… este aproape 22:30, hai să mergem că poate nu mai prindem faimosul „dans” al fântânilor arteziene de la luxosul şi grandiosul hotel Bellagio. Dar, degeaba vrem să ne grăbim că nu ai cum nici să vrei pentru că la tot pasul eşti „agăţat” de câte una alta din multitudinea de magazine sau eşti furat de peisajul arhitectural sau de „flora serală” a „păcătosului” oraş. Băi şi afurisiţii ăştia cum au făcut ei aleile ăstea suspendate care te duc dintr-un magazin şi dintr-un cazino în altul doar, doar, să cazi pradă şi să mai laşi nişte dolărei. Reuşim totuşi să ne ţinem de targetul nostru şi ne limităm doar la căscat gura şi la achiziţionat câteva mici suveniruri şi într-un final ajungem în faţă la Bellagio când „petrecerea” era deja în toi… Wooooooooooooowwww!!!! Este excepţional! Uită-te şi tu:
Incredibil de frumos acest joc pe ritm de dans al jeturilor de apă în strălucirea caldă a reflectoarelor, o adevărată piesă de teatru unde principalul actor este apa. Nu se poate să ne limităm doar la o singură reprezentaţie aşa că mai stăm la una…. şi apoi la încă una.. Offff.. nu ne mai săturăm şi nu ne mai venea să plecăm. Cred că am făcut cel puţin 50 de poze şi nu ştiu câte filmuleţe în aproape o oră cât am stat şi ne-am bucurat precum copiii mici în magazinul de jucării.
Între obiectivele turistice pe care le scosesem de pe net era trecută şi Little Venice, adică în traducere liberă Mica Veneţie şi scria acolo că e musai să mergi că cică reproduce aşa atmosfera din Veneţia, la o scară mai mică normal şi că trebuie mers seara… Bine mă.. dacă zicea aşa.. hai că mergem. Normal că trebuie să trecem prin holul hotelului Bellagio, apoi traversăm o pasarelă suspendată spre Caesar Palace şi încă una spre Flamingo şi coborâm în sfârşit printre „muritorii” de jos de pe trotoare. Mamăă şi câţi muritori mai erau pe partea asta a străzii… din toate naţiile şi culorile pământului şi care mai de care mai ciudat… Am făcut câteva poze, atât cât am reuşit că nu îmi ardea să mă iau la ceartă cu bizonii cu ceafă groasă şi lanţe la gât sau cu dom’şoarele „paraşutate” direct în misiune… oricum.. înţelegi ideea.
Unde pana mea e veneţianul ăsta băi.. întreabă Mr. Like căruia deja îi fumegau picioarele de la mers? Megem direct în Italia pe jos, continuă el. Băi, sincer şi pe mine mă dor picioarele de nu mai pot că a fost o zi lungă astăzi… Hai că uite se vede ceva acolo în faţă. Ajungem după vreo 10 minute şi când colo.. un fâs! Mare lucru.. cică mica Veneţie!! Băăă… trebuia să scrieţi minuscula Veneţie că aici nu e nici cât jumătate din piaţa din faţa gării Santa Lucia din Veneţia, aia autentică!!! Off.. cum le înfloriţi voi şi le umflaţi în pene pe toate… Mascarada asta funcţionează poate cu cine nu a văzut Veneţia autentică, dar aşa.. îmi arunci 2 gondole pe baltă şi vopseşti 3 pereţi şi crezi că punem botul?! Off… şi am mai şi mers de ne-au ieşit ochii până aici! Ne aşezăm pe ghiveciul unui palmier şi stăm vreo câteva minute să ne mai tragem sufletul şi să ne odihnim picioarele, timp în care fac şi câteva poze dacă tot ne-am cărat fizicele până aici pentru că efectele luminilor erau oricum spectaculoase.
