Iul 202012
 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...


Gooooood morning !!! Şi într-adevăr ce dimineaţă minunată. De vreo 7 luni aşteptăm dimineaţa asta, cam din noiembrie, de când am început să ne agităm ca să luăm viza şi să putem să rezervăm avionul şi hotelurile şi tot ce trebuie. Excursia asta să ştii că am pregătit-o în cel mai mic detaliu şi am recapitulat totul aşa de des încât învăţasem traseul ca pe poezie. Nu vreau să te plictisesc dar țin să ți-l repet și ție ca să vezi ce locuri minunate o să descoperim împreună: San Francisco, Yosemite, Death Valley, Las Vegas, Grand Canyon, Monument Valley, Los Angeles, Carmel, San Francisco și…. New York! Îți zic dinainte, ca să nu faci bot, că pe drumul spre San Francisco am fost așa de emoționați încât am uitat să facem multe poze dar stai liniștit că recuperăm pe parcurs. În final am făcut 11.000 ! 🙂

 

Dar înainte ca să începi să visezi la o călătorie în Statele Unite trebuie mai întâi să-ţi iei viza, apoi eşti liber să te gândeşti la cele mai frumoase locuri pe care ai putea să le vizitezi. Ţinând cont că a trebuit să caut pe zeci de site-uri şi să pun informaţiile cap la cap ca să înţeleg tot procesul, am zis să te scutesc de munca asta şi să-ţi spun mură-n gură cam ce trebuie să faci să iei viza pentru America. Dar nu te plictisesc acum, dacă vrei citeşte toţi cei 13 paşi aici.

 

În concediul acesta de 2 săptămâni şi 2 zile o să ne însoţească un prieten mai vechi de-al meu, căruia pe parcursul excursiei noastre o să-i schimbăm numele şi o să-i spunem Mr. Like, o să înţelegi mai apoi de ce. Împreună cu el o să vină şi Sleeping Beauty (şi numele ăsta o să-l înţelegi pe parcurs), Sleeping Beauty care ne-a fost prezentată pe ultima sută de metri…. Secretoşi mai sunt tinerii din ziua de azi! 🙂

 

 
Şi cum îţi spuneam, a venit şi ziua plecării, zi pe care o aşteptăm cu nerăbdare de luni de zile iar eu, ca un „Facebook addict” (dependent de Facebook) ce am devenit de vreo 2 luni, nu mă abţin să nu-mi dau un “check in” la aeroportul Malpensa, atasând traseul pe care aveam să-l facem. Este ora 8 dimineaţa, vineri 8 iunie 2012 şi nici ploaia care începuse să cadă cu putere şi nici tanti de la check in care ne pune vreo 10.000 de întrebări de am răscolit toată valiza dupa răspunsuri, nimeni şi nimic nu poate să ne şteargă zâmbetul de pe faţă… Mai avem 2 ore şi ne îndeplinim visul din copilărie: plecăm spre America!

 

I-auzi măi tu aici la doamna de la check-in cu ce întrebări vine la mine, cică vrea o dovadă care să ateste legătura noastră cu Italia. Păi burtoiul ăsta plin de spaghete nu ţi se pare o dovada foarte bună?! Eu scap uşor, cu burtoiul dar şi cu carnetul de asigurare de sănătate, dar pe Diana, care şi-a luat 10.000 de prostii în geanta aia, în afară de un amărât de card, nu prea vrea dom’ şoara asta să o creadă aşa că trec la planul B.

 


Scot vraful de documente, de le-am avut şi la ambasadă, îl trântesc pe tejghea  şi o iau eu la întrebări: ia zii, foaia de reşedinţă e bună? Sau vrei contractul de angajare de aici din Italia? Aaa, dacă vrei am şi copie după contractul de locuinţă (pe numele Dianei) Deci… care îţi place mai mult? Ahaaa.. înţepato! Sah mat! Dă biletele că ne-am cărat!

Ce frumos scrie aici : Milano -New York, New York -San Francisco… ăstea le păstrăm şi le punem în ramă 🙂 Şi am plecaaaaaaat!!




Zburăm cu American Airlines, cu un Boeing 767-300 iar decolarea decurge relativ lejer şi doar Diana era preocupată la câte o trecere prin nori. Eu în schimb eram preocupat că nu am monitorul meu în faţa scaunului. Cum adică să mă uit acolo pe mijloc?! :((((( Vreau monitorul meu să îmi pun eu ce vreau pe el!!!

