apr. 172013
(2 votes, average: 3,50 out of 5)
Încarc...
Și uite că au trecut și sărbătorile de iarnă și noi iar am umblat ca țiganul cu cortul să ne pupăcească și să ne vadă toate neamurile. Aoleeeu… dar ce ai slăbit mamaie… ești bolnav? Cam asta era replica tuturor. Dar să lăsăm neamurile că am obosit de nu mai puteam, mai ales pentru că pe 2 Ianuarie eram la serviciu. Vai ce am mai tras de noi de la începutul anului până pe 19 Ianuarie când aveam rezervată o săptămână la schi în Austria, în faimoasa, pentru băile termale, localitate Bad Gastein. Și a venit ziua cea mare și contrar a ceea ce te-am învățat până acum, astăzi nu am mai fost matinali pentru că distanța era la o aruncătură de băț de Milano. Zic asta, comparând cu distanța pe care au parcurs-o prietenii noștri din București, ca să nu mai vorbim de finii lor de la Galați. Un adevărat Dakar rally cu vreo 800 de km de off road… știi tu… până treci de Nădlac.
Dar hai să trecem la subiect și să nu mai facem starea drumurilor în România că pierdem timpul. Deci, spuneam că ne-am trezit ca niște porcușori pe la 10, am mâncat ceva și apoi am pornit la drum. Strada o știam deja pentru că în ultimele luni fusesem de vreo 4 ori pe autostrada Milano Brenero și tocmai ca să nu ne plictisim, austriecii au decis să nu le mai dea voie la amețiții ăștia de italieni să vândă ei vignete așa că degeaba opream eu ca prostul din benzinărie în benzinărie să cumpăr că nu găseam nimic. Abia la a patra încercare, unul mai milos, mi-a zis să nu mai opresc aiurea că până la Innsbruck nu găsesc nimic. Basca voastră!Păi și dacă tot avem timp la dispoziție, ia să vizităm măi un pic Innsbruck-ul. Ce zici? Ai chef să vii cu noi? Hai că mergem rapid așa să nu zicem că am trecut ca acceleratul prin haltă prin capitala provinciei Tirol. Până te-ai hotărât tu am și parcat aici în centru și acum mă scarpin în cap să pricep cât trebuie să plătesc. Îi gratis dom’le în week-end, mi se adresează o doamnă în română. I-auzi… nu știam de ce să mă mir mai întâi, de faptul că am găsit ceva gratis în Austria sau de faptul că nici n-am coborât bine din mașină și lumea vorbea română.
Multumim frumos și plecăm prin frigul de ne ajunsese până în oase, cu gândul să dăm o tură rapidă, să facem câteva poze și apoi ne întoarcem repejor la căldurică în mașină. Trecem pe lângă un Arc de Triumf plasat fix în mijlocul străzii dar fără vreo fiță de giratoriu ci doar așa cât să marcheze simbolic căsătoria lui Leopold cu Ludovica din Toscana, asta cam prin 1765. Salutăm respectuos cu câteva poze și pornim mai departe că deja ne clănțăneau dinții. Ia uiteee… Intersport. Ia să vedem cu ce ne dotăm de aici, mai ales Diana că ea venise la schi ca o floricică, decât cu costumul de schi și bocancii.