Gata, la întoarcere luam metroul ăla suspendat (monorail) că am văzut pe hartă că este pe undeva pe aici prin zonă o staţie. Este pe naiba, că de 20 de minute căutăm după ea şi am ajuns iar în faţă la… Bellagio… De la atâtea luminiţe prezente la tot pasul, tu crezi că noi puteam să o distingem pe aia unde era scrisă staţia de metrou?! Probabil că mai şi scria cu font din ăla mic.Dacă tot am mers până aici pe jos, continuăm tot aşa dar abia ne târâm picioarele. Mai ne oprim din când în când să ne mai odihnim şi să mai admirăm şi câteva „exponate” din vitrine.. Oare se aplică TVA la „produsele” ăstea mă întreb eu retoric… 🙂
Hai sus în cameră că în curând mă întind pe jos pe aici pe stradă… Mă … dor… pi..cioa..re..le!!! Gata, gata, mergem, mă consolează Diana, hai ne mai oprim un pic la magazinul ăsta să luam şi noi o apă şi alte chestii şi gata.. Nuuuu!!! 🙁 Bine hai… dar nu rezist mai mult de 5 minute şi îi abandonăm pe Mr. Like şi Sleeping Beauty care se pierduseră prin multitudinea de oferte. De fapt Mr. Like se pierduse la standul cu Dr. Pepper că de când am ajuns în state numai asta a băut! 🙂Nu mai jucăm la niciun casino… suntem cu toţii rupţi de oboseală aşa că…. mi se taie firul…
a doua zi..
Mmmmmmaaaa…. Ce mă întind ca măgarul lui Nastratin la căpiţa cu paie…. Băi dar ce bine am mai dormit. Se doarme regeşte în patul ăsta imens.. Ia uiteeee.. s-a trezit şi Diana, asta e o noutate… Roger.. Roger… Hopaaa!!! Asta nu o mai cred… până şi Mr. Like cu Sleeping Beauty sunt treji.. E clar.. azi am dormit eu mult de tot! 🙂 Gata băieţi, acum suntem gata şi ne vedem jos în hol. Trebuie să jucăm la maşinuţe pentru că nu se poate să petrecem ultima zi în Vegas fără să ne încercăm norocul. 
Hai.. fiecare are câte un teanc de bancnote de un dolar 🙂 în buzunar, ne despărţim şi ne încercăm norocul. Ne regăsim noi pe aici la final. Băi.. jucăm doar ce avem în buzunar nu jucăm precum nebunii ăştia care aveau cardul de credit băgat în aparate şi legat de gât să nu cumva să-l uite în aparat… ok?! Da mă… stai liniştit.. Băi, până şi la bar aveau maşinuţe de joc, în sensul că stăteai pe scaun din ăla de bar, beai şi pe tejghea aveai ecranul de black jack sau alte jocuri…. şi era plin de lume… Foame mare!!Am 6 USD.. dar n-am jucat în viaţa mea la păcănele sau la slot machine aşa că nu e că mă duc la vre-o atracţie cunoscută. Mă opresc la primul, bag un dolar, trag de manetă, game over! Aaaaaa… deja m-am enervat… de ce bet-ul minim era 1 dolar si nu 10 centi ca la altele.. Mă duc la altul.. aici sunt mai norocos.. trag de vreo 6 ori de manetă, apoi sunt trimis la plimbare prin acelaşi frumos mesaj game over. Schimb aparatul.. şi al treilea e cu noroc.. eee.. am câştigat 4 USD J schimb aparatul şi mai câştig 4.. Wow! Deja sunt bogat! Mă duc să-i încasez că sunt maşini din ălea automate unde bagi „dovada” câştigului şi primeşti pe loc banii, că altfel, dacă era un casier să-ți deja banii, cred că mi-ar fi fost târşă să mă duc să încasez două de 4. Mă duc să o caut pe Diana… ia uite băi.. are deja plus 8.. şi tot joacă… și e doar al doilea dolar pe care-l joacă. Gata.. a ajuns la 10 USD … Check-out, check-out!!! Măi norocoasă este măi… a mai câştigat şi la cazinoul din Monte Carlo odată, cam 45 de EUR. Ia uite ce mândră este de câştigul ei.
O mai las pe Diana să joace că era prinsă acolo în febra jocului şi mă duc să văd ce ispravă au făcut Mr Like şi Sleeping Beauty. Îi găsesc până la urmă iar Mr. Like era pleoştit… nu a scos nici măcar 10 cenţi, în schimb Sleeping Beauty a câştigat 40… de cenţi nu dolari! 🙂 Ooooo.. sunteţi bogaţi mă.. faceţi cinste cu masa! 🙂 Apropo de masă… mic dejun ceva? Păi şi Diana.. zice Mr Like grijuliu. Stai mă, că nu mâncăm fără ea, hai să vedem ce găsim întâi. Și ce nu găsim!!!!… erau toate restaurantele și toate magazinele din AFI Palace Cotroceni aici la parterul hotelului nostru de nu știam ce să alegem mai întâi. Mă duc să o întreb pe Diana ce ar vrea să mănânce, comand și îmi pune tanti de acolo în mână o drăcovenie rotundă cu luminițe. Vede că mă uit așa am-boulea,ca să folosesc un francizism, și-mi zice să mă duc în sală unde vreau eu și când e gata comanda începe ozn-ul ăsta să piuie… Foarte tare!
