(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Unde ești măi Lămâiță ca să discutăm ceva așa între patru ochi. Ia uite mă cum a dispărut ca măgarul în ceață și acum ia-o de unde nu-i. Păi și eu cu cine mă cert ?! Off… Cât mă învârt eu pe acolo să dau de ea îmi trec nervii așa că apoi nu mai avea niciun farmec chiar dacă o găseam. Întâlnesc totuși patroana și lămurim un pic situația și se pare că a avut efect discuția mea pentru că după nici cinci minute apare mamaie Lămâița cu 4 pretzel pe o tavă și cu un strop de miere fals pe buze.
Și ca să spulbere orice îndoială legată de caracterul ei, ni-i trântește pe masă ca pe niște găini leșinate împreună cu nota de plată. 20 de Euro și 45 de cenți. Ei bine, fix atât i-am dat și dacă am fi putut i-am fi dat pe toți numai în monezi de 1 cent, păi se poate așa comportament! Oricum observăm când ne ridicăm să plecăm că nu era că avea ceva cu noi și nu era vorba de un comportament xenofob ci mai degrabă mizantrop pentru că se pare că ura pe toată lumea. La o tipă de lângă noi mai avea un pic și-i punea ciorba în cap și normal că tipa era de vină.
O lăsăm în plata Domnului și pentru că începuse din nou să plouă și plecăm să ne adăpostim în așa zisul mall de aici, Galleria, unde poate facem și ceva shopping. Prețurile să știi că sunt destul de mari dar până la urmă fiecare dintre noi își găsește ceva drăguț cu un buget decent. Ca să ne lăudăm un pic, află că eu m-am ales cu o vestuță foarte șmecheră, adaptată pe noua mea măsură iar Diana cu o bluziță și niște cizmulițe. Bă… las și eu geaca aici până probez ceva, ne zice Auditorul, să aveți grijă de ea. Bine mă… și geacă ne-am făcut pentru că fiecare se uita aiurea prin magazin. La un moment dat îl aud pe Auditor: No, no, this is not for sale! (nu, nu, asta nu e de vânzare) și când mă întorc îl văd pe unul blonduț care se admira în oglindă cu geaca Auditorului pe el și își zicea parcă ”mamă ce marfă sunt”. Când realizează ce figură de cacao a făcut se face roșu ca racul la față și îl pufnește și pe el râsul când vede că noi deja eram pe jos și făceam mișto de Auditor. Vinde-o mă… cere-i 300 de EUR pe ea că e de ”pele”! 🙂 Gata.. ne-am distrat un pic în mall și între timp ne-a venit un pic de fomiță.
Băi, vă duc eu la o berărie aici în zonă, că e faimoasă în Munchen. Tu dacă ai fost sigur o știi pentru că mă refer la Hofbräuhaus care este pe aici pe undeva prin zonă. Zi și mie unde pentru că sincer m-am cam pierdut. Băi ce nasol este fără hartă, dar noroc cu tine și cu faptul că eu am memorie vizuală bună și din străduță în străduță ajungem … iar la coadă!!!! Hai băi frate nu se poate așa ceva, îi sare muștarul Țânțarului. Să stau la coadă să beau și eu o bere?! Păi dă-o-n malțul ei de treabă, păi se poate așa ceva, continuă el. Băi gata nu te supăra, hai liniștește-te pentru că mai știu o berărie tot aici în zonă, se numește Haxnbauer. Hai acolo să încercăm!
