(2 votes, average: 3,50 out of 5)
Încarc...
Bond… James Bond a venit frate la noi în vizită weekendul acesta. E totul secret și nu am voie să dau nume la nimic și chiar și cu pseudonimele trebuie să fiu atent. Împreună cu James al meu era și Bond Girl (normal ai zice tu) iar asta este deja o informația confidențială și mă uit în stânga și în dreapta acum când îți povestesc ca să nu ne audă cineva. Mai mult pentru tine să știi că nu îți detaliez mai multe, ca să nu te pun în pericol! 🙂 Păi și unde putem noi să-l ducem pe James ăsta mioritic și pe frumoasa lui prietenă? Hmm… mi-am adus aminte de ceva, nu știu tu cum stai cu memoria dar acum un an cred, îți povesteam că am vrut să urcăm cu telecabina la Monte Baldo dar era în revizie așa că, ia să vedem dacă au terminat reparațiile.
Malcesine se numește de fapt localitate pe care am descoperit-o din greșeală în timp ce dădeam o tură cu mașina în jurul lacului Garda și am rămas foarte impresionați de acest micuț orășel din provincia Veneto. Locul triumfă prin două lucruri ieșite din comun, unul creat de natură și altul de mâna omului. Partea naturală, care deosebește zona de aici de altele din împrejurimi, o reprezintă „constituția” geologică, dacă pot să o numesc așa, a Monte Baldo format dintr-un perete abrupt pe de o parte și de o coborâre lină de partea cealaltă. Profitând de acest avantaj geologic, omul a adăugat ”il tocco di grazie” cum se spune pe italiană și a construit o telecabină care merge până acolo sus la 1.760 de metri iar în timp ce urcă, telecabina se rotește în jurul axei sale, ca să fie sigură că-l termină nervos pe unul ca Nașul care are rău de înălțime.
Dar până să experimentăm senzațiile mișcării de ți-am descris-o, ar trebui să reușim să ne desprindem de locul acesta de lângă Lago-Torbole unde ne oprisem să admirăm acum Lacul Garda ce se întindea în fața ochilor noștri în toată splendoarea lui. Era plin de turiști în parcarea asta iar cei mai pragmatici mi s-au părut nemții, care au băgat mașina până aproape de marginea prăpastiei, au scos ”de la geantă” niște sandwich-uri și stăteau în mașină și molfăiau în timp ce admirau natura. Asta cred că e un fel de View-in și numai ei erau capabili de așa ceva. Ieșiți băi la aer că uite ce frumos se vede. James Boande.. de ce n-am adus mă și noi niște slănină, pită și ceapă și puneam un ziar cu mecla lu` Berlusconi pe capotă la mașină și să vezi ce concurență le făceam! 🙂
Acum apropo de slănină și pită…. Voi agenții secreți nu mâncați de regulă? că îmi e o foame de behăi. Se consultă din priviri și ajung instant la un acord așa că demarăm misiunea ”Prânzul” în frumoasa localitate Malcesine unde am reușit să ajungem pe la un 13. Nu știam exact unde vrem să mâncăm așa că mergeam agale în jos spre lac cu gândul să intrăm în primul restaurant care ne inspiră așa că cel care s-a ridicat la standardele noastre era unul fix în buza lacului, pe marginea unui ponton de unde puteam să admirăm bărcuțele și pescărușii care se unduiau în mișcarea valurilor.
Ce să mai, priveliștea ideală pentru o digestie excelentă dar și decorul perfect pentru ”filmul misterios” pe care îl turnam astăzi. Ia, hai și așează-te și tu cu noi la masă că sunt super de treabă ”agenții” ăștia și sigur o să te simți minunat. Uite am comandat piept de pui la grătar, că știi ca încă mai sunt la regim, iar ei și-au luat o salată de fructe de mare și o pizza. Tu ce vrei? Hai că-i cerem lu` băiatul ăsta de aici că e super de treabă iar după ”acșent” pun pariu că-i de-al nostru.
Mărieee… ie pientru dânsu` farfuria șeia… se aude din capătul sălii de mă face să mustăcesc. Deci dibuisem bine accentul. Au fost super de treabă oamenii și ne-au servit ca la carte și păcat că, furați de peisaj fiind, ne-am concentrat pe făcutul pozelor la malul lacului și am uitat să notăm numele restaurantului. Oricum nu ai cum să-l ratezi, ai văzut că e fix pe malul lacului. Hai stai la o cafea aici în timp ce noi ne ducem să facem niște poze.
