nov. 232012
(1 votes, average: 3,00 out of 5)
Încarc...
Bună dimineața Milano, bună dimineața și ție. De când aștept ziua asta…. Cam de pe 13 Martie de când a fost ziua mea și am primit un frumos cadou de la Diana. Cadoul nu a fost ceva material și din acest motiv puteam să-l programez când vroiam eu, așa că l-am programat pe la sfârșitul lunii Iulie pentru că până acum, după cum ai văzut, am fost tot plecați. Știi ce am primit cadou? Hmm… să-ți zic… sau să te mai țin un pic în suspas. Bine hai! Cadoul meu din martie, pe care l-am programat în luna iulie constă în… 3 ture cu un Lamborghini Gallardo!! Ieeeee… mulțumesc Diana! Hai, acum trezirea ca să plecăm pentru că programarea este la ora 9 dimineața iar circuitul internațional “Le Coline” este la vreo 40 de km depărtare de Milano. Trezireeeeaaaa!!!
Ca să se bucure alături de mine și să surprindă fiecare moment, prin lentilele aparatelor de fotografiat, îi am astăzi ca însoţitori pe Lichidator și pe Auditor. Și… am ajuuuuuunssss!!
Circuitul acesta ne întâmpină deja cu “herghelii” întregi de cai putere care nechezau sub capote de Maserati, Ferrari, Lamborghini, Porsche și alte bijuterii pe patru roți de-i luaseră mințile Lichidatorului, un împătimit al mașinilor puternice. Fiecare specimen dotat cu sute de cai putere era de regulă însoțit de câte un exemplar frumos, gen 90-60-90, de cele mai multe ori cu părul blond și cu câteva ”dotări” care furau privirile spectatorilor. Aloooo… băieți!! Mai faceți-mi și mie câteva poze .. ați rămas cu gura căscată?!
Înainte să te urci la bordul unui bolid de peste 400 de cai putere ți se face un instructaj, în sală, în care ești învățat câteva lucruri fundamentale, cum ar fi să nu iei curbele din scurt pentru că riști să ieși în decor, sau să nu-ți bagi mâinile în volan, precum tractoriștii, când vrei să iei viraje pentru că riști să ți le sucești dacă accelerezi ca berbecul și alte câteva trucuri pe care oricum le uitasem până la ieșirea din sală deoarece eram nerăbdător să ajung cât mai repede și să pun mâna pe volan.
Dar până să pun mâna pe volan trebuie să ne înghesuim cu toții la o ditamai coada ca să fim strigați pe ”catalog” și să facem prima dată o tură de circuit de recunoaştere ca să vedem și noi pe unde o să urmeze să ne spargem în figuri. Și cum eram mulți „berbeci” care se îngrămădeau să deja ture, a fost aleasă o mașină în care să încăpem cât mai mulți și care să nu fie foarte rapidă ca să apucăm să vedem și noi una alta și să fim atenți la ce ne explică nenea șoferul-pilot. Deci, au ales un Hummer H3 unde, la norocul meu, am prins loc pe scaunul din dreapta față și nu a trebuit să mă înghesui pe bancheta din spate cu alți 3 viitori Sebastian Vettel. Acum, nu că aș fi avut vreo problemă cu spațiul pentru că, după cum o să vezi și singur, am slăbit cam 8 kg până acum așa că o să continui cu drag și spor această dietă. Te mai țin la curent pe viitor pe tema asta.
Hummer-ul acesta merge precum o Dacie 1300, adică scârție din toate încheieturile, abia ia curbele, abia accelerează, se înclină de zici că mai are un pic și se răstoarnă.. beeeaach… nu prea este ideea noastră de senzații tari dar, măcar profităm de ocazie și ascultăm ce ne explică nenea pilotul. Ne arată niște jaloane pe margine și cică atunci când ajungem la ele să frânăm că altfel ajungem pe arătură, să nu depășim alte mașini, să ascultăm ce zice instructorul bla bla bla… Auzi băi.. când conducem?!?!?
