dec. 052012
(2 votes, average: 4,00 out of 5)
Încarc...
Cât e ceasul mă? Offf.. abia ora 13 și deja nu mai aveam chef de nimic la serviciu. Mai sunt 4 ore până ne luăm tălpășița pentru că astăzi am de gând să ies mai repede, mai ales că este vineri și este și 10 august perioadă când în Italia suflă vântul prin birouri. Astăzi avem avion spre o destinație specială a țării noastre adoptive, astăzi plecăm să explorăm frumusețile deosebite ale plajelor din Sardinia, sau Sardegna cum se zice pe ”italienească”.
Din peisajele pe care le văzusem pe internet deja înnebunisem, și mult timp le-am folosit ca stimulent în situațiile în care nu mai aveam chef de nimic. Mă uitam și ziceam.. hai.. hai Cristi că mai sunt câteva zile. Ei bine, după cum îți spuneam, acum mai sunt câteva ore și o să ajungem în curând în locul care a mai fost supranumit și Maldivele Italiei.În plus, astăzi mai am o surpriză pentru tine considerând că în povestirile anterioare mă strigai grasul, ei bine începând din această lună ți-am luat această satisfacție deoarece am slăbit 15 kg și mai vreau să slăbesc încă 10 și atunci să te ții tu.. grasule! 🙂 Pentru această ”cauză nobilă” dar și datorită faptului că nu vroiam să arăt precum copii străzii întru-cât toate hainele îmi ajungeau până la genunchi de ziceai că am fustiță, am fost acum câteva zile și mi-am făcut provizii de tricouri cu 3 numere mai mici, de pantaloni și tot ce mai îmi trebuia și acum să te ții când o să-mi expun pe plajă fizicul de fotomodel în devenire. Gata hai că termin cu subiectul acesta că o să zici că mi-au murit lăudătorii.
Zborul până în localitatea Olbia, unde aveam și cazarea, este relativ scurt și în mai puțin de o oră aterizăm. Aș fi vrut să profit de zbor ca să mai revăd un pic plajele de urmează să le vizităm și să-mi fac o relativă idee despre cum să ne organizăm mai bine. Păi crezi că am putut să mă concentrez și să fac ceva din cauza a două capre de pe scaunul din față, și te rog scuză-mă că le zic așa dar de nu au behăit de când s-au urcat în avion și până la coborâre de mi-au făcut capul calendar. Și dacă nu era suficient că vorbeau în gura mare și hăhăiau din 2 în 3 cuvinte, ei află că-l mai agățaseră și pe unul care stătea pe rândul din spatele nostru și tot drumul au ”socializat” peste creierele noastre de am coborât total amețiți.
Am aterizat în sfârșit și am scăpat de ele, vine și bagajul și un doi suntem primii la închiriat mașina, un superb Fiat Panda, modelul nou. Ha ha, ce micuță și cochetă este mașinuța aceasta, deja ne place și ne îndrăgostim rapid de ea… Heeeiii.. unde pisici este marșarierul .. băăă se duce în față.. cu spatele cum o fac să meargă. Găsesc până la urmă combinația dar după ce am speriat-o pe o tipă parcată în fața mea de a plecat săraca cu scârțâit de roți când a văzut că vine neîndemânatecul spre ea. O fii zis că sunt handicapat de nu opresc. Ei bine, nu era departe de adevăr pentru că de fapt găsisem marșarierul doar că din cauza loviturii de la umăr ”achiziționată” la începutul săptămânii, știi tu.. cu bicicleta pe munte în jos la Cervinia, nu mai puteam să-mi forțez mâna și abia o mișcam. Păndulică al nostru, că așa l-am botezat, merge excelent și ne duce imediat pe strada hotelului nostru care era închisă pentru că nu știu ce târg era în oraș. După instrucțiunile Dianei care era cu harta electronică în mână, parcăm undeva sub geamul unei familii și plecăm pe jos în direcția unde ar fi trebuit să fie hotelul. Dianaaaaaaa…. Cum coordonatele pixului citești tu harta asta?!?! Tu nu vezi că avem de mers pe jos 2 km!!! Ne întoarcem cu bagajele la mașină și până la urmă nimerim și ajungem direct în curtea hotelului Royal, că așa se numea. 
