Hai bună dimineața. Ei bine uite că astăzi ne-am hotărât să te luăm cu noi într-o frumoasă aventură… așa zicem noi că e frumoasă, ne spui tu la sfârșit. Ei bine, astăzi am plecat să facem turul Italiei. Adică ne-am luat vreo 10 zile libere și ne ducem să ne luăm Arrivederci de la țara care ne-a găzduit în ultimii 3 ani pe noi și în ultimii 5 ani pe mine. Cu ocazia aceasta o să reușesc să-ți povestesc și despre câteva locuri minunate în care am fost de multe ori dar nu am apucat să scriu până acum.
Îți mai amintești măi simpaticule că acum ceva timp, când ne întorceam noi din 
Încarc...
Bună dimineața lume, bună dimineața domnul doctor, bună dimineața tati și mami! S-a intamplat fericitul eveniment da, pe 17 Septembrie la ora 09:00 după ce 6 ore s-a jucat cu noi și cu durerile Dianei și nu a vrut nici in ruptul capului să vină… O întelegem nu, că ai văzut și tu ce frig e afară.!
(3 votes, average: 4,33 out of 5)
Hotelul nostru este destul de în afara orașului dar măcar ne pune la dispoziție barul unde putem să stăm un pic la povești. Sunt chiar și mai de treabă oamenii și ne dau și o hartă unde împreună cu Micuța Japoneză începem să încercuim punctele importante din Amsterdam și să ne punem de acord vis a vis de ce anume o să vizităm a doua zi.
Ținând cont ca avem doar sâmbăta și duminica la dispoziție pentru vizitarea orașului bicicletelor o să încercăm să vizităm obiectivele principale dar, totodată să nu pierdem din frumusețea plimbărilor de-a lungul canalelor ce ne înconjoară la tot pasul în acest minunat oraș. Îți zic asta ca să nu crezi că, dacă Amsterdamul este un oraș cu atmosferă tinerească și cosmopolitană, are doar chestii deocheate de oferit ci dimpotrivă, aici găsești o multitudine de obiective turistice pe care nu trebuie să le ratezi. Obiective cum ar fi muzeu Hancock sau casa memorială Rembrandt sau Muzeul Diamantelor care pentru doamne și domnișoare este paradisul pe pământ.
Ajungem la micul dejun și îl găsim pe Programatorul Șef deja la masă cu un rânjet până după urechi. Ce ai văzut mă bagabontule aseară, îl întreb. Eee… aș… n-am văzut mă nimic. Era întuneric și nu distingeam bine. Dacă vreți mai mergem o dată ca să vă faceți și voi o părere 🙂 Hai, lasă chicoteala și hai să mâncăm ceva. Băi și ce mâncare au aștia aici. Ditamai bufetul suedez, pe o suprafață de peste 200 de m² cu o multitudine de bunătăți, care mai de care mai speciale. Bag în mine până sare Dukan de pe scaun și îmi arde una după cap de era să mă înec cu cele 4 prăjituri pe care mi le luasem.
Mai stăm? Vine celebra replică a Micuței Japoneze. Păi da mă, normal, adaugă Programatorul Șef. Păi ce-i debandada asta? Păi ce suntem în concediu? Trebuie să ne odihnim? Hai repede să nu o supărăm pe soție! 🙂 Ne conformăm imediat și plecăm după liniile pe care le desenasem ieri serară pe hartă în direcția muzeului de tehnică Nemo. Ca să ajungem acolo trebuie să luam o mare parte din drum tramvaiul și apoi ne decidem să nu mai luăm alt mijloc de transport ci să ne plimbăm pe jos și să luăm astfel contact cu frumusețile Amsterdamului, cu sutele de oameni pe bicicletă cu piețele flotante și cu terasele încărcate de turiști. Ne oprim în piața Dam și ne cumpărăm Amsterdam card pe 48 de ore pentru că ne oferă o grămadă de avantaje și reduceri, ba chiar intrări gratis la diverse muzee.
Continuăm traseul agale spre gara centrală care se află pe malul râului Het IJ sau cel putin așa am priceput noi de pe harta asta. În drum spre gară traversăm și Cartierul Roșu care la lumina zilei are o cu totul altă înfățișare de Programatorul Șef a rămas cu ochii cât cepele când a văzut urâțeniile din vitirne de ziceai că am ajuns la Circul Globus și tocmai se desfășura numărul special cu maimuțele Judy. Aoleu Doamneeeee….. Plecăm cât mai repede de acolo ca să nu ne stricăm buna dispoziție și reușim să ajungem ântr-un sfârșit la Muzeul de tehnică, o clădire pe cinci etaje care privită din afară are forma unui vapor care găzduiește în interior o grămadă de chestii interesante, sau cel puțin așa era descris în broșura noastră de părea un fel de labpratorul lui Dexter la scară mai mare.