Băi am găsit niște clăpari super tari aici la oferta, dar ofertă nu vrăjeală pentru că din două socoteli mi-am dat seama că mai bine îi cumpărăm decât să-i închiriem pe o săptămână, Când să cumpărăm și schiuri, băiatul acesta anemic de făcea pe vânzătorul, se uită la mine și îmi spune că abia Miercuri poate să pună legăturile la schi. Băi băiatule, stai să ne înțelegem. Azi e sâmbătă, unul dintre schiuri are legăturile deja, deci e vorba să strângi 4 șuruburi, mâine e închis deci dacă faci un șurub în seara asta înseamnă că…. Da… ai dreptate… doar miercuri sunt gata. Aaaaaaaa!!!!! Îmi venea să-i bag șurubelnița undeva. Hai dă clăparii și lasă-mă! Până la urmă m-am prins că de fapt era ora închiderii și de asta avea un sictir așa în el.Îl lăsăm pe amețit și ne continuăm scurta plimbare prin oraș, fără o țintă anume ci doar cât să admirăm un pic centrul și arhitectura veche. Eram oricum foarte amuzant cu plasa cu clăparii în mână pentru că arătam precum un școlărel din acela de e ghiozdanul de 3 ori mai mare ca el. Tot așa, și eu, cu față de tâmp, târâiam plasa care atingea din când în când pe jos și încercam să-ți surprind, prin câteva poze nocturne, frumusețea Innsbruck-ului. Woooww.. acesta este un balcon din aur?! Ne întrebăm din priviri în timp ce căscam ochii la o construcție pe 3 etaje care strălucea în lumina reflectoarelor. Da măi, chiar este un balcon acoperit cu vreo 3.600 de plăci de aur sau aurite că nu am priceput bine. Cică se păstrează așa de la 1.500… he heeee… bine că ”băieți de băieți nu a aflat” încă de minunăție că așa am apucat să o vedem și noi. Cam atât… am mai făcut câteva poze prin centru și am plecat că am înghețat de nu mai puteam.
 |
 |
 |
Am plecat și datorită motivului descris anterior și anume că este un pic cam culmea nerușinării ca oamenii ăia din România să ajungă înaintea noastră care suntem la 5 ore de autostradă. Dar se pare că nu mai avem nicio șansă pentru că Micuța Japoneză ne anunță că ei mai au 60 de km. Offf… se pare că iar o calcă Programatorul Șef ignorând toate avertismentele vocale din dreapta. Și ce a mai zis în sms, o întreb eu pe Diana. Păi cică masa durează până la 8:30! Aoleu.. păi și acum cât e ceasul? 7:20! Nuuuu!!! Eu vreau mâncareeeeeee…. Și dăi Cristi! Ia să vedem ce poate Picasso-ul ăsta!
Ajungem în Bad Gastein cam pe la ora 20 și rămânem cu un rânjet până după urechi când, coborând pe o străduță îngustă și plină de zăpadă întrezărim, printre fulgii mari, numele hotelului nostru cocoțat undeva sus pe munte: Elisabethpark. Ce tareee! Parcăm mașina unde apucăm și fugim repede să le zicem că ne este foame. După ce primim cheia de la cameră, ne oprim direct la etajul 1 la restaurant și când să intru mă apucă de geacă unu la costum și cravată. Stai băi că e și 25 nu s-a închis încă. Your jacket Sir! Mi se adresează trăgând de geacă. Da mă… asta e geaca mea… las-o pe mine. Și stătea ca mutul și nu zicea nimic doar îmi trăgea geaca de pe mine. Între timp mai vine unu, malac rău de tot, cam cu 2 capete mai mare decât mine și îmi întinde mâna. Acum nu mai înțelegeam nimic. Ăsta mare clar nu e de la hotel, mai ales că era îmbrăcat casual și avea și o dulceață de fetiță în brațe. Salut și bine ați venit îmi zice în română de m-am bulversat de tot. Aaaaa… sunt finii Programatorului Șef și ai Micuței Japoneze. Am salutat… sau nu… nu mai știu pentru că ăla cu coadă mă tot trăgea de geacă de îmi venea să i-o fac fular la gât.
Gata, acum putem să mâncăm și să facem cunoștință cu lumea cum se cuvine așa că hai să ți-i prezentăm și ție: pe Programator și Micuța Japoneză îi cunoști deja, iar băiatului ăla solid de mai devreme, cu ochii albaștri, o să-i spunem Enemy, care este căsătorit cu Fina și împreună o au pe Finutza, adică o dulcică de fetiță iar pe fratele lui Fina îl cheamă Informaticianul iar părinții lor sunt Părinții! 🙂 ha ha… te-ai zăpăcit de tot! Închipuie-ți noi! 🙂 E clar oboseala începe să-și spună cuvântul iar după masă nu reușim să stăm prea mult la taclale pentru că ne picau ochii în gură de somn așa că mergem să facem nani.Woooowwwww…. Pe pat ne așteapă o cutie de bomboane Mozart cu o sticlă de șampanie și două pahare cu fundă…. Super romantic! Îmi place la nebunie hotelul… Hai somn ușor că-ți mai povestesc și mâine despre Elisabethpark.