Camera este ok dar nu ”mega” extraordinară dar nu avem de ce să ne plângem, mai ales că aveam și balcon cu vedere spre piscină și spre.. hopaaa… ce avem noi aici?! Ups… deja m-am roșit la față. La camera vecină era deschisă ușa la balcon. Acum nu mă înțelege că m-am holbat la oameni în cameră pentru că nici nu prea aveam cum, fiind camera perete în perete cu a noastră. Când am ieșit la noi în balcon m-am uitat împrejur și dau cu ochii în oglinda de pe peretele camerei, unde în oglindă se reflecta o domnișoară ce butona de zor la un telefon. Acesta era singurul ei element vestimentar, un telefon, la care cred că nu avea semnal bun că mai stătea și cu picioarele în sus chipurile să prindă semnal. :)) Hai că plec de aici că apoi zici că sunt vr-un pervers de mă holbez la vecini dar nu am avut cum să evit ”panorama” din această seară. Dacă cumva ți-a trecut prin cap să mă întrebi dacă am făcut poze, ești pervers rău de tot! Hai somn ușor că mâine mergem la plajă… hmm.. somn din părți că domnișoara este cu un armăsar ce nechează mai ceva ca Black Beauty, dar se liniștesc după 10 minute… și deci.. sooomn! … sâmbătă
_1024x768.JPG)
Vai de mine abia am dormit și cred că m-am trezit de vreo 4 ori toată noaptea din cauza că mă durea mâna.. Off… Mi-a trebuit mie downhill… Hai că e 9:30 așa că mergem să vedem ce e la micul dejun. Hmm.. cornuri, biscuiți, iaurturi cu fructe, sucuri, tarte pe scurt nașpa… Băăăăă.. Io-s la regim!! Eu ce cașcavalul vostru mănânc?! Am văzut până la urma niște șuncă fără grăsimi și iaurt la 0,1 așa că am reușit să zic că am mâncat ceva. Îl luam pe Păndulică și plecăm la primele plaje, ălea mai îndepărtate de hotel unde ajungem după vreo 45 de minute. Prima plajă se numește Baja Sardinia dar era așa mare hărmălaia aici că nu avea rost să rămânem așa că am plecat ”peste apă” la plaja Mannena. Ce liniște, ce peisaje, ce apă ce să mai… pur și simplu de vis iar primul nostru impact cu Sardinia este superb, uită-te și tu:
Te anunț de la început că avem de gând să stăm doar la plajă și să nu facem absolut nimic decât să stăm, să dormitam, ”snorkălăim”, înotăm și iar dormităm deci dacă vroiai să vizităm împreună ceva orașe și nu doar plaje, cred că o sa te dezamăgim, dar sincer pe căldura asta numai de orașe nu ne ardea nouă și totuși sunt sigur că și așa o să rămâi plăcut surprins de locurile în care o să te ducem.
Pentru că ești cuminte, o să-ti arătăm în schimb câteva dintre cele mai frumoase plaje de pe Costa Smeralda și pentru că știu că ești foarte cuminte o să-ți arătăm 2 plaje pe zi și nu oricum ci atât la suprafață cât și în adâncuri pentru că, special pentru tine, am cumpărat o cameră subacvatică cu câteva ore înainte să plecăm spre aeroport. Acum te las să admiri liniștit locurile care ne-au bucurat ochii în această primă zi în paradis iar noi între timp băgam un somn, sau un snorkeling că de, fiecare cu ce poate 🙂 
Băi regim, regim, dar noi ce mâncăm?! Ia hai să părăsim plaja și să mergem să găsim ceva bun de papa ca e deja ora două după masa. Nu avem un loc anume așa că mergem pe miros și pe simțurile olfactive în general, iar după nici 5 km oprim într-un loc cu vedere la mare. Doamne ce prețuri mici!!! Păi aici e ca la noi la mare! Băi și mă speriaseră toți colegii că aici sunt rușii cu banul grămadă și din cauza asta sunt ditamai prețurile. Da’ de unde, ia uite și tu ce am mâncat și băut cu doar 28 de Eur în doi, adică aproape la jumătate față de Milano. Vezi că farfuria mea e de regim așa că nu comenta aiurea că așa zice nenea Dukan să bag proteine în mine.. și aia fac. 
