mart. 082014
Doamna soție normal că vrea cu mașina, eu parcă aș fi vrut pe jos… Hmm.. mă uit pe Google Maps și văd că sunt 4 km până în centru, dus-întors. Aaa, zic, un fleac, hai să mergem ….. Nu apuc să-mi termin fraza că sprânceana ridicată a Dianei și expresia feței „ai mâncat stricat băiețică?” mă face să schimb cuvintele și să hotărăsc eu, ca un bărbat ce sunt, că mergem cu… mașina! 🙂
Are Diana un poker face de nici nu trebuie să vezi cum joacă, te uiți la mecla ei și imediat îți dai seama că are o mână de cărți de toată jena, de asta nici nu joacă poker pentru că nu are nicio treabă în a-ș ascunde trăirile.
Plecăm deci cu mașina spre centrul frumosului orășel pugliez. E frumos n-am ce să zic dar din punct de vedere trafic, mai ales acum sâmbătă seara, la sfârși de aprilie este gen… hmm cum să-ți explic eu… ai prins vreodată giratoriul ăla de la Piața Sudului dimineața sau Lizeanu când plouă sau șoseaua Pipera lunea la prima oră sau Valea Prahovei duminica, după vacanța de 1 Mai… e bine DA, exact așa era și Bariul nostru în această seară. Sute și sute de mașini care dădeau târcoale centrului vechi vânând un loc de parcare.
![]()
Bine pe noi nu ne deranjează chestia asta și faptul că este trafic mult că noi suntem obișnuiți dar dacă era un milanez sigur se lua la palme că de ce nu a mers pe jos. Băăăăăăăă… este incredibil! Nu găsim absolut niciun loc de parcare. De 40 de minute ne învârtim că deja învățasem tot centrul și toate străduțele. Până la urmă avem noroc și iese unul și parcăm în locul lui. Deja Diana nu mai putea să stea pe scaun așa că numai bine ieșim la o gură de aer să o plimbăm și pe bebelină care se trezise și începuse să se agite acolo în burtică.
![]()
Ne îndreptăm așa lipa lipa, adică ușor ușor 🙂 spre Corso Cavour, faimoasa strada de ‘pi șentru‘, un fel de Calea Victoriei cum avem noi prin majoritatea marilor orașe. Cavour ăsta este plin de… PUȘTANI!! Ia uite mă.. 12 ani, 13 ani… ooo.. babalâcule.. 17! De fapt acum realizăm că noi eram ‘dinozaurii serii‘ la cei 31 de ani ai noștri. Deci dacă vrei să vizitezi să știi ca sâmbăta seara în Bari e plin de tineret… de copilași.. de puștani din ăștia cum să le zic… dar îmi place de ei că sunt liniștiți, fără sticle de bere în mână cum am văzut noi la Munchen, fără sticle de whisky în mână cum am văzut la Viena, fără liniuțe pe nas cum am văzut la Zurich… deci copii liniștiți.
Ne plimbăm noi agale, pe străduțele înguste ale celui mai mare centru comercial în vremurile de odinioară și admirăm liniștiți urmele civilizațiilor romane, bizantine și nomade care au marcat istoria și arhitectura capitalei Puglieze. Urcăm la un moment dat pe meterezele vechii cetăți din Bari și în fața noastră se așterne pierzându-se în întuneric marea Adriatică în care se oglindea superb o frumoasă lună plină! Wow! Moment romantic deosebit care nu poate să treacă fără un sărut mic.
![]()
![]()
Continuăm apoi drumul pe… nu pot să zic pe faleză că eram aici la înălțime…. pe faleza cetății dacă pot să-i spun așa și facem și câtea poze cu bărcile adormite la lumina reflectoarelor. Sincer, doar bărcile cred ca dormeau în orașul acesta la câtă lume se pendula de colo colo. La un moment dat, tot plimbându-ne noi, vedem o scară care coboară… un pic ciudat aș spune adică la capătul ei se afla un colțișor îngust cu o lumină obscură. Cobor să văd despre ce este vorba iar pe ‘burtică’ o las sus ca să nu se obosească.
Wow, este unul dintre cele mai romantice locuri pe care l-am văzut eu până acum și-i fac semn Dianei să coboare. Ne-a atras instant acest loc și dacă până acum ziceam hai să ne mai uităm și ne decidem apoi, acum, când am văzut că mai era liberă doar o masă care avea pe ea o lumânare și un trandafir nici nu am mai stat la discuții și ne-am așezat imediat.
![]()
Și la fix am ajuns pentru că la nici 20 de minute după noi s-a făcut o coadă și o hărmălaie de oameni care așteptau să mănânce și ei ceva de îți era parcă și milă de ei. 🙂 Dar noi ne lăfăiam deja cu un platou cu 487 de tipuri de salamuri și iar vreo câteva zeci de tipuri de brânză. Bine, îți imaginezi că exagerez dar eu nu am știut că platoul este așa de mare și am comandat unul doar pentru mine. Era un fel de platou ‘cu de toate‘, carne, ficchi… știi ce sunt ăia ficchi? Eu habar n-am, dar să ști că erau buni! 🙂 Nu mai pot! M-am umflat efectiv și chiar dacă m-a ajutat și Diana, simțeam că explodez și dom’șoara asta simpatică de aici vine și aduce felul 2, ciorbă de legume! Hai să fiu….
![]()
Dar cine ne grăbește? Avem tot tipul din lume să savurăm liniștiți și să vorbim și să ne facem și câteva poze romantice. Discutăm una alta și ne sorbeam din priviri ca la primele noastre întâlniri! 🙂
![]()
Restaurantul de aici este într-adevăr deosebit iar mediul tânăr ne-a făcut să ne retrăim clipele de când ne-am cunoscut. Chiar și bebelinei i-a plăcut și mâncarea și ambianța pentru că iar a început să dea din picioare.
Beau o gură de limoncello, așa de digestie dar fiind cu mașina doar gust că era păcat de el fiind din partea casei, se supărau oamenii ăștia pe noi și plecăm iarăși la pas cufundându-ne în oglindirea lunii…..
(2 votes, average: 4,50 out of 5)
Încarc...
(2 votes, average: 4,50 out of 5)Încarc...