Degeaba plâng că nu se schimbă nimic dar în schimb primesc de mâncare şi mă calmez.  Mai târziu ne pune şi un film fain cu 3 balene prinse sub gheaţă undeva în Alaska şi cât ai lua 3 înghiţituri de pui din ăsta,  deja părăseam teritoriul European, lăsând în urma noastră frumoasa Franţă sau Anglia, cred, pentru că nu vedeam prea bine conturul continentului din cauza norilor.
 
 
   
 

 9 ore de zbor zici că o iei cu capul, ei bine nu o iei dar nici nu e ceva ce trece foarte uşor, aşa că după primul film, ne mai jucăm ceva (pe laptop nu te gândii la prostii), mai cizelez eu câteva postări ca să ai tu ce citii cât timp suntem noi plecati, mai vedem iar un film, mai bem ceva, mai dau eu o tură de avion socializând şi cu ceilalti pasageri şi până la urmă ne apropiem de continentul american… Yupiii!!!

Yupii pe naiba, că tot mai avem vreo 2 ore de la Noua Scoţie unde suntem noi acum, până la New York. Băi dar câta continentul aveţi băi frate! Cât zborul de la Bucureşti la Milano şi asta doar ca să străbatem colţişorul ăsta nordic?!

 


Welcome to New York! … ne anunţă nea stewardul şef şi ne spune că aici este ora 13. Noi în schimb lăsăm ceasurile pe ora Italiei ca să calculăm de cât timp nu dormim şi să ştim că atunci când picăm din picioare o să fie de nesomn şi nu de la vinul din avion! 🙂

Welcome , welcome dar nu e chiar asa simplu. După ce ne sperie unul cu accent de Bronx, de era să facem atac de inima când a început să urle aşa din senin, cu un ton sacadat şi articulat pe fiecare silabă : transit passengers, please pass the customs, then reboard your bags, ajungem la vamă unde deja începuse să se formeze o coadă destul de măricică.
 
Ne aşezăm repede la rând ca să fim primii şi în timp ce pălăvrăgeam aiurea observăm că unii aveau o hârtie albastră în mână şi una albă, sau verde. Aia albastră o aveam şi noi că o primiserăm şi la check-in de la „dulceaţa aia” dar şi în avion să o completăm, dar alta de unde luam?

 

Ieşim de la coadă şi găsim şi celălalte hârţoage fix la botul calului dar noi fuseserăm prea ocupaţi şi prea entuziasmaţi să trecem cât mai repede.  Deci.. de care luăm ? Albă sau verde?Citim  2 minute şi ne uităm ca friaerii unii la alţii ca să înţelegem noi  ce cetăţeni suntem? În afară de turmentaţi! J Adică suntem dintr-o ţară nu mai ştiu cum scria acolo, dar totuşi venim dintr-o ţară căreia nu-i trebuie hârtia asta. Deci? Decidem că nu ne trebuie nimic şi ne întoarcem la rând, care între timp devenise şi mai mare.Băi dar totuşi sunt mulţi cu 2 hârtii în mână. Trebuie două hârtii, confirmă şi Mr. Like care între timp a aterizat că el a venit cu altă cursă că biletele la noi se scumpiseră rău. Dar nu puteai frate să spui şi CARE mai trebuie. Ies de la rând pe sub cordonul de delimitare făcând vreo 5 genofelxiuni, mai citesc o dată şi mă prind că trebuie foaia aia albă. O iau, 5 genofelxiuni şi sunt iar la rând. Mă uit pe ea şi… e în spaniolă… AAAAAA!!! 5 genofelxiuni dus plus 5 întors şi sunt iar la rând.. completez şi: each person must fill in a form (fiecare persoană trebuie să completeze un formular) AAAAA!!! 5 genoflexiuni dus.. 5 întors şi uite aşa am făcut şi mişcare pe ziua de azi.

Băi dar câtă lene este în vama asta de pe aeroportul John Fitzgerald Kennedy, este o coadă de nedescris şi din 20 de case merg doar 4. Altele ori sunt goale, ori se capsează documente, ori unii se scobesc între dinţi că nu le-a pornit calculatorul.. Aa.. mai vin doi.. Ce bineeee.. Ţeapăă.. Îşi lasă hainele şi pleacă, cred că la o ţigară. Ahhh capitalism, dulce capitalism, ce mai muncim noi astăzi.