Mamăăă.. m-am umflat nu alta așa că mai stăm un pic să se odihnească stomacele (stomace că burți nu mai avem 😛 ) și abia mai târziu încălecăm pe Păndulică și mergem undeva și mai în nord la altă plajă faimoasă. Dar înainte să ajungem, ne oprim să-mi iau niște pantaloni de baie pe noua mea mărimea că de vreo 2 ori era sa rămân ca domnișoara de aseară, cu ”foficul” la vedere. Rău e să fii slab! 😀 Ajunși pe plaja Rena Bianca, că despre ea era vorba, Diana îți surprinde într-o singură poza 2 chestii mișto, eu.. și mare ! :)) Gata, hai că termin cu narcisismele că te plictisesc, dar ziceam și eu așa că sunt mândru de realizare! 
Plaja este destul de aglomerată și reușim cu chiu cu vai să găsim un loc până la urmă. Băi, dacă la noi sunt colorații cu semințele și berea pe plajă, ei bine, aici sunt tot un fel de colorați, dar mai ”aprinși” care vând eșarfe, fuste prosoape sau, dacă ai claie mare de păr în cap, ți-l împletesc ei după cum ai chef. Faza tare este că, chiar dacă sunt destul de mulți și mișună pe plajă, aici am putut să ne lăsăm liniștiți telefoanele, aparatul foto și alte dispozitive electronice cât timp am intrat în apă, fără să se atingă cineva de ele. Apa mării, după cum ai văzut din pozele de mai devreme, este de un turcoaz și o limpezime asemănătoare unei bijuterii scumpe de ne venea să tot stăm și să o admirăm, dar la ce căldura era afară, admiratul se transformă rapid într-o baie bună de vre-o oră ca mai apoi să picăm rupți de somn. Băi și ce bine se mai doarme pe plajă că după o oră de sforăială bună, m-am trezit numai cu dungi pe față. Mai stăm un pic și decidem să plecăm totuși pentru că suntem cam la vreo oră și jumătate de mers față de hotel iar soarele stătea să apună. 
Înainte de plecare urcăm pe muntele de aici din dreapta plajei ca să vedem și noi fortăreața și zidurile de apărare ale fostei cetăți de pe malul mării și surprindem totodată o priveliște deosebită, scăldată de apusul soarelui. Băi, a apus soarele.. Noi nu mai mâncăm? Nu mai rezistăm până la hotel, mai ales că nu știam daca mai prindem restaurantele deschise așa că ne oprim fix aici deasupra plajei la un restaurant destul de mare. 
Mare, mare dar e cam gol… noi si încă un cuplu… Hmmm… ceva nu este în regulă, mai ales că e aproape ora opt, deci ora mesei. Cine știe? Știm noi, că acum am deschis meniul și ne-am prins de ce e gol. 28 de EUR o friptură de vițel?!? Hai bă mă lași… Salată de fructe de mare 15 EUR!! Gata, ne luăm câte o salată din asta pentru că deja ne-a pierit pofta de mâncare. Sper măcar să fie mare salata. Sper degeaba… uită-te și tu pe ce ne cere ăsta 15 EUR de căciulă! Of Doamne, de ce suntem noi cu bun simț și nu ne-am ridicat imediat după ce am citit meniul. Off.. până la urmă nu e prost cine cere ci cel care dă așa că luați și să nu vă mai vedem. I-am făcut o poză restaurantului ca să știi să nu vii aici. Acum tu pune mâna și mănâncă pentru că tu ai ce, noi mergem la culcare și cu stomacul gol și cu banii luați… off!! 
… duminică
Astăzi iar te ducem să vezi 2 plaje superbe după cum ți-am promis așa că prima destinație este plaja Del Principe unde ajungem imediat după ce ne facem că mâncăm la micul dejun. Găsim loc în parcare fix de un Păndulică, și-l abandonăm pe ursulețul nostru lăsându-l să socializeze cu celelalte animale, mai mari și mai fioroase ca el cum ar fii jaguarul agresiv și căluțul argintiu.