Uite-o… asta frumoasă și portocalie… ea este… și este numai a mea…. Ieee… vai de mine ce emoții am. Deja mi-au transpirat mâinile de nici măcar nu mai nimeresc să-mi prind centura de siguranță. Băiatul acesta de lângă mine, care cică este instructorul, este deja super plictisit. A căscat de vreo 3 ori de am crezut că mă înghite cu tot cu volan. Hmm… vitezele se schimbă de la clapete…. Ups.. nu am mai condus cu clapete, sper să mă descurc. Bun, îmi explică el ce trebuie să fac și plecăm… ușor.. ușor.. de probabil că însoțitorii mei, aşezaţi în tribună, ziceau că sunt cel mai jalnic pilot de curse de mă deplasez cu doar 60 km/h. Ei nu știu că băiatul de lângă mine mă freacă la cap din 10 în 10 secunde cu ”frenoooo… frenooo..” de parcă ziceai că dezlănțuisem toată herghelia lu Gallardo și nu doar 2 mârțoage pricăjite adăpate cu gazolină.
O tură rezist la bălăcărelile și căscatul lu’ ăsta dar imediat ce trec linia de finish și intru în linie dreaptă o caaaaaaaaaaaaaaaaaalllccccc… mamăăăăă cum se duce și cum mă bruscheză în scaun când schimb vitezele… Ăsta de lângă mine iar începe cu ”frenoooooo.. frenooo”!! S-o crezi tu băiatu’…. văd primul set de jaloane, ălea unde ar fi trebuit să frânez și… îi dau a treia. Din păcate pista e foarte scurtă și nu apuc să prind mai mult de 150-160 adică o nimic toată pentru bestia de o controlam astăzi. La al doilea set de jaloane apăs puternic frâna și simt cum îmi ies ochii prin parbriz și plămânii prin centură… vai de mine ce frâne are.
Nea instructorul, când vede că intru liniştit în curbă și revin la viteza melcului, începe să mă bălăcărească la cap… hai mai dă-te-n manșa ta… păi eu plătesc aici ca să-mi zici tu „freno freno”… unde e senzația tare atunci. Și mai vine o linie dreaptăăăăăăăăăăaaaaaaaa…. Bum, poc poc…. Se aude evacuarea care probabil că scotea și flăcări de la mișcarea mea dementă de a schimba în viteza întâi în loc de viteza a treia! 🙂 M-am emoționat și m-am încurcat… ce vrei.
Mai apuc să fac o linie dreaptă dar nu la aceeași viteza ca mai înainte pentru că șmecherașul de lângă mine a apăsat niște butoane pe acolo și am văzut că nu mai trăgea mașina. Și ca să primesc și cireașa de pe tortul de astăzi, la ultima mea linie dreaptă, unde puteam să-i mai trag o accelerare, prind din urmă Hummer-ul și mai accelerează dacă ai unde… Aaaaaa!!!! Gata, deja m-am ofticat. E clar! Ăștia aici sunt numai după bani, cât mai mulți de la cât mai mulți, nu contează cum te simți sau dacă apuci să faci ceva dar… mă rog… așa am avut ocazia să conduc un Lamborghini Galardo! Ia fii atent la filmuleț:
Nu ne lăsăm fără senzații tari așa că imediat după ce cobor din Lamborghiniul meu și mă duc să-mi ridic filmulețul de mai înainte (pe care normal că l-am mai prelucrat eu un pic), mergem vis a vis ca să dăm o tură cu karturile. Ei bine… aici da adrenalină. Nu am mai mers cu kartul de când mi-am luat un volan în cap anul trecut iar tura de astăzi m-a făcut să mă apuce iar nostalgia. Sper să mai apucăm să mergem. Încă mai tremur de emoții!!! Diana, am primit cel mai tare cadou! Mulțumesc frumos încă o dată și mulțumesc băieților pentru pozele și filmulețele pe care mi le-au făcut.
… peste o săptămână
Azi e 6 august. Da, e Luni… și ce dacă. Uite azi, împreună cu băieții am vrut să ne realizăm o nebunie la care visăm din iarnă și anume să mergem la schi vara. Da, avem noi nebunia asta așa că ne-am pus de acord și ne-am luat concediu și am plecat la munte, la Cervinia. Cervinia asa este de cealaltă parte a muntelui, plecând din Zermatt. Știi despre Zermatt că ți-am povestit iarna asta. Așa că zis și plecat, dimineața cu noaptea în cap, ca să prindem cât mai mult din ziua de schi.