Sunt într-adevăr lucruri frumoase aici dar totuși sunt intreresante pentru copii de 7-8 ani, drept pentru care era și plin de ei pe aici. De văzut și învățat ceva nou nu prea aveai ce, decât să revezi câteva chestii de cultură generală pe care le studiasem în școala generală. Dar nu ne displacce să ne simțim din nou copii și să facem tot felul de experiențe trăznite legate de forța centrifugă și centripetă, sau să ne amuzăm închizându-ne într-un balon de spumă de săpun sau să facem o simulare pe calculator și să vedem ce fețe o să avem peste 30 de ani. Erau totuși și câteva chestii perverse pe aici cum ar fi o cutie mare din sticlă unde eu băgam mâna de pe o parte și Diana de pe partea cealaltă în interiorul a două limbi din material și apoi trebuia să mișcăm mâna în sus și în jos ca să facem french kiss. Ia să te văd acum, cum i-ai explica tu unui copil de 8 ani care se uita la noi, ce facem noi acolo? Cred că l-am șocat… cu toate că nu părea așa nici el nici zecile de alți copii care stăteau la rând ca să vadă sectorul XXX. Hai măăăă…. Poate sunt eu prea conservator dar totuși nici chiar așa de libertini ca ăștia de aici. Mă rog….
Urcând etaj după etaj, ajungem pe ”puntea” clădirii care adăpostește Muzeul tehnicii, un loc care ne oferă o superbă panoramă asupra Amsterdamului. De aici de sus, am văzut undeva în partea stângă o corabie foarte interesantă și nu ne-a luat mult să ne decidem să ne zburăm să o vizităm. Zburăm este cuvântul potrivit pentru că bătea un vânt afară de mai că ne-a luat pe sus. Ahhhh… ce cald și plăcut este aici înăuntru unde intrăm aproape gratis datorită cardului de reduceri. Sincer am uitat cum se numește muzeul de aici… era ceva De Zeereis… sau ceva de genul…. Îmi cer scuze dar am uitat. Oricum… e simplu… te urci pe punte la Nemo și privești în stânga jos… n-ai cum să-l ratezi.
No, sper că ți-au plăcut pozele…. Mie mi-a plăcut priveliștea dar am rămas totuși cu nasul strâmb când am citit și am văzut că mă aflam în WC-ul căpitanului…. Aaaaa…. Gata! Nu mai vreau nimic… hai să mergem. Hai să mâncăm, zice Diana. Ce să mănânc băi că nu mai am poftă de nimic… tu auzi unde am stat eu și am respirat aer curat?!? Hai măăă… îi e foame lu’ bebe. Aaaa… ok atunci… dacă e pentru bebe atunci mergem. Și în timp ce așteptăm mâncarea tu crezi ca Micuța Japoneză poate să stea liniștită?! Nu dom’le.. ea se hrănește din cultură, așa că se duce să ”devoreze” câteva din operele de artă de la etaj.
Vrem să folosim la maxim Amsterdam cardul pe care îl luasem ieri așa că dis de dimineață luam tramvaiul și plecăm într-o zonă cu o multitudine de muzee și alte obiective turistice importante. Ajungem rapid cu tramvaiul la cel mai mare muzeu din Olanda, Rijks dar ddin păcate este încă în renovare. Citisem că se renovează de vreo câțiva ani dar speram totuși să se fii terminat lucrările. Din păcate nu avem noroc așa că, să ne revină zâmbetul, facem câteva poze cu faimoasele litere I AMSTERDAM. (adică ”eu sunt Amsterdam”). Bun, dacă nu am vizitat cel mai mare muzeu, hai să vedem cel mai faimos muzeu, și anume Van Gogh, locul unde citisem că se află peste 200 de tablouri și 550 de schițe ale renumitului pictor. Dar, ce crezi tu? Ce zici? Că e închis? Nu… nu e închis… pur și simplu nu mai e! Da! L-au mutat de aici…. Aaaaaaaa…. Micuța Japoneză mai avea un pic și îi bătea… păi și noi unde mergem acum? Cică l-au mutat în interiorul muzeului Hermitage. Bineeee…. E și ăsta pe lista…. Atunci sper să găsim operele acolo că altfel vi-o luați pe cocoașă.
Acum să nu crezi că am venit degeaba până aici. Trebuie să vizităm ceva așa că mai inspectăm un pic harta și zona și găsim o altă atracție, spre bucuria fetelor: Muzeul Diamantelor. He heee… zâmbiți degeaba că nu știu cine v-a pus să vă măritați cu noi.. un Programator Șef și un economist la bancă. Maxim vă putem lua biletele de intrare că sunt reduse cu Amsterdam Card 🙂 Expoziția începe cu procesul de extragere a diamantului brut și se continuă apoi cu procedurile de șefuire urmând să fie descrisă licitația de pe piața de profil. Din cameră în cameră și din diamante în diamante ajungem la cea mai scumpă piesă a expoziției și anume un craniu decorat cu 8.601 diamante perfecte, operă estimată la 75 de milioane de euro. Această operă sau grozăvie am putea spune, a fost creată de către artistul Brit Daniel Hirst și vrea să ne reamintească de faptul că suntem muritori și indiferent de bogățiile acumulate, nu luam nimic cu noi pe lumea cealaltă. Oare nu pot să-mi ”pavez” și eu gaura asta care mi-a rămas în cap de la accidentul cu kartul? Dacă te mai interesează, să știi că opera controversată, creată în 2007, păstrează încă dinții autentici ai craniului.