Dianaaaa.. la masăăăăăă.. hai că a piuit ozn-ul și trebuie să mă duc să ridic comanda că poate explodează la cât de urât face. Dianaaa… nimic.. prinsese gustul și trăgea la manetă acolo de zor și păcănea la butoane. Ai mai câștigat ceva o întreb? Nu! Îmi răspunde cu bot… am mai pierdut 2 dolari… hai.. lasă-l în colo că per ansamblu am ieșit pe plus! 🙂 Hai să păpăm. Dar de ce avem 3 sticle de apă, întreb eu. Păi nu ştiu.. văd că pe bon apare una, asta care mi-ai zis să o iau eu,se miră şi Diana. Deci tu luasei deja una?! Şi apoi eu am mai luat două.. şi m-am şi răţoit la doamna aia că de ce nu mi-a dat apa când am comandat…. Am plătit una şi am luat 3!!!! Foarte tare… o băgăm la câştig că nu se numeşte „furt” că mi-a dat-o ea cu mâna ei! 🙂 După mâncare ieșim în canicula de afară dar nu o îndurăm prea mult că astăzi luăm trenul ăla de lega hotelurile între ele și care era și moca.
Trenul se oprește totuși la Belaggio așa că numai bine putem să ne bucurăm de minunățiile din interiorul acestui faimos hotel. Dacă ajungi aici nu ai cum să nu te oprești la mini grădina botanică din holul principal al hotelului unde, chiar și adult de ai fii tot o să dai în mințile copiilor când o să te vezi înconjurat de albine gigantice, mori de vânt pe apă, floricele de toate culorile, ce să mai, Diana şi Sleeping Beauty se simțeau precum Alice în Țara Minunilor și aveau un zâmbet până după urechi. Wwoooowww.. și tot aici în hol se află una dintre cele mai mari fântâni de ciocolată din lume… 
Mamăăă ce îmi lăsa gura apă și dacă nu era geamul de protecție m-aș fi pus cu gura direct la ”robinet” 🙂Tot înaintând pierduți printre plantele gigante și pe covorul persan mare și pufos ieșim pe ușa principală, fix la fântânile care ne dansaseră cu voie bună ieri seară. Acum sunt la culcare fântânile că și ele sunt așa un fel de păsări de noapte, dar chiar și fără arteziene pornite, privirea din fața hotelului este într-adevăr Bel…aggio așa că nu ratăm sesiunea de poze și pe timp de zi.
Destinația de astăzi este Stratosfere Tower și cred că din numele lui înțelegi de ce. Da.. este cea mai înaltă clădire de aici și cel mai bun loc de a admira Las Vegasul de la înălțime. Dar ca să ajungi acolo trebuie neaparat să iei monoraiul acela de-l căutasem aseară disperați. Păi bine băăăă… îl găsea moșul cu indicatorul acesta timid ascuns după alte zeci de reclame.. și chiar și cu indicator ne-a luat ceva timp să deslușim că ”peronul” era în interiorul unui hotel.. totul integrat, nu așa la voia întâmplării. Nici chiar metroul care nu avea ”șofer” nu mergea la voia întâmplării ci fusese programat să ne ducă cât ai zice pește la ultima stație de unde mai mergem cam 200 de metri pe jos. A trebuit să traversăm un cartier destul de ciudat să știi ca să ajungem la faimosul hotel de la marginea orașului. 
Băi și urci nene, urci, că nu degeabă este cel mai înalt punct de observare din Statele Unite și al doilea din emisfera vestică. Dar noroc că urcarea se face cu lifturi din ăstea șmechere și de mare viteză care parcurg într-o clipă cei trei sute și câteva zeci de metri cât are turnul deţinut de controversatul colos financiar Goldman Sachs. Și când se deschid ușile liftului și ajungem la geamurile panoramice se face liniște… la unii de emoție, la alții de bucurii și de ce nu.. la alții chiar de frică… nu Diana?
Hai băi vino aici pe margine.. Nu, nu și nu! Este sticlă măi nu ai cum să cazi… Nu, nu… ei îi este frică.. Aoleuu.. și mai zici de nașul și tu nu vii aici să stai cu mine pe marginea clădirii! 🙂
Era într-adevăr destul de puternică senzația, mai ales pentru că geamurile erau înclinate la 45 de grade și când stăteai pe marginea structurii vedeai efectiv hăul undeva acolo jos. Iar când lângă tine îi mai vedeai și pe demenții ăia care se aruncau în gol cu corzile lor de bunjee jumping chiar că te apucau toate amețelile.