Ai dedus deja că zona este destul de exclusivistă și nu e de mirare că prințului Aga Khan, unul din descendenții profetului Mahomed și printre cei mai bogați șeici musulmani, îi plăcea să-și petreacă timpul pe aici acum câteva zeci de ani când peisajul era mai sălbatic și mai spectaculos ca acum. Acum zona este așa de exclusivistă ca băieții de aici și-au cumpărat tot domeniul până la mare și l-au înconjurat cu gard.. Alooo… Păi ce faceți domnilor, noi pe unde coborâm la plajă. Mergem ce mergem pe jos și la un moment dat aud undeva în dreapta valurile mării și glasul pescărușilor doar că în direcția aceea scria ”Accesul interzis”. Diana se oprește, tot din cauza problemei cu bunul simț de care îți povesteam ieri seară dar eu trec de data aceasta peste bunul simț că se pare că cu bunul simț mori de foame, trec peste semn și după nici 10 metri ajungem fix pe plajă. Wow! 
Și tu ai rămas la fel de gură cască cum am rămas noi, sunt sigur de asta dar, noroc cu marocanii de vindeau ”budigăi” și eșarfe că te mai aduc un pic la realitate și realizezi că nu ești încă în paradis. Este trecut de ora 10 iar căldura de afară ne face să nu stăm nici măcar 2 secunde pe plajă și să ne aruncăm direct în apa limpede precum cristalul. Diana nu este mare ”bălăcitoare” astăzi așa că iese curând ca să prindă cât mai mult bronz pe frumosul corp pe când eu, neavând cu ce să mă laud în materie de corp, mai stau în apă la bălăceală. Observ undeva mai în larg o platformă așa că mă mai prostesc un pic sărind în stil ”bombaaa”. 
Deja turcoazul apei devenise o culoare obișnuită pentru ochiul nostru așa că nu mă mai mir una două de câte ori mă uit împrejur și am impresia mereu că sunt undeva într-o lume de basm.Sentimentul naturii este reciproc pentru că se pare că nici peștii nu se mai miră de al sutălea idiot de pe ziua de azi care face snorkeling și se holbează la ei. Își continuau pur și simplu liniștiți înotul de dimineață și-și spuneau ”bancuri” 
Este foarte cald, știu că mă repet dar așa este și deja nu mai am stare să stau la prăjeală pe plajă. Pe la 12:30 încep să o stresez pe Diana ca să plecăm pentru că luasem foc și îmi era și foame. Și unde să mergem la masă? Nu știu, mergem așa până ne sare ceva frumos în ochi, cu atmosferă plăcută, eventual cu ceva muzică, nu ca pungașii ăia de aseară care după ce că aveau ditamai prețurilor nu aveau nici măcar atmosferă și muzica era de la radio. La un moment dat îmi amintesc că începuse o muzică bisericească și și-au dat seama târziu să schimbe postul. Afurisiții… hai că iar mă enervez când îmi amintesc. După ce ne mai plimbăm cu mașina pe coastă și mai admirăm frumusețea peisajelor precum și modul cum vilele se integrează perfect în acest tablou de vară, găsim la un moment dat un restaurant retras unde se pare că acum începea să vină lumea. 
Reușim să prindem un loc afară, la umbră și savurăm o mâncare atât de bună de ne venea să ne lingem și degetele. Aaa… bătea un vânticel așa plăcut și purta cu el un dram de răcoare în arșița după amiezii iar cu muzica plăcută de pe fundal, mai că era să adormim la masă. Nu aveam nici un chef să ne ridicăm și să plecăm așa că începem să analizăm oamenii din jurul nostru și așa constatăm că eram înconjurați de ruși din toate părțile iar limba oficială în Sardinia devenise se pare rusa. Și tot căscând gura ca babele, mai ales eu, la rusnacii din jurul meu, nu pot să nu observ la unii dintre ei vreo 4 tone de fiță basculate pe masă, cu ”aifoanele” la vedere, cu ochelari ”dă firmă”, cu ”lanțele” scoase la vedere peste tricou… și apropo de tricou, era unul lângă noi care avea un tricou pe el și peste avea o cămașă cu mânecă lungă!!! La 38 de grade cât sunt aici!! Cred că suferi de ceva băiete! 