La Cervinia se ajunge relativ repede, mai ales în timpul săptămânii când nu este trafic și mai ales pentru că este autostradă până aproape la poalele muntelui. Ajungem când natura de dezmorțea după somnul profun de de peste week-end și ceața se ridica ușor de pe pleoapele pitorescului orășel Breuil-Cervinia. Abia așteptăm să schiem dar, înainte să închiriem echipamentul de schi, ne ducem să vedem dacă s-au deschis pârtiile. Heeei… de ce sunt toate pârtiile cu roșu?! Ce înseamnă asta?!Primim răspunsul pe care nu-l vroiam! Sus la ghețar, unde se schiază, era viscol și vreme foarte urâtă așa că elvețienii au hotărât să închidă pistele astăzi. Nuuuuuuu!!! Nuuu!!! De ce?! Și nu se deschid deloc astăzi? Nu! Ni se răspundem și facem un bot până la roua proaspătă a dimineții. Nu, nu… nu se poate așa ceva. Am venit pentru sport extrem, facem sport extrem că doar nu o să ne întoarcem la serviciu cu coada între picioare. Ce să facem, ce să facem…. Hmm… Gata, vine Lichidatorul cu o idee genială: hai să închiriem biciclete de downhill și să experimentăm și acest sport, momentan necunoscut pentru noi. Hai!
Uaaau… ia uite cum arăt de zici că-s Robocop în acțiune! Ce tare echipamentul acesta de protecție!! Hai să mergem și să vedem cum este senzaţia pe munte în jos. Ne chinuim ceva până ne prindem cum să băgăm bibicletele în telecabină dar odată ajunși în vârful muntelui ne simțim ca în al nouălea cer. Bine aveam senzaţia asta și pentru că în jurul nostru era un nor dens de nu se mai vedea nimic în jos în vale! Și dăăăăiiii… pe munte în jos cu bicicleta asta șmecheră care trecea peste denivelări precum un vehicul pe perne de aer de nu simțeam decât vântul cum îmi șuiera prin cască. O senzație superbă pe care nu pot să ți-o descriu în cuvinte așa că te las să admiri câteva imagini.
Auditorul nu era de aceeași părere, adică s-ar fi simțit și el bine dacă nu ar fi făcut pană! 🙂 Băi ce ghinion pe tine… hai înapoi în orășel să o reparăm! Și înapoi pe circuit normal… De data asta urcăm mai sus ca data trecută și normal că este totul mult mai senzațional, atât de senzațional încât a făcut și Lichidatorul pană… Hai băi frate.. dă-o-n acolo de treabă. Puneți mâna și mai slăbiți și voi ce pisicii mei.. păi stăm mai mult în ”vulcanizare” decât pe munte. Offf… ghinioniștilor! 🙂 Hai mai încercăm o dată…. Și urcăm iar, a treia oară… acum ce-o mai urma mă gândeam în telecabină… Vedem.
În urcarea noastră suntem ”agățați” de un tip care făcea downhill de când era bebeluș, dacă pot să zic aşa și cum era singur și se plictisea, ce și-a zis el, ia să fac mișto de începătorii ăștia și să-i iau cu mine că poate învață și ei ceva. Ajungem în vârful muntelui și îl văd pe ăsta că o ia pe arătură… păi ce faci mă?! Abia atunci realizăm și noi că pentru downhill era un traseu marcat, printre stânci și printre tot felul de șanțuri și denivelări. Deci, noi până acum am coborât ca fraierii pe drumul normal nu pe traseul amenajat.. Off… noroc cu băiatul acesta că aaaaaaaaaaaaa…. mamă ce senzație… am zburat cam 2 metri prin aer! Super tare! Vum.. vum… și ceilalți doi și ca și mine aveau un zâmbet până după urechi. Zâmbetul Auditorului nu ține mult pentru că face din nou… PANĂ!! Incredibil!! Ești de pomină măi! Gata, nu mai venim cu tine la vulcanizare! Are noroc şi nu trebuie să coboare singur, pe lângă bicicletă ci opresc niște tipi cu un pickup și îl iau cu ei. Rămân decât eu cu Lichidatorul și cu expertul în downhill care săracul tot încerca să ne învețe câteva manevre dar fără prea mult succes.