Reușesc să o conving să savurăm împreună ceva de băut aici în cel mai panoramic cu putință bar dintre toate experiențele noastre. Păi și dacă unde erau geamuri ţi-a fost frică… ce faci măi aici sus, că între timp am urcat pe acoperiș? Ia zii… aici ai doar gărdulețul acesta de protecție… și ia uite alţi nebuni şi aici care se învârt în caracatița asta, suspendați cu picioarele prin aer la 350 de metri deasupra pământului… Nuuu.. oricât de viteaz aș fii, așa ceva nu fac… nu mulțumesc.. prefer să rămân cu pantalonii uscați pe mine. Mr. Like… te bagi mă?
Îmi face semn cu mâna întrebându-mă dacă îmi lipsește vreo doagă și înțeleg că nu suntem făcuți pentru senzații așa de tari. Da, îți trebuie într-adevăr un pic de sânge rece să plutești așa prin aer deasupra pământului.. al nostru se încălzise de la soarele de afară așa că ne mulțumim doar să ne uităm și să facem un filmuleț cu impresionanta priveliște.
E așa bine și frumos aici sus că nu mai vroiam să plecăm așa că tragem de timp cum putem mai bine, mâncăm, cumpărăm suveniruri, mai facem poze, mai stăm și tot așa, dar într-un final tot trebuie să abandonăm stratosfera că în seara asta mai avem de făcut vreo 300 de km spre o altă destinație la fel de spectaculoasă și unde o să fim chiar la o înălțime şi mai mare ca acum. Gata, plecăm.. trecem iar prin cartierul ciudat, luăm monorailul până la celălalt capăt de linie, hotelul MGM și… și pe mama lui de hotel că ne-am pierdut prin el…
Aloooo…. Pe unde se iese dom’le din dugheana voastră?! Nimic.. se uita lumea la noi ca la ciudați când îi întrebam pe unde e ieșirea.. ceva gen: dar de ce vreți să ieșiți… sau… există ceva și în afara hotelului?! Este adevărat că în interiorul hotelului ăstuia chiar aveai de toate… inclusiv o sumedenie de piscine unde am ajuns tot încercând să ieșim…. Și ieșim… În sfârșit!
Las Vegas, ești un oraș simpatic, de vis dar poate un pic prea fals prin ceea ce ai de oferit dar cu siguranță reușești să atragi și să faci să se simtă excelent persoane din fiecare categorie de vârstă. Te lăsăm acum, luam petrolierul și înainte de a părăsii Nevada facem un mic popas și la faimosul baraj al Las Vegasului și anume Hoover Dam. Nu te mai plictisesc cu descrierea barajului.
Îți pun câteva poze care cred că îți reprezintă mai bine decât aș putea eu cum această măreață creație umană din beton gros de 200 de metri la bază reușește să țină în frâu învolburatele ape ale râului Colorado și să le transforme în suficientă energie cât să alimenteze două orașe de dimensiunea Bucureștiului pe parcursul unui întreg an.
Reușim să ne desprindem așa mai spre apus și de acest minunat loc și mergem să ne cazăm în Flagstaff, cel mai apropiat oraș de locul de unde mâine dimineață, la prima oră, ne aventurăm spre o altă nebunie: o să survolăm Marele Canion!! Mamăăăăăă ce frig e aici… sunt 10 grade la mijlocul lunii iunie… neneaaaaa.. deschide să ne cazezi și pe noi… neneaaaa…… brrrr… am înghețat….. neneaaaaa.. ne-au îngheţat ţurloaiele… neneaaa…
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
Extraordinar! cand ne-ai povestit nu m-am simtit asa de “acolo”!.. Deci, pot sa spun ca scrii mai frumos decat vorbesti! Ha ha ha !. In Las Vegas stau si oameni “normali”/// D-aia care merg la serviciu si apoi vin acasa si dau cu aspiratorul sau cresc gaini si purcei????? Si inca ceva: mie unul imi placeai mai mult cand erai mai “plinutz” asa.. Acu parca esti un sticlete! Va pupam!
A fost o strategie cand va povesteam ca sa vedeti mai bine, si prin imagini, cum a fost. Si da, sunt si din aia cu gradina in spatele casei cu cultura de ceapa.