… a doua zi.
Weaaahhhhh… ce am mai dormit… și totuși ne-am trezit destul de dimineața pentru o zi de concediu și mai ales pentru o zi de duminică. Azi mergem direct la schi și explorăm mai apoi zona. Micul dejun este bufet suedez, ca și cina de altfel dar cu o varietate de mâncăruri de presimt că o să schieze la vale și regimul meu și o să mă fac cât o purcea. Helloo.. Finuța… ce faci măi frumusețe mică? Sunt neinteresant acum la prima oră… se uită la desene și mănâncă tot ce bagă mami la guriță iar apoi este fascinată de mocheta roșie pe care se tăvălește în voie. Ce simpatică ești măi să nu te deochi. Hai papă acolo că te las în pace… dar de fapt și așa nu mă bagi în seamă. 🙂
Ia spuneți Micuța Japoneză, ce program avem astăzi? Păi ce băi, zice Programatorul Șef, voi credeți că ați venit aici în concediu? Nu tati, aici avem de lucru, trebuie să vizităm, să mergem, să facem, să vedem… nu-i așa mami? 🙂 Iși ia rapid două palme din priviri atât cât să se potolească. Deci, zice Micuța Japoneză, eu propun să mergem la Angertal pentru că uite arata aici pe hartă că este și centru de închiriat echipament și au și pistă de începători, plus că este un punct la jumătatea tuturor pistelor de aici. Ni se pare o idee excelentă așa că încălecăm volanele și plecăm spre Angertal Skizentrum, undeva la 1.200 de metri unde omătu-i moale și abia așteaptă să-l bătătorim.Ia băieți și fete, voi luați-o înainte să inspectați zona că Diana trebuie să-și închirieze echipament. Îi aduce un băiețel de aici niște schiuri Fischer aproape nou nouțe. Ia zi mă, îl întreb, cât costă închiriatul pe 6 zile? Caută el în calculator, face trei calcule și îmi zice 90 de EUR. Hmmm… și dacă vreau să le cumpăr așa gen second hand, cu cât le dai, îl mai întreb apoi. 150 Eur îmi răspunde și batem palma iar acum Diana nu mai are nicio scuză să nu învețe să schieze. Super afacere am făcut!
Plecăm bucuroși pe pista de începători, înghesuindu-ne cu puștiulici de abia stăteau în picioare, ce să mai zic pe schiuri, dar dându-ne și câteva coate cu niște hăndrălăi care încercau și ei să se inițieze în ale schiatului. Băi ce dădeau găliganii ăștia din mâini și vâjâiau bețele de ziceai că trece o escadrilă de elicoptere. Hooo ușor nebunilor că ne scoateți ochii! Ajungem în vârful ”pantei” și Diana s-a crispat. Închipuie-ți moaca veveriței ăleia cu ghinda din Ice Age când se izbește cu mutra de gheață și rămâne așa cu o față constipată preț de câteva secunde. Ei bine, așa era și Diana și apoi a început show-ul. Aaaaaaaa…. Mooooorrr.. îmi e fricăăăă…. Nu vreaaaau…. Aaaa… dar ști, îi zice Programatorul Șef care deja făcuse o tură, de fapt tu stai pe loc. 🙂 Aaaa.. se uită și ea în jur și vede că nu se mișcă așa că mai face 2 pași și începe iar: Aaaaaaa…. Îmi e fricăăă…. Aaaaa…. Mă uit la așa zisa pantă care era gen, cum să-ți zic eu ție, cam până la etajul 2 și avea vreo 400 de metri lungime, adică pe scurt nici dacă vroiai nu puteai să prinzi viteză și era mare minune dacă reușeai să aluneci cât de cât.