După masă mergem la o plajă de vipuri, o plajă pe care băieții de la răsărit, cei autentici cu iahturi și ”veyroane” și nu ”copiile” de mai devreme, o închiriază cu câte 2 milioane de Eur pe weekend ca să deja petreceri private. Dar astăzi avem noroc și putem să venim și noi, muritorii de rând și să ne bucurăm de frumusețea inedită a locului. Doar pe Păndulică nu l-au lăsat să intre și ne-au trimis să-l parcăm unde și-a înțărcat ăla cu coarne copii de mi-au ieșit ochii pe drumul de întoarcere. Dar, după o masă copioasă și o primă baie după amiaza aceasta, ce putem face noi cel mai bine și mai bine dacă nu uaaaaahhh.. că și acum casc… facem naniiii. Ți-am zis că nu o să facem altceva decât somn, plajă, bălăceală și mâncat. Ia, cât timp visăm noi frumos, te las să arunci o privire la acest loc exclusivist. Înainte să adorm am mers pe o potecuță ferită de privirile celor mulți și am surprins câteva panorame cu plaja aceasta minunată.
Am stat aici până a apus soarele și doar dorința de a mânca ceva bun ne-a făcut să reușim să plecăm spre hotel. Mamăăă și unde am parcat…. Vai de mine că abia ne târâm până la cucuieții din deal unde-l lăsasem pe Păndulică. Acesta săracul, năpârlise de la căldura de afară și când am deschis ușa am crezut că făcuse unul focul înăuntru că așa au năvălit flăcările afară. Plecăm fără o direcție anume și după 30 de km ajungem la un blocaj. Hmm.. în față blocaj, în stânga o stradă.. ce-o fii pe aici… Și virăm și după minute bune de coborâre ajungem la un port. 
Cam pustiu locul pe aici dar hai să dăm totuși o tură de recunoaștere. Ia uiteee… păi bine măi pușlamalelor, voi aici ascundeți restaurantele de noi? Ia uite cum le-au camuflat aici la baza muntelui de era să rămânem flămânzi dacă nu exploram bine. Am aflat mai apoi de la nenea chelnerul că eram în localitatea Portisco și după ce băgăm niște pește așa lejer de seară, plecăm spre culcare că mâine trebuie să ne trezim la 7 că avem o zi lungă cu niște peisaje de o să-ți taie respirația. Hai, somn ușor și ție. (2 votes, average: 4,00 out of 5)Încarc...
Ca de obicei,m-ai facut sa ma simt si eu acolo..cu voi cand am citit ce-ai scris.. Auzi, rusii astia sunt chiar peste tot?? Pasol mnia hui savietscai saiuz!Ce bine era pe vremea “razboiului rece”.. Nu te impiedicai de ei si de lanturile lor scumpe prin toata lumea..Si inca ceva: tipa aia imbracata doar cu telefonul era blonda sau bruneta??? Inalta sau scunda??? grasa sau slaba??? trebuia sa faci si tu o descriere mai ampla! Macar ce telefon avea , nu??????
Da Nasu, erau multi rusi peste tot, dar erau de treaba si ne-am inteles bine. Legat de tipa… Esti cam curios dar hai sa ti-o descriu pe scurt: bruneta, slabuta si “buna” 🙂 cred ca pe la 1:65 – 1:70 nu stiu ca privirea mi s-a oprit asupra panoramei :))) telefonului vroiam sa zic ca era un iPhone si ma intrebam daca o avea ultima versiune de iOS pe el! 😀
Foarte frumoase pozele si peisajele de acolo.
Multumesc pentru aprecieri. Intr-adevar este un loc de vis. Vezi si partea a doua aici http://zambetesiamintiri.blogspot.com/2012/12/maldive-nu-arhipelagul-maddalena.html?m=0 si o sa ramai si mai impresionat! 🙂
La ce aglomerat este acolo,nu pot sa cred ca ati putut lasa telefoanele si aparatul foto.
Inconstienta infantila as putea spune:) De aparatul foto mi-ar fi parut foarte rau… Telefoanele nu sunt cine stie ce 🙂
Felicitari si cred ca gasesc cu greu un cuvant care sa descrie zambetele si buna dispozitie creata de povestirile tale.:) Cautand despre Sardenia, dar partea de sud am dat peste blogul tau. Sotia si prietenii tai au avut dreptate sa scrii toate aceste experiente avand in vedeere ca ai un dar minunat de a face din fiecare calatorie ceva unic.
Am revazut cateva destinatii si am citit impresiile tale sa vad cat si ce am “pierdut”.
Multumesc mult de tot Elena pentru aprecieri si cuvintele foarte frumoase. Sper ca ai gasit ce “ai pierdut” 🙂 O zi excelenta!