Dar hai să lăsăm arta morbidă și să mergem spre următorul loc de pe harta noastră, un loc doar pentru cei adulți… Stai mă… nu te gândii la prostii. Ne-am dus să vedem cum se fac cocktailurile… Ce credeai?! Deci… bine am venit la Bols! Casa cocktailurilor încă din anul 1575. Aici se află una dintre cele mai vechi distileri din lume așa că ce s-au gândit descendenții lu’ nenea Bols : ia să ne mai facem noi publicitate și ceva bani luându-le la fraieri 10 EUR ca să vadă și ei cum facem cocktailurile și la sfârșit le dăm și unul ”moka” ca să nu urle că suntem puși pe japcă. Am aflat aici că ei oferă 38 de gusturi pentru cocktailuri începând de la cele mai clasice gen mojito și continunând cu cele exotice din diverse arome de fructe. Chiar dacă nu ești un băutor așa cum nu sunt și eu să ști că merită să vi aici cel puțin pentru interesantul decor și mai ales pentru barul plin de oglinzi de la final unde primești și băutura gratis. Ia băi Vin Diesel că așa arăta tipul acesta de aici, ia fă-i tu te rog Dianei un cocktail fără alcool, așa special pentru o domnă însărcinată. Și bun a fost mă…..
Și că tot am vorbit de burtică…. Noi nu mai mâncăm? Normal că mâncăm că acum cu Diana mâncăm din 4 în 4 ore…. Ce să faci. Luăm tramvaiul până aproape de Dam Suare și ne plimbăm agale pe străzi până găsim un restaurant argentinian unde mânăm niște fripturi tipice argentiniene de ne lingeam pe degete. Gata, gata… mergem că Micuța Japoneză nu mai are răbdare…. Vrea să respire cultură și artă așa că plecăm spre Hermitage Museum. Aici, spre surprinderea noastră suntem întâmpinați, în sfârșit aș spune, cu primul semn de primăvară: o multitudine de ghiocei cărora nu am ezitat să le facem câteva poze.
Sper că ți-a plăcut arta pentru că pe noi ne-a impresionat mult de tot. Imediat după ce am ieșit ne-am îndreptat spre podul ăla schilod (Skinny Bridge) pe care îl tot vedeam pe hartă și vroiam să-i vedem construcția ingenioasă care îi permite să se ridice aproape o dată la 20 de minute, zilnic, ca să permită bărcilor mai grăsuțe să își continue pluteirea spre râul Amstel. Ușor ușor s-a făcut seara și parcă ne este din nou foame, dar nu este orice foame ci una specială pentru că în seara asta vreau să-mi serbez alături de prietenii noștri cei 31 de ani pe care i-am împlinit acum 5 zile. Drept urmare, cina o luăm la celebra cafenea Hard Rock, unde mâncăm la fel de bine ca în Las Vegas, că de, acum avem termen de comparație :P.
După cină, normal că nu putem să părăsim Amsterdam-ul. Fără să vedem, și pe timpul nopții, faimosul Cartier Roșu pentru că, după cum îți spuneam, Micuța Japoneză și Programatorul șef avusese ocazia să exploreze și această pată de culoare a orașului deocheat. Ia uită-te măi și tu la fata aia din vitrină…. Da aia care îmi face cu mâna. Băăă închide-i mă ușa acolo la balcon că răcește la laringe, ce pisicii mei. Uită-te la ea cum stă aici dezbrăcată… hai să o acoperim cu o poză. 🙂 Dianaaaa… pune-ți mâna la burtică să acoperi ochii fetiței că nu trebuie să vadă așa ceva… Hai, hai să mergem nu de alta dar a început o ploaie măruntă și deasă și dacă tot nu ”cumpăram” nimic, doar nu o să stăm ca boschetarii aici. Abia așteptam să ne băgăm la căldurică. Dacă vrei să vizitezi Amsterdamul îți sugerez să alegi o perioadă mai caldă a anului ca să nu pățești ca noi și să poți să vezi întinderile de lalele. Hai somn ușor acum și să sperăm că mâine e vreme bună ca să vedem și noi morile de vânt.
Ne despărțim cu greu de prietenii noștri, atât de Programatorul Șef și Micuța Japoneză dar mai ales de noii noștri prieteni pe care i-am ”câștigat” în cele șapte zile petrecute în Austria. Destinația lor de astăzi este foarte lungă, aproape 2000 km așa că ne trezim dis de dimineață chiar dacă, spre deosebire de ei, Milano al nostru este la o aruncătură de băț, adică vreo 600 km.