Ajungem imediat că e chiar la 2 străduțe mai în acolo și chiar dacă și aici era coadă, măcar era mai mică și mai civilizată. După 15 minute ajungem și noi să fim primii acolo în față și să ne uităm la oameni cum înfulecă cu poftă. De câte ori treceau chelnerii pe lângă noi și ne întrebau ceva nu înțelegeam nimic și ne uitam ca proștii. Îmi strigă Diana ziceți ”vier” (patru) ziceți vier și după asta eu și cu Țânțarul numai aia ziceam. La un moment dat ne zice unu` ceva în germană cam așa: Hallo! Nur ein Moment und wir sind bereit.(Salut! Suntem gata imediat). Și noi normal că zicem: VIER! În gura mare ca să facem să râdă cât mai multă lume de noi. Diana era deja pe jos de râs. Hai băi lasă-mă cu limba asta a voastră. Am auzit și eu ”wir sind” și am zis Patru! 🙂
Aoleuuuu… ce porții de mâncare, ce local, ce atmosferă. S-a dus pe spumele berii tot regimul meu când ne-a trântit doamna ospătăriță o jumătate de porc în față și mă uitam la el ca la mașini străine. Ei bine măi băieți, mă adresez partenerilor de masă, uite așa era și în corturile acelea din parc de la Oktoberfest. Mâncare multă și delicioasă, bere pe săturate PROST (noroc), muzică tradițională și multă voie bună. Păi și de ce a trebuit să mă împing mă cu aia acolo? Nu puteam să venim direct aici, întreabă Auditorul în timp ce molfăia ciolanul de porc. Îhî îhî aprobă imediat și Țânțarul ștergându-și spuma de bere de pe meclă. De ce mă? Ia gura mă și mâncați aci. Aici putem veni oricând, corturile în schimb sunt trei săptămâni pe an.
Îi lăsăm un bacșiș frumos doamnei de aici care a fost super de treabă și ne-a explicat fiecare fel de mâncare, ba chiar ne-a sugerat să nu luam anumite lucruri și ne-a recomandat altele unde porțiile erau mai mari și mai ieftine. Ne-a făcut să ne schimbăm părerea la 180 de grade față de chelnerii de aici. Mulțumim frumos și plecăm spre hotel unde înainte de a ne băga la somn decidem să ne mai oprim la bărulețul de lângă să mai depănăm amintiri.
Weeeeeee…. ne întâmpină în ușa hotelului, plângând de mama focului, o domnișoară pe la 18 ani doar în tricou și dresuri și cu niște lacrimi de crocodil pe obraz. Weeeaaaaaaaa….. mai plânge o dată și se șterge de tricoul prietenului ei. Ce s-a întâmplat măi domnișoară, o întreb. Weeeaaaa… mi-am uitat iPhone-ul în tren, îmi răspunde prinde sughițuri. Aaa… asta e. S-a dus! Trebuie să-ți iei altul, îi răspunde cu nonșalanță Țânțarul, ca să o îmbărbăteze cică. Weeeeaaaaaaaaa…. Începe să urle și mai tare!! Taci mă din gură, mă rățoiesc la Țânțar. Ia, zi ce număr ai ca să sun, îi zic tipei. Sun eu și răspunde mesageria vocală. Ia, lasă un mesaj, îi zic. Aaa, hello… aaa.. mi-am pierdut telefonul și îmi trebuie. Dacă l-ai găsit să mă suni te rog. Mersi. Zice asta într-o engleză cu puternic accent spaniol și dă să închidă. Stai mă, îi zic, păi spunei și numărul unde să te sune! Aaa.. hi hi.. începe să râdă… aaa.. zi mă numărul, îl întreabă în spaniolă pe prietenul ei.. aaa.. nu-l știu… aaa.. stai… se scotocesc ei și până la urmă îl găsesc și în tot acest timp mesageria vocală înregistra. Cine știe ce o fi priceput ăla, asta dacă cine l-a găsit ar fi avut vr-un interes să priceapă. Hai pa că noi mergem la o bere și apoi la somn.
ziua următoare
Ne trezim cu greu și cu chiu cu vai reușim să ne ridicăm din pat. Trebuia să eliberăm camera la 10 dar cu vremea mohorâtă de afară am mai fi dormit încă cel puțin 2 ore. Hai să mergem că dacă vine dulceața aia de la recepție ne ia mama lu` proces verbal. Săru-mâna îi zicem ca să primim și noi un rânjet pe post de bună dimineața de ne trece toată pofta de mâncare și decidem să luam micul dejun în oraș. Ieșim din hotel, cu tot cu mașină că cică nu avem voie să o lăsăm în imensa lor parcare goală, nici dacă plătim, așa că o parcăm lângă stația de tren. Ia uite băi: aici la prima oră până și biciletele sunt rupte de bete! 🙂
Azi nu mai avem chef de Oktoberfest așa că mergem să ne plimbăm un pic și să vizităm câteva lucruri în Munchen. Sunt multe chestii de văzut și eu cu Diana văzusem deja o mare parte dintre ele cum ar fi Deutsch Museum sau Frauenkirche iar altele le văzusem împreună ieri precum Marienplatz și faimoasa berărie Hofbräuhaus așa că astăzi decidem să mergem la English Garten, adică grădina englezească și mai în colo să dăm o fugă la fabrica BMW.