La un moment dat, tipul își dă drumul pe o pantă înclinată așa la vreo 60 de grade, printre stânci și denivelări și coboară de parcă ar fi coborât 5 trepte până la magazinul de la colț. Măi să fie.. cât de greu o fii și mă aventurez și eu.. Uaaaau… se ridică bicicleta de spate dar reușesc să o redresez, iau o stâncă în bot dar o redresez iar și vine și a doua stâncă și până aici mi-a fost. Momentul de a urmat mi-l amintesc vag dar a fost ceva de genul că roata de față s-a oprit într-o stâncă și eu am plonjat prin aer vreo câteva secunde. A durat ceva pentru că îmi amintesc că nu mă hotăram dacă să pic cu mutra înainte sau cu ea într-o parte. Mi-a confirmat și Lichidatorul asta pentru că m-a urmărit cu atenție cum făceam pe Superman-ul prin aer. Până la urmă m-am hotărât și am aterizat cu mecla pe o stâncă, cu pieptul pe o alta și o a treia mi s-a înfipt în umăr. Auuu!! Sunt ok nu te speria! A fost o căzătură nasoală dar să știi că echipamentul acesta face toți banii. M-am ridicat și am continuat drumul doar că și eu și Lichidatorul ne-am liniștit și am revenit pe drumul normal, abandonându-l pe prietenul nostru kamikaze.
Gata, ne-a ajuns că a început și ploaia și se pare că lovitura de la umăr a fost pe sub protecție așa că acum mă resimt un pic. Dacă aş mai fi fost grăsuț ca înainte probabil că nu aș mai fi simțit nimic! 🙂 Nu am schiat vara dar măcar am încercat o nouă experiență care, să-ți spun drept, pe mine personal nu e că m-a impresionat foarte mult și nu din cauza căzăturii. Gata.. am terminat-o cu sporturi extreme și pe anul acesta. Abia aștept să mergem la mare și să nu facem nimic, decât să stăm cu burțile la soare. Mai e un pic!
felicitari pentru tot ceea ce faci,se vede ca o faci din suflet si cu mare pasiune,am reusit sa citesc cate ceva si chiar m-a impersionat.Sa ai parte de realizari cat mai multe de tot cei bun si frumos pt sufletul tau.Am observat ca suntem din aceeasi zona Gorj…eu sunt din Motru -loc de bastina Tismana Sohodol un loc plin de incarcatura pozitiva,de aceea ma bucur ca am intalnit acest blog plin de Zambete si Frumusete si prin asta un om ca tine.Cu tot respectul pt ceea ce faceti.O zi minunata!
Draghescu Daniela
Multumesc mult de tot Daniela pentru cuvintele frumoase. Da incerc sa pun cat mai multa pasiune in ceea ce scriu. Ma bucur ca ti-a lasat o impresie asa frumoasa. Daca tot suntem conjudeteni si daca tot esti de la Tismana, poate o sa-ti placa articolul acesta: http://zambetesiamintiri.blogspot.com/2011/08/inapoi-la-radacini-targu-jiu.html
O zi frumoasa iti doresc!
Dupa cate imi dau seama, senzatiile au fost mai tari pe doua roti decat pe patru roti. Auzi, nu puteai sa-l dai jos pe ala de te-a insotit in Lamborghini???? Ca sa fi numai tu si cu “bestia”????
Sa zicem, nasule, ca senzatiile pe 2 roti s-au “resimtit” mai multe luni, fata de cele pe 4 roti! 🙂 legat de “cascatul” ala de langa mine, din pacate era legat bine cu centura si nu puteam sa scap de el. 🙂
Gata! Am citit si “update-ul” de la categoria sporturi extreme, capitolul 2 roti! :))) Cand si daca te mai hotarasti sa te vari in asemenea aventuri, ia-ti o camera “action” si o sa faci filme de-l bati si pe Hitchcock la capitolul “filme de groaza” ! 🙂 Sarbatori fericite!
🙂 🙂 Hai ca nu a fost chiar de “groaza” 🙂 Mersi de sugestie. Momentan am luat camera subacvatica pentru “actiuni” mai linistite gen admirat pestii si vegetatia marina! 🙂 Asta ca sa-mi vina mintea la cap!