Gata, s-a mâncat ceva, s-au făcut și câteva poze așa că acum putem să mergem să luam telecabina, sperând că nu este iar în revizie. Avem noroc așa că după ce plătim cei 19 EUR de persoană pentru o călătorie dus-întors, urcăm rapid la bordul acestei telecabine cilindrice care în doar 10 minute străbate cei aproape 5 km până acolo sus în vârf la Monte Baldo și face și o tură la 360 de grade în jurul axei sale în așa fel încât indiferent de locul pe care ”l-ai prins” cu siguranță reușești să vezi tot. Bine, vorba vine cu văzutul tot pentru că soarele puternic de afară nu ne lasă să surprindem lacul și împrejurimile, așa că ne focalizăm mai mult pe orașul Malcesine și baza lacului.
Brrrrrrrr…. Vai de mine cât este de frig aici sus…. Mi-au tremurat și puținii dinți pe care îi mai am și trebuie să țin bine gura închisă ca să nu-i pierd. Incredibil ce diferență de temperatură. Hai, hai repede să înaintăm ca să ne încălzim. Și ca să fie încălzirea mai alertă încep să alerg și să țopăi ca bezmeticul chipurile să mi se facă niște poze. În timpul zbenguielii mele de țap castrat, o ciurdă de lame, nu din ălea de bărbierit, ci un fel de capre mai cochete, se uitau la mine cu o față gen: slăbănogul ăsta nu are multă minte în cap! O fii de la dietă, mă întreb eu.
Băi sincer, da! De când am slăbit, am așa o energie în mine și nu mai obosesc și mă simt fantastic, dar hai să mă lăsăm pe mine că m-am lăudat destul azi și hai să-i lăudăm pe zecile de băieți de aici care făceau paragliding. Para ce mă, ar zice cineva care nu se pricepe la sporturile extreme. Para.. gliding.. adică alunecuș cu parașuta în traducere mioritică. Deschizi parașuta, o împrăștii pe jos, o întinzi bine bine ca să nu se încâlcească, ți-o înfoaie vântul și ți-o împrăștie iar, iar o aranjezi, te uiți în jur să nu fie cineva, iar bate vântul, scoți vârful nasului pe sub mască să simți din ce direcție bate, îți iei avânt, iar te uiți în stânga și în dreapta… Hai băăăăăă în pisicii mei că mi-au înghețat toate oasele! Nu mai simt mâna pe aparatul foto! Vrei să-ți iei o dată zborul, îi zic lu’ un nene căruia vroiam să-i fac un filmuleț și de nu s-a moșmonit și fâstâcit de până la urmă am înghețat și nu am mai făcut decât câteva poze celorlalți curajoși.
Mă duc la doamna de la bar și comand ceaiul. Trebuie să plătiți întâi la casă îmi spune și apoi îl comandați. Ok… mă duc la casă unde nu era nimeni. Aștept, aștept, fac glume cu prietenii noștri, aștept și până la urmă vine…. Tanti de mai înainte de la bar! Bă! Tu faci mișto de mine? Cică.. da, ce doriți? Mamăă… îmi venea să-i ard una peste scăfârlie. Păi nu ți-am zis acum 5 minute ce vreau? Mă rog, a fost prea frumos astăzi ca să mă enervez, așa că repet comanda, plătesc, îmi dă bonul și zice să mă duc să ridic comanda de la bar…. Ha ha ha…. Acum nu am mai putut și mi-a venit să râd și abia m-am abținut mustăcind… Deci mă duc la bar și zic ce am cumpărat da?
Sper că ți-a plăcut ieșirea noastră de astăzi și că ai apucat să iei o gură de aer proaspăt fără să îngheți de frig. Prietenilor noștri le-a plăcut mult de tot, și mă bucur pentru că altfel cine știe ce pățeam, 🙂 iar eu și cu Diana ne-am simțit minunat alături de tine și de ei și dacă tot ne-am învățat cu strada asta până aici, data viitoare să știi că o să trecem pe lângă Monte Baldo, pe partea aia abruptă și o să mergem împreună la…. Hmm… nu îți zic.. îți spun doar că implică multă bere!
(2 votes, average: 3,50 out of 5)Încarc...