După ce coborâm la stația de metrou Universitat, orbecăim pe acolo că nu îmi mai aduceam aminte pe unde este intrarea în grădină de îl scot din sărite pe Auditor. Și uite acum am aflat și eu că Auditorul face mai urât ca Diana dacă nu mănâncă dimineața. Am noroc și îl îmbunez când găsesc din greșeală un băruleț plin cu studente înalte, blonde cu ochii albaștrii sau verzi de nu mai știa săracul în ce direcție să se uite. Aaa.. da.. și aveau și mâncare excelentă aici.. Aloo.. Țânțareee închide gura și ține nasul în farfurie acolo că tu urmează să te însori! 🙂 Nu îi mai ”dezlipeam” de pe gagi… de pe scaune vreau să zic.. și de pe mâncarea asta deosebită. 🙂 Bine, chiar era foarte bună omleta și salata de fructe și iaurtul dar și atmosfera în sine, locul ideal de unde nici Diana nu ar mai fii plecat și s-ar fi pierdut ore în șir cu o carte în mână.
Dar gata… trebuie să plecăm că e aproape 1 ceasul și trebuie să ajungem și la mașinile ălea frumoase dar nu înainte de a vizita English Garten. Parcul ăsta este imens și plin cu verdeață, cu mini râulețe și oaze de apă cristalină iar vara e plin cu lume care face plajă, mai mult sau mai puțin îmbrăcată. Îmi aduc aminte că data trecută când am fost au ”deocheat-o” unii pe Diana că stăteau cu ”dânsele” la soare fără nicio jena. 🙂 Ce se aude?! Cântă ceva… ce frumooossss… exclamă Diana! Este fanfara muzicală care cântă aici la Chinese Tower înconjurați de o grămadă de oamenii care îi priveau cu admirație. Foarte frumos cântă, uite a filmat Diana un pic cu telefonul ca să poți să vezi și tu. Sper să-ți placă.
Ne despărțim cu greu de parc, după ce salutăm câteva lebede și luăm metroul până la BMW museum. Aici nu îți mai descriu ce am văzut că și așa ne-am ”îmbolnăvit” destul noi și nu o mai dădeam jos pe Diana dintr-un frumos X1 portocaliu. Îți arăt câteva poze și te las să visezi cu ochii deschiși așa cum am făcut și noi.
Ia uite măi că Auditorul a rămas cu adrenalina în sânge și când intră pe autobahn unde nu ai limită de viteză, nu-l mai oprește nimeni.. Așa, așa Auditorului… fără număr, fără număr… 180… 200.. 210.. 235 km/h !! Wow…!! Niiinoo.. Niiiino… se pornește sirena Dianei 🙂 Băi! Ce faceți aici? ne taie imediat distracția și ne trage pe dreapta. Ia hai potoliți-vă. Auditorule, las-o mai încet. De șefa! Și nu avem încotro și revenim la realitate în drumul nostru spre Milano. Ne-am simțit foarte bine la Oktoberfest, cu toate peripețiile de rigoare și am băut numai bere bună, am mâncat excelent și am avut parte de super atmosferă. Îți recomand cu căldură măcar o dată să dai și tu o fugă. Gooooooolllll urlă Țânțarul care se uita la meciul cu Steaua de mi-a sărit inima. Goooooooollll…. Gata gata…. liniștește-te! S-a liniștit că mi-a terminat tot traficul de date și creditul și s-a închis conexiunea. Țânțareeeeeeeee!!!!
(1 votes, average: 3,00 out of 5)Încarc...
Adevarul ca de aici as putea sa ma aprovizionez cu niste halbe numa bune pt colectia mea, ce zici?
Apropo: nu iti sta rau pe motor! 😉