 

Visit and duration of your stay in America sir? (scopul şi durata vizitei dvs. în Statele Unite?) mă ameninţă nea vameşul când în sfarşit ajungem. Altceva nu mai vrea să ştie, ne ia amprentele, ne face şi o poză şi gata, plecăm.
Guys.. Come back!!! (vă rog întoarceţi-vă !) aud din spate! Hai băi mă laşi? Mă amăgeşti aşa? Ce mai e acum? Amprentele, nu se văd bine! Păi ştiu, că aşa sunt eu mai finuţ. Nu ţine vrăjeala şi trebuie să reiau procedura dar oricum eram împăcat că deja pusese ştampila cu „Accepted” până în Decembrie 2012!
 Reîmbarcăm bagajele , mai trecem încă o dată de security, unde vrei nu vrei mergi în ciorapi pe jos, şi treci şi printr-o maşinărie de cred că îţi face radiografia în direct şi, în sfârsit, reuşim să ajungem să păpăm şi noi ceva. Ce îmi place mie America.. Aici porţii… Aşa da băi… Acum chiar simţi că mănânci! E clar, o să mă întorc cu 400 de kg in plus. Nu îți arăt ca să nu te sperii! 🙂

 

Din cele 4 ore de escală 2,5 trecuseră deja aşa că ne întreptăm uşor spre poarta către San Francisco. Doamne cât poate să ne fie de somn, ne ard ochii şi abia mai stăm în picioare. Ne învârtim mai mult teleghidaţi pe aici şi mai căscăm gura că pe scaun am vazut că dacă stăm picăm sub el. Ia uite şi poarta noastră de îmbarcare.. da aici.. unde te uiţi? Aici unde scrie întarziere o oră… aaaaa!!! Hai băi fraţilor că adormim aici!  Cică s-a stricat ceva la avionul nostru şi trebuie să-i schimbe piesa aia. Băăă.. Lăsaţi vrăjeala, schimbaţi avionul…. Şi îl schimbă! Dar mai bagă 30 de minute la întârziere
 
 
Vă rog eu frumos, haideţi să plecă o dată că deja nu o mai suport pe asta de aici de lângă mine. Era una lângă noi, plecată în concediu de 2 zile şi deja se prăbuşise firma. Stătea „conectată” cu toate gadgeturile posibile, suna pe toată lumea, urla, închidea telefoane în nas şi se lua de toată lumea. Că cică nu e posibil aşa ceva, că sunt toţi nişte idioţi, că nu aşa erau întelegerile. În timpul ăsta primea rapoarte şi actualizări în timp real de la altă corporatistă cu mari aspiraţii de carieră. Oricum nici dom’şoara asta isterică de urla la toată lumea nu cred că era mai multe de un team leader sau ceva de genul dar avea aere de CEO şi era în stare să ceară raportul în timp real şi cât timp era la baie.. aşa de siguranţă, să vadă dacă teamul respectă deadline-urile.

 

Ridică şi ea ochii şi vede jumătatea de oră adăugată în plus şi începe: oh my God, another delay?! What’s happening? …mă întreabă (O Doamne, altă întârziere, ce se întâmplă?) … Go check it out! (Du-te şi verifică) îmi dă scurt ordin!!!! Hai sictir, îi răspund în gând ca să nu par mai nesimţit ca ea şi cu o faţă plictisită şi o voce flegmatică îi răspund că se asigură că avionul ăsta are toate componentele! De asta întârzie! Mă urăşte! Văd pe faţa ei, dar nu are ce face pentru că eu sunt din team-ul advers, jegoşii ăia de la organizare cu regulile lor.. Aşa că, neavând încotro, se întoarce la stresat 4 persoane simultan de pe  “aifonul” ei de fiţă.. Oh my God! Oh my God! They are crazy….începe iar. Diana hai să plecăm de aici că poate-i scap una peste urechi! Mergem să socializăm cu piloţii care aşteptau şi ei avionul, un pic ofticaţi pe situaţie.

 

 

 

În sfârşit, cu „doar” 2 ore întarziere, plecăm cu un avion mai coajă decât ăla de dimineaţă că ăstuia nici monitoarele nu-i mergeau. Pilotul, îl văzusem mai devreme că e cu capsa pusă, dar acum ne confirmă când trage brusc de manşă de ne bagă ochii în ceafă şi apoi „îl calcă” cu viteză maximă şi pentru că nu se stabiliza avionul, începe cu câte o stânga-dreapta şi câteva căzături în gol de sare somnul la toată lumea. 
 