Hai că cu câteva glumițe și cu câțiva nervi de-ai mei întinși la maxim, îi revin ușor ușor lecții de schi de anul trecut și toate sfaturile ălea pentru care îmi uscasem gura ore în șir. Hai, reluăm tacticile, reluăm explicațiile și astăzi stăm aici ca să învețe bine ca mâine să putem schia și noi măcar pe o albastră. Hai băieți, le zic celorlalți prin stație, voi mergeți și schiați că noi avem de lucru. Și suuuuusss, jooooossss și suuuuus, joooossss… abia se târa telescaunul acesta și se oprea din minut în minut să-și adune ”profesioniștii” orgoliul împrăștiat pe toată lungimea pistei. Deja îmi fierbea casca de protecție în cap la cât de mult transpirasem și începusem să mă întreb la ce pisici o mai țin pe cap. Să mă protejez de ce?
Hai că cu câteva glumițe și cu câțiva nervi de-ai mei întinși la maxim, îi revin ușor ușor lecții de schi de anul trecut și toate sfaturile ălea pentru care îmi uscasem gura ore în șir. Hai, reluăm tacticile, reluăm explicațiile și astăzi stăm aici ca să învețe bine ca mâine să putem schia și noi măcar pe o albastră. Hai băieți, le zic celorlalți prin stație, voi mergeți și schiați că noi avem de lucru. Și suuuuusss, jooooossss și suuuuus, joooossss… abia se târa telescaunul acesta și se oprea din minut în minut să-și adune ”profesioniștii” orgoliul împrăștiat pe toată lungimea pistei. Deja îmi fierbea casca de protecție în cap la cât de mult transpirasem și începusem să mă întreb la ce pisici o mai țin pe cap. Să mă protejez de ce?
Zbang…. primesc un băț în cască și mă trezesc cu un puștan care se încolăcește printre picioarele mele în încercarea lui disperată de a se opri din alunecare. Deci e bună casca. O țin în continuare! Și cam așa m-am ”distrat” eu cu Diana azi toată ziua, până pe la un 16 așa când ne hotărâm cu toții să revenim în cameră pentru că ajunge pentru prima zi.
La hotel ne întâmpină ăla cu coadă de aseară care mă trăgea de geacă și care cică era directorul. Ne oferă, în semn de bine ați revenit, niște pahare cu vin fiert și normal că nu putem să-l refuzăm așa că ne refugiem în lobby-ul din lemn masiv de stejar și le savurăm tolăniți în fotoliile din piele moale vișinie de mai că era să adormim acolo. Nea’ Directorule, să-ți dea Dumnezeu sănătate că bună idee ai avut cu vinul ăsta. Dar aceasta nu este singura surpriză pe care ne-o pregătise hotelul nostru de patru stele pentru că imediat după vinuleț, ne schimbăm la halate și mergem în piscina termală să ne dezmorțim un pic picioarele.
La hotel ne întâmpină ăla cu coadă de aseară care mă trăgea de geacă și care cică era directorul. Ne oferă, în semn de bine ați revenit, niște pahare cu vin fiert și normal că nu putem să-l refuzăm așa că ne refugiem în lobby-ul din lemn masiv de stejar și le savurăm tolăniți în fotoliile din piele moale vișinie de mai că era să adormim acolo. Nea’ Directorule, să-ți dea Dumnezeu sănătate că bună idee ai avut cu vinul ăsta. Dar aceasta nu este singura surpriză pe care ne-o pregătise hotelul nostru de patru stele pentru că imediat după vinuleț, ne schimbăm la halate și mergem în piscina termală să ne dezmorțim un pic picioarele.Cum nu se făcuse încă ora 18, mergem să ne încălzim și plămânii în una din cele 5 saune de aici. Noi o alegem pe cea uscată pentru că ne place mai mult decât ”abureala” aia unde nu-ți vezi nici vârful nasului. Acum tu o să zici că ce legătură are ora 18? Ce se închide? Ei bine nu se închide doar că de la ora 18 începe ”chiloțăreala” cum zice Programatorul Șef, sau mai exact lipsa chiloțărelii și te trezești cu niște neni trecuți de o anumită vârstă că umblă pe coridoare la râma goală fără nicio jenă iar asta nu este o imagine prea pitorească, mai ales înainte de masă. Dar, avem noroc și scăpăm de ”manechinele” lui Botticceli în seara asta și putem să mergem liniștiți la masă unde, din nou, bufetul se dovedește a fi la mare înălțime și de mare clasă. Cel puțin eu și cu Enemy am mâncat ca niște sparți.
Cum încă eram cu toții plini de energie, după masă decidem să facem o tură prin Bad Gastein să vedem cascada, să admirăm casele cocoțate pe fiecare vârf de munte, să mângâiem fulgii de nea, să ajutăm digestia pe scurt cu aer curat și peisaje deosebite. Și pentru că vreau neaparat o panorama a orașului noaptea, mă cocoț pe niște scări undeva la Cucuieții din Deal și reușesc să surprind mare parte din orășelul adormit dar și 4 chestii luminoase deasupra bisericii. Sincer nu știu ce sunt. Să fi fost stele și mi-a tremurat mâna când am făcut poza? Să fi fost o iluzie optică? Nu știu dar drept este că mi-a ieșit o poză de-a dreptul excepțională, zic eu.Hai acum somn ușor că ne auzim mâine că mai avem atâtea de văzut și de făcut.
(2 votes, average: 3,50 out of 5)Încarc...
astept si partea a doua…asta a fost asa de incalzire…
Vine vine… sper sa fie la nivelul asteptarilor ca altfel cred ca mi-o iau… Enemy 🙂
N-ai spus nimic despre ce s-a intimplat cu sticla de sampanie pe care ati gasit-o pe pat, impreuna cu cele doua pahare!!???!!
De asemeni, n-ai spus ce s-a intimplat cu tine dupa ce ai baut vinul fiert cu care te-a intimpinat Directorul???!!!???
Pozele sunt absolut superbe! Pentru cei ca mine, care parasesc orasul natal doar ca sa mearga la mare la Mamaia sau sa-si ia finii de la aeroprot, se pune intrebarea:”Chiar exista asemenea locuri pe pamant????”
Astept cu nerabdare “second half”…
Nerabdator mai esti mai Nasule… stai asa ca-ti povestesc si cu sticla… seara aia eram pre obositi sa o deschidem. Poate maine 🙂 Cu vinul fiert nu s-a intâmplat nimic… l-am baut si apoi m-am culcat in sauna 🙂
Legat de remarca ta, da exista asemenea locuri si le stii si tu ca unele le-am vazut impreuna. Las ca ne intoarcem noi in tara si nu mai lenevesti la calculator… ai plimbari de facut! 🙂
Cred ca o sa scriu 3 parti pana la urma… pentru ca mi-am dat seama ca e mult de zis 🙂
Exact, spune-ne finalul ca pare interesant, sau il gasim in partea a doua?
🙂 Mai mai…. nerabdatori mai sunteti… gata.. hai ca o sa vina si continuarea… in seara asta sau maxim maine seara… 🙂 Multumesc pentru interes!
buna .am o intrebare .ati fost cu masina in badgastein.va intreb deoarece plec peste doua saptamani si eu acolo cumasina si inca nu stiu ce traseu sa aleg .puteti sa-mi spuneti si mie va rog trseul pe care -ati urmat cu masina pana in bad gastein ?
Salut Iulian. Da, am fost cu masina doar ca noi am venit de la Milano. In schimb prietenii nostri au venit din Bucuresti si au urmat traseul Bucuresti-Sibiu-Nadlac-Budapesta (oprire Budapesta) – Viena – Badgastein.
Sa-mi spui te rog, daca iti este utila informatia.
Concediu placut.
P.S. Sa nu ratezi locurile descrise de mine pe blog. Sunt intr-adevar fantastice!
Salut Cristian.
ma interesa daca prietenii dv au venit pe ruta Viena -Salzburg si dupa aceea au coborat in Badgastein ?sau au luat-o pe ruta E57 prin Leoben.ma intereseaza care ruta este mai OK
multumesc foarte mult pentru raspuns
o zi buna
Viena-Salzburg (sa vizitezi si Salzburgul) pentru ca are mai multe autostrazi si e o ruta mai rapida.
Concediu placut!
multumesc mult.apropo foarte frumoasa insula KRk se pare ca am fost in acelasi an acolo.
succes multumesc
Da, este f frumoasa. Multumesc si din nou concediu placut!