 Diana făcuse nişte ochi mari şi se ţinea de scaun de mai avea un pic să-i rupă mânerele. Ea şi cu unul mic cu suzetă în gură care nu înţelegea ce se întâmplă, dar s-a prins el că trebuie să se sperie aşa că a dat drumul la ceva în pantaloni şi acum se pregătea să deja a doua tură şi pe gură! 🙂 Off, hai gata… gata… e ok, încerc să o încurajez. Oricum vezi că în avioanele ăstea mari nu se simt aşa rău turbulenţele? Îmi trage o faţă ca a bebeluşului ăluia încruntat! 🙂

 

Se stabilizează situatia şi Diana se bagă la somn.. Mie îmi sărise deja şi deci ce aş putea să fac eu 5 ore jumate până la destinaţia finală? Ce să fac. ce să fac.. Ia uite… Am internet wireless în avion! Ce tareeeeeeee! Check in  “In the sky” scrie la statusul meu şi în 10 minute îmi iau vreo 5 like-uri! Băăăă.. voi nu dormiţi?

 

Este un frig în avionul acesta de abia îți mai simți mâinile, la fel ca și în celălalt cu care am venit de dimineață unde aproape am făcut țurțuri la urechi. Ne-am invelit cu toate păturile de ni le-au dat, ba chiar am luat și hanoracul cumpărat din New York pe noi, am pus și perna în cap pe post de căciulă dar degeaba, ne clănțăneau dinții de frig. Dați băi naiba mai încet aerul acesta ați înebunit? Nimic… Ne păstrează la rece vreo 5 ore și jumătate cât durează zborul până la San Francisco.

 

O dată aterizați, ne reîntâlnim cu Mr Like și Sleeping Beauty care zburaseră cu United Airlines și au avut avion șmecher nu ca al nostru. Dar nu ți-am povestit nimic despre ei, ce neserios sunt. Dar nu-i problemă, o să ai timp pe parcursul călătoriei noastre să-i cunoști mai bine, pe scurt îți spun că el este un tip foarte cumpătat, calculat, atât de calculat că atunci când trebuie să cumpere ceva îi dă eroare și trebuie să stăm după el până rezolvă zecimalele. 🙂 
 
Sleeping Beauty este o tipă draguță, simpatică, de treabă și vorbește foarte foarte încet. Mai încet decât Diana dacă poți să crezi așa ceva. Sau oare o fii vorba de vre-o trăsătură de-a mea de fapt care se numește surzenie?!? Mai aflăm acum și că este sensibilă  și nu prea îi place să fie bruscată, așa că la aterizarea din New York, a folosit pungile din dotare. 🙂

 

 
Gata, suntem obosiți. Luam un taxi și hai la somn. Este ora  12 AM, adică 9 dimineața în Italia și noi suntem treji de 27 de ore. Nuuuu iar aer condiționat în taxi! Bă dar voi aveți o problemă cu capul sincer!

 

Aaahh… America! Ce autostrăzi, ce drumuri, ce mașini.. Numai ”animale” de V8 și V12, numai Hummere, Navare și Dodge-uri imense de ziceai că ești pe front și trec tancurile pe lângă tine.  Hai somn ușor că noi nu mai putem. Ne ard ochii și suntem praf de oboseală. Ne auzim mâine să descoperim împreună San Francisco.
 
 

Articolul asta m-a lasat receHmm.. se putea si mai bineInteresant articolulMi-a placut mult de totExcelent (1 votes, average: 3,00 out of 5)

Se încarcă...

.

  6 Responses to “Un vis devenit realitate – America”

  1. De cand asteptam postarile cu Americaaaa!!! In sfarsit!!! 🙂 Like pana acum, asa ca somn usor si astept sa ''vizitez'' San Francisco 🙂
    Ma mir ca in alea 27 de ore nu ai pus tu nici o poza cu mancare… Cu siguranta te pastrai pentru aterizare 🙂 Hihihih!!!

  2. Vezi ca unele cuvinte pe care le folosesti te fac sa folosesti punga si fara sa fii in avion! Ai grija sa ramii in limitele de “finut” asa cum esti , ca stiu ca esti! In rest , scrii bine . Tine-o tot asa !

  3. Mama ce misto… cand citeam ce-ai scris, m-am trezit agatat cu putere de scaunul ala prapadit de la mine de acasa. Sti tu.. ala din camera cu calculatorul. Simteam turbulentele…..

Cristi si Diana